Dezvăluiri

Dezvăluiri

sebastian-ghitaPortalul romanialibera.ro scrie că, în 2010, Vîntu l-a trimis în Moldova pe fostul său partener, Sebastian Ghiţă, pentru a cere premierului Vladimir Filat 50 de milioane pagube pretinse de SOV la Investprivatbank, după cum rezultă din interceptările făcute pe bază de mandat din care redăm următorul fragment:

„Sorin Ovidiu Vîntu: Ai văzut?! Vezi că l-ai cucerit p-ăla, pă Dumitru de la Moldova, de la Publika (Dumitru Ţîra, director - n.n.), sută la sută. L-ai cucerit sută la sută...

Sebastian Ghiţă: I-am dat banii pentru salarii, de exemplu...

SOV: Prin felul în care te-ai comportat...

SG: Păi nu m-am băgat peste ei... I-am predat tot ce pile am mai avut şi eu.. I-am zis, ia-le, foloseşte-le, adu bani la Publika.. Încearcă şi tu să aduci bani, că tu stai aici, nu cred că l-ai văzut pe Vîntu sau pe mine...

SOV: Când mai pleci, a propos, când mai pleci în Moldova?

SG: Ar trebui să mă duc, că mi-a tot zis "vino, vino".. Îl aştept pe frate-meu să facă un protocol între China şi Moldova şi mă duc atunci cu el...

SOV: Spune-i lui Vlad când te duci acolo, că nu mai trimit eu pe altcineva, spune-i să deblocheze banii

SG: I-am zis şi eu, şi Dumitru...

SOV: Lasă, mă, spune-i că l-am rugat să deblocheze banii. Dacă nu, dau statul moldovenesc în judecată...

SG: ... nu era procesul ăla, la Curtea Constituţională?

SOV: Păi tocmai! Dacă dă drumul la bani nu sunt obligat să dau statul în judecată, mi-au furat totuşi 50 de milioane de euro... Îs bani furaţi ăştia. Pune-i să-mi dea drumul la bani... În tranşe, pot aştepta şi 10 ani, n-am nevoie de bani azi... Pot aştepta şi 10 ani da' să-mi dea drumul...

SG: La cum îl cunosc eu pe Filat, tre' să-i ziceţi şi lui ceva...

SOV: M-aş duce eu, da' nu pot merge...

SG: Ei, nu, înţelegeţi ce vreau să spun.

SOV: Păi, dacă te rog pe tine, care eşti partenerul meu,

SG: Îi zic "dă drumul la bani,,,"

SOV: Sebi, dacă eu te rog pe tine, că eşti partenerul meu, înseamnă că ai mână liberă

SG: ... procentul...

SOV: Înseamnă că ai mână liberă

SG: Bine. O să văd, dacă e zgârcit el, eu nu ..??..

SOV: Să nu trimit un salariat acolo, trimit un partener, un partener, d-aia te rog pe tine să vorbeşti cu el, că nu mă pot duce eu.

SG: Da

SOV: OK. Şi ai mâna liberă. Ce mai ai nevoie?

SG: Nimic, decât de minte... (râde)

SOV: Din partea mea...

SG: de linişte...

Reamintim că anul acesta Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată fiind acuzat că l-a ameniţat cu moartea pe Sebastian Ghiţă, care manageria Realitatea TV.

Sursa: www.romanialibera.ro

Dezvăluiri

telegondola_sinaia1„NOTIFICARE. Subscrisa Volksbank SA, către SC Dunărea IFN SA: Conform prevederilor Contractului de credit pentru investiţii 164/BUA/2007, încheiat între bancă, în calitate de creditor, şi SC Dunărea IFN, în calitate de împrumutat, având ca obiect finanţarea proiectului „Telegondola SINAIA”, SC Dunărea IFN înregistrează la data prezentei 84 de zile de restanţă.

VĂ RUGĂM SĂ LUAŢI MĂSURI PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI FINANŢAT conform contractului de credit pentru investiţii, întrucât la îndeplinirea celor 90 de zile restante vom începe procedura de executare silită a garanţiilor care fac obiectul contractului de credit”.


Scandalul dintre Primăria Sinaia şi societatea Dunărea IFN SA plecat de la realizarea unei investiţii importante pentru oraşul Sinaia, aşa cum este telegondola inaugurată în 2007, a căpătat, deja, tente dramatice, după ce oraşul de pe Valea Prahovei riscă să rămână fără acest important obiectiv, la propriu, prin executarea silită asupra societăţii de Transport Urban Sinaia, în speţă a Primăriei Sinaia, cea care a deţinut calitatea de utilizator al sistemului de transport pentru turişti. Mai precis, în urma refuzului de a mai plăti ratele de leasing pentru telegondolă, aceasta ar putea fi luată din Sinaia de către creditor şi mutată în altă locaţie.

Primăria Sinaia, prin casa de avocatură care o reprezintă, a făcut recurs la executarea silită, însă instanţa a respins apelul administraţiei locale. Judecătorul a considerat cererea de suspendare provizorie a executării silite ca fiind neîntemeiată, încheierea instanţei nefiind supusă căilor de atac.

