tramvai liniiActualitatea Prahoveană dezvăluie, în rândurile care urmează, nereguli grave la proiectele de reabilitare ale căilor de rulare pentru tramvaiele 101 și 102 din Ploiești. Modul în care s-au implementat lucrările finanțate din fonduri europene la Ploiești reprezintă nu numai un exemplu de batjocură la adresa contribuabililor europeni și ploieșteni, ci și un real pericol asupra integrității corporale pentru pasagerii care se încumetă să folosească tramvaiul pe liniile reabilitate. Despre cum poți fi electrocutat când cobori în stație, cum poate un tramvai să zboare de pe șine sau de ce, în anumite zone, oglinda tramvaiului atinge semafoarele din intersecții – în materialul următor.

Sebastian Ignat

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Incompetența, delăsarea factorilor decizionali și o clasă politică cu o agendă complet diferită față de cea a cetățeanului reprezintă cocktailul fatal într-un municipiu care ar fi putut, la posibilitățile sale bugetare, să arate ca un oraș civilizat din Uniunea Europeană.

Povestea nefericită a fondurilor europene cheltuite la Ploiești nu se oprește la știrea despre incapacitatea autorităților de a termina proiecte la timp, generând consturi suplimentare la bugetul local. Povestea din continuare ține de modul defectuos în care au fost implementate, fizic, proiectele.

Remember

Până acum doi ani, când tramvaiele ploieștene au fost retrase la depou, pentru a face loc șantierelor „europene", regia de transport ploieșteană (TCE) folosea un număr de 32 de tramvaie pentru traseele 101 și 102. Între timp, publicul ploieștean a fost martor la bâlbâiala autorităților, la perindarea de primari interimari în fruntea municipiului dar, mai ales, la vestea că lucrările nu sunt gata la timp, generând costuri suplimentare din bugetul local sau tăieri din proiecte.
Demn de consemnat este și faptul că Ploieștiul are astăzi doar 24 de tramvaie bune de folosit, chiar dacă, teoretic, cele 32 existente au stat în acești ani în depou, nefiind exploatate. Așadar, opt tramvaie s-au evaporat în piese de schimb sau s-au evaporat, pur și simplu. La un număr de 24 de tramvaie funcționale, câte are regia în prezent, nu se poate acoperi necesarul pentru 101 și 102. Din câteva motive care ne vor întoarce la problema liniilor reabilitate. Care pur și simplu sunt strâmbe.

Ce se întâmplă când liniile noi sunt strâmbe. Câteva explicații tehnice

Pe vremea liniilor vechi, o roată de tramvai/bandajul se uza la 7-8 luni de zile. Odată cu linia nouă, tramvaiele intră lunar în reparații. Totul din cauza liniei. „Bandajele (roțile) reprezintă problema cea mai mare. Acestea se defectează foarte repede datorită șinei, în primul rând. La o lună, un tramvai intră în secția de reparații", explică Silviu Ovidiu Sonu, liderul sindicatului vatmanilor din cadrul TCE Ploiești. Pe liniile vechi, un tramvai intra cam la opt luni pentru rectificare roți sau alte tipuri de lucrări de service.

Linia este înclinată din montaj. Amprenta pe linie nu corespunde cu bandajul.

„De la Județean la Nord, linia este poziționată într-un fel, de la Nord la Caraiman, linia e invers – ce să faci, să schimbi roțile pe traseu?", se întreabă, retoric, sindicalistul TCE.

linie tramvai 101 uzataBandajul (roata tramvaiului) trebuie să atingă linia în proporție de 80-85 din suprafața sa. Pe liniile noi roata atinge doar aproximativ 15 la sută din linie. Chestie de frânare. E ca și cum la o roată de mașină groasă de 195 sau de 205 ar acoperi drumul numai o lățime de roată de bicicletă. (Foto din care se vede cât atinge bandajul tramvaiului linia nouă)
Sindicatul vatmanilor a făcut sesizări prin care a subliniat că sunt probleme vizibile la linii și înainte de recepția lucrărilor. Se vede cu ochiul liber pe anumite zone. Dacă mai și măsori, e tragedie.

Cum poți să mori cu tramvaiul

„Înainte, la liniile vechi, nu exista o uzură atât de mare, la o lună să intre bandajul la rectificat, când pe linia veche intra la 8 luni. Acum se rectifică bandajele în profunzime. Nu s-au făcut planificări, nu s-a luat în calcul să fie piese în plus, cauzate de uzură. Și la linii, la firul de contact se uzează patinele. Firul de contact se așează după șine. Fiind noi, până se reglează, sunt consumuri care trebuiau să fie în calcul, dar nu s-au luat", explică sindicalistul TCE.

Tramvaiul nu are volan, sau bară de torsiune – tramvaiul lucrează tangențial pe șine. Tocmai de aceea trebuie să aibă 85 la sută acoperire pe șină. El lucrează pe toată suprafața și, normal, se uzează uniform. În momentul în care lucrează pe 15 la sută, se formează un efect de ruliu.

La frânare, neavând suprafață suficientă de contact, se blochează roata și se duce târâș, la accelerare, neavând suprafață de contact, bandajul patinează. Totul duce la o uzură imensă. Nu s-a prevăzut nimic. Nu a fost o comisie tehnică, niște specialiști ai TCE care să urmărească etapele lucrărilor.

