Joi, 25 Mai 2017
 

Comentatori-invitați

Anul 2014. Anul participării

Written by Mihai APOSTOLACHE  |  Created on Tuesday, 15 April 2014 12:08  |  Category: Comentatori-invitați

mihai apostolacheLa nivel european, în fiecare an se abordează o anumită tematică din dorinţa de a atrage atenţia asupra problematicii respective şi a ajuta decidenţii europeni să construiască strategii, programe şi proiecte dedicate acesteia pe baza propunerilor care vin din diferite colţuri ale Europei. O asemenea idee a fost pusă în practică încă din anul 1983 când s-a pus accent pe importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii şi industriei meşteşugăreşti. Ultimii ani europeni au fost 2011- Anul european al voluntariatului; 2012- Anul european al îmbătrănirii active; 2013- Anul european al cetăţenilor.

Cine are interes să scoată din Constituţie interesul naţional?

Written by Mihai APOSTOLACHE  |  Created on Thursday, 10 October 2013 20:07  |  Category: Comentatori-invitați

mihai apostolacheÎn contextul dezbaterilor pe marginea controversatului proiect de la Roşia Montana, am considerat că este util să aduc în discuţie un subiect extrem de important, care a trecut aproape neobservat de ochiul vigilent al opiniei publice, şi anume modul în care este reglementată în Constituţie valorificarea resurselor naturale ale ţării şi ce se doreşte în viitor prin proiectul de revizuire.

Revizuire și regionalizare

Written by Mihai APOSTOLACHE  |  Created on Friday, 14 June 2013 13:45  |  Category: Comentatori-invitați

Mihai ApostolacheÎn contextul dezbaterilor pe marginea procesului de regionalizare și revizuire a Constituției, doresc să îmi exprim un punct de vedere în legătură cu modul cum sunt tratate aceste teme de o importanță majoră pentru societatea românească.

România fără politicieni

Written by Gabriel SANDU  |  Created on Monday, 18 March 2013 09:37  |  Category: Comentatori-invitați

gabriel sandu"România e a voastră"! O auzim mereu. La televizor, la radio, o declară zi şi noapte clasa politică! E o declaraţie adresată cetăţenilor tot mai des, însă fiecare o înţelege după cum doreşte sau după propriile necesităţi. Când, unde şi, mai ales... cum?

gabriel sanduS-a vorbit despre ea mult timp. A fost invocată ori de câte ori a apărut o criză a valorilor sau o criză de moralitate la nivelul întregii societăţi. Şi, cum în ultimii douăzeci şi ceva de ani România tot traversează astfel de crize, m-aş fi aşteptat ca progresele făcute în acest sens, mai ales de către clasa politică, să fie cu mult mai vizibile.

gabriel sanduEvenimentele, sau, mai bine spus, competiția declarațiilor care a debutat acum aproximativ o lună în interiorul Partidului Național Liberal seamănă izbitor de mult cu evenimentele petrecute în PNL în anul 2006.

Atunci, la fel ca în prezent, un președinte de partid care, aparent sau nu, se bucură de larga susținere a filialelor, ridică mingea la fileu rivalului său din interior, cel care l-a și precedat de altfel la conducerea partidului.

gabriel sanduViaţa politică în România postdecembristă este în mod indiscutabil influenţată de existenţa partidelor politice. Cea mai apropiată definiţie de ceea ce eu consider a fi un partid politic este următoarea: "O grupare de cetăţeni care împărtăşesc aceleaşi idei şi care şi-au propus să-şi impună viziunile politice comune". Foarte corect şi foarte aproape de imaginea a ceea ce un partid politic ar trebui să însemne.

gabriel sanduDeşi a trecut mai puţin de o lună de la alegerile pentru Parlamentul României, iar actualii câştigători sunt încă preocupaţi cu împărţirea funcţiilor, a portofoliilor şi a orice poate fi împărţit în general, cred că o analiză la cald a acestui scrutin este în mod cert necesară. Şi prima întrebare la care ar trebui să răspundă actuala putere este, cu certitudine, care sunt efectele pozitive ale votului uninominal? Sau... există doar dezastrul la care suntem cu toţii martori?