Dedesubturile contractului prin care Primăria Sinaia a făcut un contract de leasing pentru telegondolă, în loc de contract de credit, preferând pentru accesarea finanţării investiţiei o firmă de intermediere leasing, care îşi ia şi aceasta cota parte, în mod natural, prin comisionarea intermedierii de finanţare, le aflăm în rândurile care urmează.

telegondola_sinaiaInstalaţie de ultimă oră, administratori români

Telegondola Sinaia este cel mai performant echipament de transport pe cablu existent în prezent în România. Singurul echipament similar este Telegondola Poiana Braşov care, însă, fiind instalată cu doi ani mai devreme, nu are unele echipamente opţionale apărute pe piaţă în acest interval de timp. Deşi a fost pusă în funcţiune în decembrie 2007, în prezent Telegondola Sinaia este cel mai modern echipament de transport pe cablu de persoane la nivel european, având în dotare toate subsistemele opţionale de securitate existente.

În urma unei licitaţii publice câştigata de grupul de firme Dunărea, la data de 20 decembrie 2006, s-a semnat contractul de leasing financiar nr. 26.452 pentru achiziţionarea unei telegondole „la cheie”.

La paginile 17,18 din contract sunt  stipulate valorile ratelor de leasing şi termenele scadente. Din anexa Plăţi la contract, observăm că doar cinci rate s-au plătit la termenul stabilit de ambele părţi contractante.

Sămânţa de scandal

În noiembrie 2009, în urma unei tasări locale de teren pe fondul unor ploi de toamnă abundente, a apărut o deplasare a bateriilor de role la stâlpul 6. Instalaţia era în perioada de garanţie până în decembrie 2009. Deşi reglajul bateriei de role era o problemă de întreţinere curentă, care conform articolelor din contractul încheiat între părţi, trebuia să se realizeze „pe cheltuiala” Primăriei Sinaia, Dunărea SA a adus doi specialişti de la Doppelmayr pentru reglaj şi opinie tehnică.

După inspecţie şi reglaj, departamentul tehnic de la Doppelmayr a confirmat că instalaţia poate funcţiona, iar ca măsură suplimentară de siguranţă specialiştii au solicitat monitorizarea lunară topografică a poziţiei fundaţiei stâlpului 6 pentru o perioadă de şase luni.

Deşi sarcina monitorizării revenea operatorului, respectiv utilizatorul Transport Urban Sinaia, deşi instalaţia nu mai era în garanţie, TUS a refuzat să suporte cheltuielile de monitorizare.

Întrucât exista pericolul ca Doppelmayr să retragă certificatul de conformitate şi pe cale de consecinţa să se piardă autorizarea ISCIR, monitorizările topografice şi raportările timp de 6 luni le-a realizat DUNAREA SA pe cheltuiala sa, conform declaraţiilor administratorului societăţii, Costin Frâncu.

În cursul iernii-primăverii 2009-2010 nu s-au constatat deplasări ale fundaţiei stâlpului 6.

În luna mai 2010, în timpul unei furtuni cod galben, s-a rupt un copac şi a avariat stâlpul 5. Conform art.7.2. pag.9 din Contract, Transport Urban Sinaia a informat locatorul, respectiv Dunărea SA, asupra situaţiei survenite, dar nu a dat comanda de reparaţii deşi conform articolelor din contractul dintre părţi, reparaţia trebuia să se realizeze exclusiv pe cheltuiala sa, iar în cazul unei despăgubiri din poliţa de asigurare trebuia conform art. 7.2 pag. 9 din Contract să suporte doar diferenţa dintre costul reparaţiei şi valoarea despăgubită.

Considerând că gondola trebuie să fie reparată urgent, şi, deşi poliţa de asigurare încheiată de Transport Urban Sinaia la un cost de primă redus nu despăgubea reparaţia, societatea de leasing a demarat în regim de urgenţă reparaţia.

La terminarea lucrărilor Transport Urban Sinaia a refuzat la plată factura Dunărea SA pe motiv că reparaţia este în sarcina locatorului, ceea ce contravenea atât contractului, cât şi art.10 alineatele e) si f) din OG 51/1997 cu modificările ulterioare.

La începutul reparaţiei, în aprilie 2010 şi la punerea în funcţiune după repararea stâlpului 5, în iunie 2010, s-au făcut verificări topografice a întregii instalaţii şi nu s-au constatat deplasări ale fundaţiei stâlpului 6 faţa de poziţia din Octombrie 2009.

În luna noiembrie 2010, reprezentanţii Dunărea IFN SA au fost informaţi de Transport Urban Sinaia că, la verificarea anuală pentru re-autorizare, s-a constatat deplasarea stâlpului 6 până la limita posibilă de reglaj. În această situaţie ISCIR a acordat autorizaţie numai pentru 6 luni (uzual autorizarea se face pe 1 an), şi a impus TUS să găsească soluţii pentru relocarea stâlpului 6.