„Chiar dacă nu avea TCE obligația asta, un bun gospodar așa ar fi făcut. Conducerea TCE putea să trimită oameni care sunt specialiști la întreținere linii. Pe liniile vechi noi am schimbat suprafețe mari din linie și ne-am creat niște oameni pricepuți în așa ceva. Conducerea TCE nu a avut o preocupare prin care să urmărească lucrările. Noi aveam oameni care să fi spus dacă aici e bine și aici nu e bine", spune Silviu Ovidiu Sonu.

Cine e răspunzător

Sindicatul vatmanilor consideră că procesul tehnologic de turnare/montare a șinelor nu a fost respectat, iar șina este înclinată față de axa sa - vizibil înclinată în anumite porțiuni.

„Noi (sindicatul – n.r.) credem că a existat o nepăsare, o neatenție din partea tuturor factorilor. E o chestiune coroborată – primăria, conducerea TCE, constructor.
Nu au fost consecvenți în a face lucrurile cum trebuie. E vorba despre delăsare. Interimatul din ultimii ani din fruntea primăriei iar a contat. Nimeni nu și-a asumat nimic. Toate aceste lucruri se transformă în costuri pentru TCE cu efect asupra salariaților TCE și a cetățenilor din Ploiești, până la urmă".

Am primit promisiune că se aduc tramvaie. Noi, sindicatul, am știu că nu se aduc.

Managementul trebuia să prognozeze și să aibă piese de schimb și tramvaiele pregătite. Starea liniei produce acum efecte dezastruoase. Pentru că uzura este atât de mare încât oamenii din TCE, care repară tot timpul tramvaiele 101, nu mai au când să pregătească și pe cele care ar trebui să intre pe 102.

capac stalp tramvai 102 tceDetaliile care te pot omorî. La propriu.

Stâlpii noi au deasupra niște capace de protecție. Capacele de la stâlpi nu sunt prinse, cad atunci când bate un vânt mai puternic (Foto capac căzut de pe stâlp TCE). La 102, capacele de pe stâlpi sunt un real pericol și pentru vatman și pentru pietoni. Cablurile de fibră optică, ale operatorilor care sunt agățate pe stâlpi sau traversează rețeaua aeriană a tramvaiului, toate acestea reprezintă un pericol asupra rețelei de alimentare a tramvaiului.

Inclusiv alimentările de la stațiile tramvaiului – sunt prinse cu coliere de plastic. Fiecare stație are o alimentare pentru a fi iluminată. Acel cablu traversează firul aerian al TCE și este prins cu coliere de plastic. Care nu rezistă la temperaturi. Plus că dacă pică pe fir, agăți pantograful, sau se rupe.

„Dacă firele operatorilor cad peste firul de contact, se poate întâmpla să ne curentăm noi sau călătorii. Sunt cabluri de fibră optică. În toată zona de la Kaufland către Vest sunt legate deasupra rețelei TCE. Trebuia eliminate. Încă mai traversează și la Kaufland și la Lămâița fără consolă metalică, atârnă peste firele de contact", explică liderul sindicatului vatmanilor din TCE.

Sunt zone de la Kaufland până la Lămâița unde, dacă cineva scoate un braț pe geam, se lovește de stâlp, își rupe mâna. Oglinzile tramvaiului trec la câțiva milimetri de semaforul de la Kaufland. Alt pericol: nu este corelată traversarea de la Kaufland cu linia de contact a troleului".

Constructorul ce zice?

Conducerea TCE nu deranjează constructorul. Conducerea trebuia să urmărească lucrarea, cu probe, să fi făcut obiecții către Primăria Ploiești, iar Primăria către constructor. Acum TCE are tot în administrare, iar pierderile cu materialele cauzate de consumul mărit pică în bugetul TCE.

Cine plătește?

„TCE, normal. Ca și cu blocarea bulevardului. Bine că a hotârât primăria să nu se mai închidă bulevardul. Pentru noi erau costuri suplimentare. Plus blocajele pentru care ne înjură lumea tot pe noi. Motorina suplimentară costa un miliard jumătate pe lună costuri suplimentare".

Pierderi pe toată linia

Prin faptul că tramvaiele sunt în garaj iar pe 102 funcționează autobuze, sunt pierderi peste tot. Regia suferă. Oamenii, prin salarii, prin drepturi, dar și cetățeanul, pentru că singura măsură pe care o vede actuala conducere este reducerea mijloacelor de transport.

„Sindicatul a cerut o expertizare la linia 101. Am înștiințat constructorul că lucrurile sunt defectuoase. După 31 decembrie, văzând la finele lui ianuarie că deja intraseră câteva tramvaie la reparat, trebuiau rapid repararea liniei sau măsuri ca lucrurile să se remedieze. Nu s-a făcut nimic".

Dacă erau tramvaie noi, în locul celor vechi, tot așa intrau la reparație, din cauza liniilor strâmbe?

„Sută la sută da"

Care e soluția?

„Se se remedieze defecțiunile care pun în pericol circulația, vatmanii și călătorii. Cât despre linii, după câțiva ani de uzură, probabil că se vor așeza și vor strica mai puțin roțile de tramvai. După câțiva ani..."

Și până atunci cine plătește costurile enorme de întreținere și uzură crescută?

„Noi, toți, angajații TCE și cetățenii din Ploiești. Cu toate că vinovați nu suntem noi, ci alții care erau factori decizionali. Și n-au făcut nimic."

Sebastian Ignat

Joomla SEF URLs by Artio