Marți, 17 Octombrie 2017
 

România demnă

 | Created on Friday, 22 February 2013 08:19  |  Category: Comentatori-invitați

gabriel sanduS-a vorbit despre ea mult timp. A fost invocată ori de câte ori a apărut o criză a valorilor sau o criză de moralitate la nivelul întregii societăţi. Şi, cum în ultimii douăzeci şi ceva de ani România tot traversează astfel de crize, m-aş fi aşteptat ca progresele făcute în acest sens, mai ales de către clasa politică, să fie cu mult mai vizibile.

Personal, am adus în discuţie acest subiect şi acum câteva luni. Am vorbit atunci despre demnitatea şi decenţa care au caracterizat românii de rând de-a lungul timpului, despre tinerii care construiesc imaginea ţării în afara graniţelor, despre olimpici, despre toţi cei care au dus performanţa şi excelenţa românească pe cele mai înalte culmi. Cred cu tărie ceea ce am afirmat anterior: România demnă există, ea nu trebuie construită acum. Tot ce trebuie să facem este să o arătăm lumii întregi.
Cum se raportează însă clasa politică la fenomenul numit „România demnă"? Aici, răspunsul este unul cu multiple nuanţe. Am asistat timp de douăzeci de ani la lupte politice, apariţii de noi partide şi, mai repede decât atât, dispariţia lor de pe scena politică. Am asistat la schimbări de doctrine în cadrul partidelor când, de fapt, doctrina e cea care dă identitatea unui partid!
Dacă există o doctrină care ar trebui să-şi asume România demnă şi să o ducă mai departe aceasta este fără îndoială dreapta politică. Am fost şi voi rămâne întotdeauna un om de dreapta, preocupat de tot ceea ce politicul poate construi în beneficiul cetăţeanului şi, implicit, al statului.

De când am intrat în politică, m-am luptat pentru construcţia unei puternice formaţiuni de dreapta, o formaţiune capabilă să reziste perioadei de tranziţie a politicii româneşti, capabilă să guverneze sau să dea la un moment dat preşedintele ţării. Astfel, în 1999 făceam parte din UFD, care la vremea respectivă promitea să devină un puternic partid de dreapta. Cu toate acestea, în 2000, atunci când a candidat Traian Băsescu la Primăria Capitalei, Varujan Vosganian a refuzat o construcţie mai puternică şi, trei ani mai târziu, UFD a fost înghiţit de PNL.

Am ajuns în 2013 şi văd un singur lucru: România a evoluat sau involuat (?!) în funcţie de deciziile dar, mai ales, indeciziile unui singur om – Theodor Stolojan, pe care noi, o mare echipă, l-am susţinut ani la rând în numeroase proiecte politice.
În continuare, voi prezenta cele mai importante momente când Theodor Stolojan a primit sprijinul necondiţionat al echipei noastre:

- 2003 – se pun bazele Alianţei D.A.

- 2004 – Ia naştere Alianţa D.A., o alianţă ce trebuia să conducă România pe baza unei filosofii noi, cea a eficienţei.

- 2004 – Theodor Stolojan primeşte mandat din partea partidului şi a Alianţei de a candida la preşedinţia ţării.

- 2004 - Stolojan renunţă la candidatura pentru funcţia supremă în stat, lăsând calea liberă pentru Traian Băsescu.

- În acelaşi an, 2004, an încărcat de numeroase momente cruciale în viaţa politică, Stolojan face cea mai proastă alegere posibilă: îl alege drept succesor al său la conducerea PNL pe Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, care, doi ani mai târziu, îl dă afară din partid pe Stolojan şi distruge Alianţa D.A.

Echipa renunţă la PNL, exact când PNL era la guvernare şi îl urmează pe Theodor Stolojan, exclus din PNL.

- 2006 – Valeriu Stoica vrea o platformă liberală pentru PD. Echipa însă vrea PLD.

- 2007 – Ia naştere oficial, PLD. Tot în 2007, la scurt timp de la înfiinţarea partidului, Stolojan ia încă o decizie proastă: fuziunea PLD cu PD şi astfel, dispariţia unui proiect de succes.
Ce este interesant însă, e faptul că Theodor Stolojan a fost europarlamentar PLD, va fi şi europarlamentar PDL – el rămâne!!!
Echipa PLD a fost primită în PD de Vasile Blaga cu celebrul crez politic, valabil şi astăzi: "Decât cu deştepții voştri, mai bine cu proştii noştri!". Din echipă însă vor pleca toţi, unul după altul.
L-am salvat pe Stolojan – un om, dar am murit noi – o echipă şi o idee! Unde este oare moralitatea sau corectitudinea?!

- 2008 - Stolojan primeşte nominalizarea pentru funcţia de premier din partea lui Băsescu. Din nou renunţă iar funcţia este preluată de Emil Boc.

- 2013 - alegeri în PDL. Stolojan îl susţine pe Vasile Blaga la şefia PDL. Echipa a murit, trăiască Vasile Blaga!!!
Suntem în 2013 cu variante şi perspective zero. Situaţia e identică celei din 2006, cu o singură excepţie: atunci am vrut să credem într-un om – Theodor Stolojan. Acum... nu mai credem în nimic.
Eu sunt de părere că Theodor Stolojan este dator să ne dea PLD-ul înapoi, pentru că am avut dreptate: a greşit!

Ce va urma? Care va fi soarta României demne? Nu sunt doar întrebări care îşi aşteaptă răspunsul. Este chiar vorba despre viitorul nostru, ca stat.

Gabriel Sandu