TUS a informat Dunărea SA şi, în mod similar cu scenariul de la stâlpul 5, nu a dat comanda pentru relocarea stâlpului 6. Deşi nu au încasat contravaloarea reparaţiei stâlpului 5, având în vedere că noua poliţa de asigurare despăgubea integral cheltuielile de relocare, Dunărea a demarat proiectul de relocare a stâlpului 6. Proiectul de relocare se face în baza unor studii topografice şi geologice pentru alegerea unei noi poziţii, după care este necesară recalcularea întregului traseu.

Aceste studii durează şi nu pot fi făcute în perioada în care solul este îngheţat. În consecinţa proiectul a fost demarat în luna mai şi după recalcularea liniei, în luna Iunie a rezultat necesitatea ca stâlpul 6 să fie relocat şi înălţat cu 7m. A urmat proiectarea fundaţiei şi a celor 3 tronsoane de completare a stâlpului, execuţia, montaj şi reglaje. Într-un ritm rapid şi fără nici o finanţare, lucrarea s-a finalizat integral pe cheltuiala Dunărea SA la sfârşitul lunii octombrie.

Reprezentanţii Dunărea acuză că, neînţelegând complexitatea lucrării şi încercând să şantajeze locatorul (Dunărea SA) cu daune datorate nefuncţionării instalaţiei, conducerea Transport Urban Sinaia a refuzat „cu aroganţă şi în contradictoriu cu clauzele contractuale să plătească rata de leasing scadentă la 31.06.2011”.

Iată declaraţia administratorului Dunărea SA, Costin Frâncu

„Prin adresa nr. 824 din 09.06.2011 Transport Urban Sinaia comunică decizia unilaterală de suspendare a plăţii ratei de leasing până la repararea telegondolei. Pentru a justifica decizia (considerată ilegală de către reprezentanţii Dunărea – n.r.), TUS afirmă că, prin procesul verbal de autorizare nr.608R - 602/24.11.2010, ISCIR a stabilit “obligaţia” locatorului de a rezolva problema stâlpului 6 până la 01.05.2011. După cum rezulta din procesul verbal ISCIR aceasta obligaţie revine deţinătorului/utilizatorului, respectiv Transport Urban Sinaia.

Iată ce spune art. 15 din OG 51/1997 cu modificările ulterioare :

“…in cazul in care utilizatorul nu executa obligaţia de plata integrala a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzuta în contractul de leasing, locatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.”

Conform articolelor din contractul de leasing, Transport Urban Sinaia, în speţă primăria, are obligaţia necondiţionată de plată a ratelor de leasing sub sancţiunea anulării contractului în cazul unei întârzieri la plată mai mari de 60 de zile. Este evident că în aceasta situaţie Primăria Sinaia, prin Transport Urban Sinaia, pierde dreptul de opţiune la cumpărarea telegondolei conform art. 13.1. Pag. 11 din CONTRACT”.

Reprezentanţii Dunărea leasing spun că toate încercările de conştientizare a conducerii TUS şi a Primăriei Sinaia privind riscurile acestei atitudini în contextul obligaţiilor asumate prin contract s-au lovit de „un zid de aroganţă şi incompetenţă”.

„Pe 19.09.2011 am transmis la Transport Urban Sinaia adresa Volksbank nr.466 adresa care reprezenta un semnal de alarmă privind riscul pierderii telegondolei. Răspunsul TUS este în continuare aberant şi constă într-o invitaţie la conciliere pentru o pretinsă daună de 527.579,32 RON.

Pe 29.10.2011 am primit NOTIFICAREA ultimativă a Volksbank nr.474. Încercând ultima şansa de salvare a situaţiei conflictuale, pe 30.10.2011 (la 90 de la termenul scadent de plata a ratei de leasing) am transmis TUS notificarea nr. 70, prin care anunţam rezilierea unilaterală a contractului şi, deşi contractul nu mai oferea utilizatorului dreptul de a cumpăra telegondola, am acordat un termen de 10 zile pentru ca TUS să îşi manifeste dorinţa de a cumpăra telegondola. Răspunsul TUS a constat într-o respingere fermă a notificării noastre şi un lung şir de ameninţări cu procese civile şi penale.

În situaţia creată din vina exclusivă a Transport Urban Sinaia, singura şansă pentru ca telegondola să nu fie executata de banca Volksbank era o reeşalonare pe care Dunărea IFN nu o putea obţine decât prin executare şi repoziţionare către alt utilizator.

În data de 18.10.2011 executorul judecătoresc a demarat executarea silită a TUS, iar prin adresa noastră nr. 75/24.10.2011 am informat Consiliul Local SINAIA despre situaţia actuală şi am cerut o opinie privind oportunitatea ca telegondola să rămână în operare în oraşul SINAIA s-au este necesar să repoziţionez telegondola în alt oraş.

Se pare că aceasta adresa nu a fost supusa deciziei CONSILIULUI LOCAL SINAIA, iar răspunsul a venit din partea Cabinetul de Avocatură MUŞAT&ASOCIAŢII , constând doar în ameninţări.

Doresc să subliniez faptul că, în conformitate cu OG 51/1997 şi art. 2.7 pag. 5 din CONTRACT, plata unor rate de leasing nu conferă Utilizatorului nici un drept de proprietate. Pentru plăţile efectuate până la rezilierea contractului Utilizatorul a folosit bunul şi a încasat venituri din exploatarea unui bun al cărui proprietar nu este.