De ce această întrebare? E foarte simplu: ne-am trezit, după patru ani de discuţii privind reducerea numărului de parlamentari, după un referendum în care populaţia şi-a exprimat majoritar acordul privind restrângerea acestui număr, după interminabile analize despre cât de mult îl costă pe cetăţeanul român cheltuielile unui parlamentar... ne-am trezit aşadar după data de 9 decembrie cu un Parlament obez!

Cine să fie vinovatul pentru această explozie a numărului de deputaţi şi senatori?! Parlamentarii care, cu o laşitate şi un populism fără margini au acceptat şi au votat această lege, doar pentru a mai câştiga ceva capital electoral? Analişti, politicieni, jurnalişti... dau din umeri sau îţi servesc un răspuns rapid: "Uninominalul domnule! Aşa a fost legea făcută!". Şi cu asta subiectul se închide. Nu însă şi pentru contribuabilii români, care vor duce acum greul costurilor pentru mult mai mulţi parlamentari. Nici democraţia românească nu stă mai bine după acest scrutin.

Deşi a fost îndelung dezbătută legea uninominalului, înainte de a fi adoptată în 2008, autorii acesteia, motivaţi fiind de propriile interese populiste, au decis că noi, românii, ne putem asuma riscurile pe care această lege le presupunea: sistemul de vot uninominal nu garantează că votul popular este bine reprezentat în rezultat.

Dacă în 2008 acest risc nu prea a fost resimţit, iată că în 2012 situaţia este complet diferită. Ne-am trezit peste noapte că au intrat în Parlamentul României candidaţi care s-au clasat pe locul trei, datorită hazardului legii sau, mai elegant spus, redistribuirii naţionale. Ce se întâmplă cu reprezentarea votanţilor candidatului clasat pe locul secund? În ce fel vor fi interesele lor reprezentate în Parlamentul României?

Sunt totuşi un număr considerabil de alegători care şi-au exprimat opţiunea politică în mod democratic dar, cu toate acestea, au rămas fără un reprezentant. Nimeni nu a explicat încă aceste chestiuni de o importanţă esenţială pentru reprezentativitatea Parlamentului şi, implicit, legitimitatea acestuia. Am auzit până acum doar strigătele de bucurie şi i-am putut vedea pe autorii legii că deja se culcă pe laurii victoriei.

Situaţia actuală nu seamănă deloc cu ceea ce ar fi trebuit să fie imaginea politicii şi democraţiei româneşti în 2012. Mai degrabă, am un puternic sentiment de deja-vu. Retrăiesc parcă imaginea anului 1990, când alegerile din 20 mai au adus victoria Frontului Salvării Naţionale cu un procent de 67,02% la Senat şi 66,31% la Adunarea Deputaţilor. Diferenţa între atunci şi acum este că nu mai suntem începători.

Am trecut şi peste tranziţie, am schimbat guverne, prim-miniştri şi parlament în numele democraţiei pentru a constata, după 22 de ani, că ne-am întors de unde am plecat. Că în 22 de ani clasa politică nu a fost capabilă să construiască o singură lege electorală care să asigure reprezentativitatea Parlamentului. Sau poate nu s-a dorit acest lucru? Rămâne să judecaţi dumneavoastră...
Cred însă că lucrurile pot şi trebuie să fie remediate pentru a nu ne trezi peste încă patru ani într-o situaţie şi mai dezastruoasă decât în prezent. O dezbatere pe acest subiect ar trebui începută încă de pe acum. Consider că o soluţie eficientă pentru Parlamentul României ar fi un număr de maximum 300 de deputaţi şi 100 de senatori. Ce va face însă actuala majoritate politică, rămâne de văzut.

Actualul premier declara nu demult că "Dacă procesul electoral va fi doar o licitaţie în care cine dă mai mulţi bani câştigă voturile, atunci vom ajunge la partid unic şi parlament unic". Concluziile vă aparţin dumneavoastră... Concluzia mea: în acest moment România trebuie să se întoarcă la votul proporţional pe liste!

România, iartă-ne!

Written by Gabriel Sandu  |  Created on Wednesday, 19 December 2012 17:20  |  Category: Comentatori-invitați

gabriel sanduPentru salariile și pensiile tăiate. Pentru indemnizațiile și alocațiile reduse. Ne-am împrumutat de la părinți și bunici pentru sănătatea copiilor. Pentru că în 2008 v-am promis un trai mai bun și nu ne-am putut ține cuvântul așa cum l-am dat. Pentru toate acestea, România, iartă-ne!