De asemenea, sunt convins că Oraşul SINAIA are nevoie de telegondolă, dar trebuie să acceptaţi că pentru turistul care vine în SINAIA este important să existe telegondola, nu cine emite biletele.

Pentru DUNAREA IFN este indiferent în ce oraş din România va încasa banii de pe bilete, dar considerăm onest, chiar dacă Transport Urban Sinaia prin decizii greşite a pierdut dreptul de a mai emite bilete la telegondolă, să supunem atenţiei CONSILIULUI LOCAL o propunere prin care ORAŞUL SINAIA va beneficia în continuare de existenţa telegondolei.

Nu cred că este normal ca pentru satisfacerea orgoliului personal al primarului să fie necesar să mutăm telegondola în alt oraş, iar CONSILIUL LOCAL să fie obligat să mai cheltuie banii de relocare conform art. 6.2.8. pag. 8 din CONTRACT, fără ca Oraşul SINAIA să beneficieze de existenta telegondolei”, a declarat administratorul societăţii Dunărea SA.

Scandalul Telegondolei, motiv de război politic

 vlad_oprea_sinaiaComunicatul Primăriei Sinaia: „Primăria oraşului Sinaia respinge acţiunea coordonată a grupurilor de interese care doresc să obţină în mod ilegal telegondola comunităţii şi anunţă public că va face toate demersurile necesare pentru a bloca încercarea acestor grupuri de a îşi însuşi un bun al comunităţii.

Primăria oraşului Sinaia va face toate demersurile legale de a proteja acest bun public de gruparea de interese care încearcă să blocheze funcţionarea telegondolei şi să şi-o însuşească, şi a sesizat organele abilitate prin deschiderea proceselor de recuperare a daunelor cauzate de nefuncţionarea instalaţiei de transport pe cablu.

Considerăm că ne confruntăm cu un grup de interese care acţionează în mod coordonat împotriva comunităţii locale. Grupul este format din deputatul PDL Cristian Burlacu, care dezinformează opinia publică în interes privat, precum şi societatea comercială care a întârziat să remedieze problemele semnalate de I.S.C.I.R. la telegondolă.

În luna mai 2011 I.S.C.I.R nu a mai prelungit autorizaţia de funcţionare a telegondolei, din cauza faptului că Dunărea IFN S.A. nu a luat nici o măsură de remediere a alunecării stâlpului 6, aşa cum I.S.C.I.R. recomandase anterior (n.r. - Dunărea IFN SA susţine că Primăria avea obligaţia, conform contractului, de a remedia acest tip de probleme).

Din luna mai a acestui an şi până în prezent telegondola nu a mai funcţionat, iar SC Transport Urban Sinaia S.R.L a notificat lipsa încasărilor şi a pierderilor înregistrate către Dunărea IFN S.A considerând că aceasta este direct răspunzătoare în calitate de proprietar-locator al instalaţiei.

Totodată, Dunărea IFN S.A avea obligaţia să asigure buna funcţionare a acesteia, inclusiv sub aspectul relocării stâlpului 6 pe un teren sigur. Deşi au fost notificaţi în legătura cu aceasta problema, societatea Dunărea IFN S.A a început lucrările de relocare a stâlpului 6 abia în luna septembrie a acestui an. Ca urmare a inacţiunii Dunărea IFN S.A, autoritatea locală a fost privată de sume importante de bani.

În urma prelungirii nejustificate a lucrărilor, în septembrie 2011 SC Transport Urban Sinaia S.R.L a convocat Dunărea IFN S.A la consiliere prealabilă pentru recuperarea prejudiciului cauzat de nefuncţionarea instalaţiei.

Ulterior, Dunărea IFN S.A. a emis o notificare de reziliere unilaterală a contractului pentru neplata ratei aferente lunii iunie 2011 la care SC Transport Urban SRL a răspuns prin respingerea declaraţiei de reziliere a contractului, motivând refuzul la plata facturilor emise în temeiul excepţiei de neexecutare a contractului.

Consiliului Local Sinaia a dat dovadă de foarte mare responsabilitate şi s-a întrunit în data de 26 octombrie 2011 în şedintă de îndată pentru a lua cunoştinţă de adresa înaintată în data de 25 octombrie de Dunărea IFN S.A prin care anunţa rezilierea contractului de leasing şi începerea executării silite a debitului urmărit, ca urmare a întârzierii SC Transport Urban Sinaia S.R.L cu 90 de zile la plata ratei de leasing.

Deşi au fost convocaţi şi anunţaţi de importanţa punctului de pe ordinea de zi, de la aceasta şedinţă au lipsit nejustificat doi dintre membrii-reprezentanţi ai Partidului Democrat Liberal, al căror şef direct pe linie de partid este nimeni altul decât Burlacu Cristian, deputat PDL şi preşedinte al organizaţiei locale a acestui partid, persoana care în mod constant dezinformează pe tema telegondolei.

Primăria oraşului Sinaia va acţiona în continuare în interes public şi va pune la dispoziţie toate informaţiile referitoare la cele prezentate mai sus instituţiilor abilitate şi mass media".

deputat_cristian_burlacuReplica deputatului Cristian Burlacu

"Cer public demisia primarului Vlad Oprea, a directorului SC Transport Urban Sinaia și a consilierilor locali, care continuă să trateze orașul Sinaia ca pe o moșie personală"


Camera Deputaţilor / DECLARAȚIE POLITICĂ

Sinaia a pierdut Telegondola!

Stimați colegi,

În decembrie 2007, la Sinaia, se inaugura, cu mare fast, Telegondola, o investiție în valoare de aproape 8 milioane de euro,  cireașa de pe tort a stațiunii noastre montane, care urma să rezolve nemulțumirile cele mai mari ale turiștilor schiori: aglomerația de la telecabină și starea execrabilă a drumului spre Cota 1400.

Festivitatea a avut loc, totuși... fără schiori, deoarece obiectivul nu era autorizat I.S.C.I.R., și... cam în grabă, probabil pentru a lua caimacul inaugurării unei investiții similare, la Azuga.

Dar iată ce comparații interesante făcea, la momentul respectiv, MEDIAFAX:

Telegondola de la Sinaia este o instalaţie tip 8-MGD, realizată de firma austriacă Doppelmayer, are staţia de bază la altitudinea de 1.006 m, staţia de vârf la 1.416 m. Lungimea traseului este de 1.385 m, la o diferenţă de nivel de 410 m şi circulă cu o viteză de 6m/s, având o capacitate de transport de 1.700 persoane/oră.

Valoarea totală a investiţiei este de 7. 705.950 de euro, inclusiv TVA şi taxele aferente leasing-ului, Guvernul alocând pentru acest proiect 7.500.000 lei, restul de bani fiind investiţie a administraţiei locale, în urma unui contract de leasing.

Telegondola de la Azuga este o investiţie privată a firmei Romenergo şi costă aproximativ 5 milioane de euro.

Telegondola are 49 de cabine cu o capacitate de transport de 2.000 persoane/oră, urcă la o diferenţă de nivel de 550 m pe un traseu cu o lungime de 1.800 m şi deserveşte întreg domeniul schiabil al staţiunii Azuga care cuprinde pârtiile Cazacu, Sorica, Sorica Sud şi La Stână, ce se întind pe o lungime totală de 6 km.

Întrebat de ce telegondola de la Azuga, care are o capacitate de transport mai mare şi circulă pe un traseu mai lung, costă mai puţin decât cea de la Sinaia, realizată din bani publici, primarul staţiunii Sinaia, Vlad Oprea, a afirmat că cele două investiţii nu suportă comparaţie şi a explicat că preţul mai mare al telegondolei din Sinaia se justifică şi prin taxele de leasing şi dobânda aferentă contractului de leasing.”

Ce ar mai putea fi spus despre această megainvestiție?

Multe: că au apărut defecțiuni, că s-au remediat cu întârziere, că a constituit pretextul înființării unei sinecuri pentru unul dintre apropiații lipsiți de experiență ai primarului devenit, astfel, director al Societatății Transport Urban Sinaia.

Sau comic, dacă nu ar fi trist!, Telegondola a devenit pretext chiar și pentru blocarea accesului autoturismelor la Cotă, pe traseul consacrat, primarul ”rezolvând”, astfel, două probleme care s-au dovedit, ani la rând, insurmontabile: repararea și, respectiv, deszăpezirea drumului respectiv!

După toate aceste ”peripeții”, ca și când nu ar fi fost destule și... suficient de păguboase, iată, astăzi, noi, sinăienii, ne aflăm într-o situație inacceptabilă: aceea de a ne fi luată Telegondola dacă nu din stațiune, atunci măcar din patrimoniul localității.

Motivul?

La 30 septembrie a.c., SC Transport Urban Sinaia înregistra 90 de zile întârziere la plata ratei de leasing, fiind notificată în legătură cu rezilierea contractului și iminența înstrăinării bunului!

Cu alte cuvinte, directorul SC Transport Urban, ocupat, peste măsură, cu problemele de... concediu, a „omis” să plătească, timp de trei luni, ratele și a uitat cu desăvârșire ce riscuri presupune o astfel de amnezie....

În egală măsură, mentorul său, primarul, reacționează... cu multă delicatețe și întârziere: în loc să convoace, imediat, Consiliul Local, unic acționar al Societății în culpă,  să ceară demiterea incompetentului și să ia împuternicire pentru renegocierea clauzelor contractuale, îl convoacă abia pe 26 octombrie, după ce a fost emisa o sentinţă executorie şi fără cale de atac, ca să fie de acord să... angajeze o casă de avocatură, care  să reprezinte interesele Primăriei în acest conflict...

Cu alte cuvinte, alți bani/ probabil mulți!/, si mai mult ca sigur fără niciun rezultat, și altă.... ”distracție” pentru același subiect: Telegondola, acum, în prag de iarnă și înaintea apropiatului Festival Olimpic pentru Tineret!

Iată de ce, stimați colegi, cer public demisia primarului Vlad Oprea, a directorului SC Transport Urban Sinaia și a consilierilor locali, care continuă să trateze orașul Sinaia ca pe o moșie personală, pe care totul le este permis stăpânilor și arendașilor înscăunați de primar, precum și anchetarea cazului de către organele statului abilitate.

Cristian- Ion Burlacu,

Deputat  Colegiul 1 Prahova

Dezvăluiri

maricel_pacuraruAcţionarul majoritar al PSV Company, societatea cipriotă Elbahold Limited controlată de Sorin Ovidiu Vântu, aflat în prezent în arest, a înstrăinat astăzi pachetul majoritar de acţiuni ale PSV Company (fosta Petromservice SA), către controversatul om de afaceri gălăţean Maricel Păcuraru.

Numele lui Maricel Păcurare apare, în multe situaţii, legat de tranzacţiile financiare coordonate de Sorin Ovidiu Vântu.

Printre altele, SOV a vrut să vândă compania de cercetare de piaţă INSOMAR lui Maricel Păcuraru.

De asemenea, numele lui Păcuraru a apărut în dosarul de spălare de bani şi evaziune fiscală legat de poliţele de asigurare încheiate angajaţilor Poştei Române.

Păcuraru a finanţat înfiinţarea, la Galaţi, a firmei POSTCOM SA, împreună cu sindicalişti şi politicieni, prin care s-a încercat privatizarea Poştei Române.

La sfârşitul lui 1994, Păcuraru beneficia de un contract de furnizare de aparatură electronică, prin compensare cu tablă şi alte produse metalurgice, pe care Păcuraru le cumpăra de la Sidex. Televizoarele au fost vândute prin intermediul sindicatului Regionalei CFR Galaţi. Aceste operaţiuni se efectuau printr-o firmă a lui Păcuraru, Constant SA, la care era asociat şi liderul de sindicat al SNCFR Galaţi.

În 1996, a înfiinţat, împreună cu senatorul Ilie Plătică Vidovici şi alţi câţiva membri marcanţi ai PDSR, SC Romania Invest SA, care avea activităţi de garantare a tranzacţiilor şi alte tipuri de intermedieri financiare.

Amalgamul bizar de acţionari îi cuprinde pe maiorul Iosif Roca, şeful Serviciului de Combatere a Criminalităţii Economico Financiare din Poliţia Municipală (Galaţi), locotenent-colonel Mircea Burghelea, şeful Poliţiei economice de la Judeţ, Marius Mateiu, membru al organizaţiei de tineret a PDSR Galaţi, Elena Trandafir, director al Societăţii de Alimentaţie publică Regal SA.

Păcuraru a fost implicat, printre altele, şi în acţionariatul Gardianul, deţinând, până în 2006, pachetul majoritar.

Totodată, analistul Dan Andronic a susţinut, pe blogul său, că Păcuraru a fost în cărţi pentru achiziţionarea televiziunii Realitatea, înaintea lui Elan Schwartzenberg.

Ziarul Curentul a scris, de-a lungul timpului, că Păcuraru şi Vântu au fost şi parteneri de afaceri, fiind legaţi prin diverşi intermediari (persoane fizice şi persoane juridice gen off-shore-uri). Liderul BNS, Dumitru Costin, membru al CA-ului editorului Realitatea TV, declara că SOV şi Păcuraru au afaceri comune. Exemplul oferit: "Gardianul" - afacere care a fost pasată (tur-retur) între SOV şi Păcuraru.

"Îl cunosc pe Maricel Păcuraru din tinereţe, din facultate. El a luat de la Vântu. Tranzacţia a avut loc. S-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a off-shore-ului din Insulele Virgine. Numai ca încă nu s-a înregistrat nicăieri. Maricel a spus atunci că întâi să-si rezolve nu ştiu ce probleme cu off-shore-ul şi apoi să se înregistreze. Da, off-shore-ul era al lui Vântu", declara Dumitru Costin, referindu-se la Crown Gate Alliance Inc - Tortola, Insulele Virgine (căsuţa poştală reprezentată în România de Ghenadie Nipomici, basarabean care figurează în multe dintre afacerile fondate de "părintele FNI") care controla în proporţie de 90% compania Best Media Press SRL Bucureşti, editorul "Gardianul.

Maricel Păcuraru, protejat al senatorului PSD Ilie Plătică Vidovici, cu care este asociat în mai multe firme, şi-a clădit afacerile pe împrumuturi bancare nerambursabile. Prima bancă vizată a fost Banca Internaţională a Religiilor, de unde anonimul gălăţean a obţinut, în 1996, cu sprijinul senatorului, un credit de peste 1,5 milioane dolari, la acea dată. Banii nu i-a mai dat înapoi niciodată.

Întâmplător, lichidator judiciar la Banca Internaţională a Religiilor este RVA Insolvency, care este, în prezent, tot întâmplător, administrator judiciar şi la PSV Company.

Pe lista de bănci ţepuite se mai află Dacia Felix şi Bancoop, de a căror prohod economic s-a ocupat acelaşi lichidator,  RVA.

Sumele nu au fost recuperate niciodată, vorbim de aproape 3,8 miliarde de lei, în 1997, la Bancoop, 5 miliarde, în 1997, la Dacia Felix şi 2 miliarde la BIR.

Printre ţepele realizate se numără şi 250 de miliarde de lei produse Petrom Vrancea.

Soţia, Corina Păcuraru, a ocupat poziţia de secretar de stat la Ministerul Turismului, fiind înlocuită în urma scandalurilor, de cumnatul lui Maricel, Sorin Marius Crivtonencu.

Numele lui Păcuraru a apărut şi în scandalul furturilor din conductele Conpet.

Jurnalul Național a scris că Loteria Română a cheltuit 6 milioane de euro pentru cartele telefonice Pelegrin fabricate de o agenție de turism care aparține soției controversatului om de afaceri. Pentru că nu sunt foarte cunoscute, cartelele ar putea să se vândă în 60 de ani, conform publicației citate.

Foto: newspad.ro

Dezvăluiri

dna_dosarZece ani – atât i-a trebuit Justiţiei Române să delibereze pentru a ajunge la concluzia de neîncepere a urmăririi penale, într-unul dintre dosarele de mare corupţie din România postdecembristă, cu implicaţii până la vârful Serviciului Român de Informaţii.
Dacă acum zece ani Corneliu Păltânea, fostul şef al secţiei prahovene de informaţii (SRI Prahova), era plimbat prin arest, cu şanse mari ca să înfunde puşcăria pentru ani de zile, acum, DNA Ploieşti îi dă un nou motiv de relaxare, printr-o serie de NUP-uri care îi înseninează anii de pensie, după ce asupra numelui său au planat acuzaţii de corupţie diversificate, de la şantaj, ameninţare, primirea de foloase necuvenite, asociere cu personaje din lumea interlopă, până la trafic de carburanţi, în perioada în care se ocupa, din postura de şef al SRI Prahova, de siguranţa noastră, a tuturor.

În august, anul trecut, la nouă ani de la arestarea preventivă a şefului SRI Prahova Corneliu Păltânea (şi eliberarea sa după puţin timp) şi începerea urmăririi penale împotriva altor membri din conducerea SRI Prahova, dosarul de corupţie care a zguduit, la vremea respectivă, Serviciul Român de Informaţii, a ajuns, în zilele noastre, la un deznodământ prin care, după disjungerea şi spălarea tuturor faptelor la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, majoritatea făptuitorilor sunt pe punctul de a ieşi prespălaţi, adică basma-curată, după cum preferaţi. Neînceperea urmăririi penale este sintagma atotcuprinzătoare în soluţia dată, acum câteva luni, de procurorii DNA Ploieşti.

Cash de la Păltânea

Referitor la circuitul banilor în vederea finanţării fostului şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea, personaj controversat al cărui istoric în instanţele naţionale împlineşte frumoasa vârstă de 10 ani de la nesoluţionarea gravelor acuze de corupţie, Păltânea neagă, în faţa procurorilor militari ai DNA Bucureşti, că nu a avut niciun fel de relaţie cu cei care au susţinut că l-au alimentat cu bani în vederea construirii imobilului din staţiunea Cheia, de asemenea neagă primirea de foloase de la firmele ce lucrau în colaborare cu rafinăria ploieşteană Astra. Cel puţin asta reţine procurorul DNA Ploieşti, acolo unde a ajuns ultima dată dosarul, în urma disjungerii acestuia, pentru a lua drumul NUP-ului visat de acuzaţi.

Totuşi, procurorul de caz notează că Păltânea neagă pretinderea şi primirea unor sume de bani de la Ion Giosu, afaceristul despre care vă povesteam în episodul trecut, „fără o motivaţie convingătoare” – după cum notează anchetatorul.

În declaraţiile sale, Păltânea arată modalitatea prin care şi-a construit casa de vacanţă din Cheia, precizând că sumele necesare construcţiei au fost integral suportate de acesta. Legat de APASCO, Păltânea neagă şi faptul că s-ar fi folosit materiale de construcţie de la această societate din Măneciu. Totuşi, Păltânea aminteşte de administratorul APASCO, Maria Sterian, spunând că i-a dat periodic bani acestuia pentru construcţie, consemnate prin chitanţe de mână.

Iată cum pică Păltânea nevinovat. Cităm tot din procurorul ploieştean: „Cercetările efectuate în cauză nu au dus la identificarea altor indicii cu valoare probatorie, care să obiectiveze săvârşirea infacţiunii de corupţie săvârşită de învinuitul Păltânea Corneliu. Susţinerile celor doi făptuitori Creştin Vasile şi Giosu Ion nu conţin acele elemente care să permită concluzionarea faptului că pretinderea şi primirea sumelor menţionate ar fi avut caracter oneros prin trimitere la acele atribuţii de serviciu ale învinuitului încălcate cu bună ştiinţă. De astfel, din întregul material probator înaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia militară, nu sunt evidenţiate elemente care să contureze natura şi caracterul acelor informaţii pe care învinuitul nu le-ar fi exploatat în interes operativ. Pe de altă parte, în mod obiectiv, la momentul efectuării cercetărilor, nu au putut fi identificate în evidenţa contabilă a SC APASCO Măneciu documente care să ateste efectuarea de cheltuieli de către societate în favoarea beneficiarilor Păltânea Corneliu şi Popescu Nicolae decât într-o măsură nesemnificativă. Această situaţie a creat imposibilitatea cuantificării unor eventuale prestaţii cu titlu oneros sau gratuit de către SC APASCO SA Măneciu către învinuit”.

Urmează o parte interesantă: „Reprezentantul societăţii APASCO, Marian Sterian, dar şi învinuitul Păltânea Corneliu, recunosc realizarea anumitor lucrări la vila din comuna Măneciu, sat Cheia, însă susţin achitarea acestor servicii prin trimitere la chitanţele de încasare în numerar. Cu privire la aceste documente, specialistul financiar al DNA le identifică ca reprezentând încasări de la Corneliu Păltânea. Pentru motivaţia arătată mai sus, având în vedere imposibilitatea obiectivă a probării faptelor, urmează a fi dispuse soluţii de neurmărire penală (...)”.

Nota autorului: Este interesant de văzut dacă evidenţa contabilă a APASCO înregistrează chitanţele emise la vremea respectivă în numele lui Păltânea, totodată, dacă există chitanţe, ar trebui să existe şi facturile APASCO în baza cărora au fost eliberate dovezile de plată cash. Sau poate după zece ani de cercetări aceste cercetări sunt inutile, luând în considerare că termenul de prescriere a faptei îşi intră aproape în vigoare, nu? Revenim.

 

Va urma

Dezvăluiri

Mihai Munteanu – reporter OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project)

basarabiaMoartea afaceristului moldovean Igor Turcan, spulberat marti in explozia unei masini-capcana, in centrul Chisinaului, dezvaluie o lume in care crima organizata si institutiile care ar trebui sa lupte impotriva ei colaboreaza strans in statul aflat la granita de est a Uniunii Europene. Asasinatul, investigat de Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), dezvaluie o lume in care politisti si criminali fac afaceri impreuna si unde politicul este doar o platforma pentru afaceri ilegale care duc la crime violente.

Igor Turcan a fost unul dintre reprezentantii acestei lumi: pe scena publica, victima asasinatului era consultant politic, sef de federatie sportiva, afacerist cu ochelari auriti si imbracat la patru ace. In spatele cortinei insa, acelasi Turcan se misca printre milioane de euro si afaceri subterane cu tigari, printre criminali condamnati, sefi din Politie, interlopi periculsi si ofiteri de informatii.

Bomba detonata la distanta, plasata intr-un automobil Lada cu numere rusesti furat din Ucraina, completeaza un puzzle de conexiuni pe care OCCRP le-a investigat in Moldova si le-a pus cap la cap.


Conflictul. Plangeri penale de 40.000 de euro

Cu 50 de zile inainte de atentatul din Chisinau, pe 19 aprilie, sotia lui Igor Turcan deschide un dosar civil la judecatoria raionului Criuleni. Aproape concomitent, femeia inregistreaza si o plangere penala la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC). Juridic, actiunile Rodicai Cobzari-Turcan se contopesc pentru ca ambele privesc aceeasi fapta si sunt indreptate impotriva aceleiasi firme: Bulgartabac Group MB SRL.


Ca parte civila, sotia lui Turcan revendica o datorie de 650.000 de lei moldovenesti (40.000 de euro) de la aceasta companie. In prima instanta, Turcan are castig de cauza, dar Bulgartabac Group MB a atacat decizia la Curtea de Apel. Asta se intampla in mai.

Turcan a facut afaceri cu aceasta firma in care OCCRP a descoperit prezenta unor afaceristi cu trecut criminal si cu legaturi in serviciile de informatii si politia din Republica Moldova.

igor-turcanCriuleni. Fabrica de fum

In marginea orasului Criuleni, cu 200 de metri pana-n granita militarizata dintre Moldova si republica separatista Transnistria, functioneaza o fabrica de tigari. O hala mare albastra, cateva containere de transport si ghereta unui portar care bea votca e tot ce se vede prin plasa de otel a gardului. Restul reiese din documente: fabrica apartine Bulgartabac Group MB SRL" companie infiintata in aprilie 2009.

Oficial, actionarul majoritar (90%) al firmei este generalul (r) Igor Stefan Ursachi din Serviciul de Informatii si Securitate (SIS) " contraspionajul moldovenesc. Ursachi a activat in Subdiviziunea cu Destinatie Speciala Antiterorista ᅡAlfaᅡ a SIS, de unde a iesit in rezerva, retragandu-se in afaceri si la conducerea unei organizatii a veteranilor din Serviciu.
Actionarul minoritar (10%) al Bulgartabac Group MB este bulgar. Il cheama Manolov Chavdar Krastev si mai detine o companie in Sofia de intermedieri alimentare.

Director al firmei Bulgartabac Group MB este Iurie Stefan Lungu "un fost ofiter de politie care a lucrat in Departamentul pentru Combaterea Crimei Organizate si a Coruptiei. Asta pana in octombrie 2002, cand Lungu a fost condamnat la 20 de inchisoare, fiind unul dintre cei care l-au asasinat pe Valeriu Rotari, zis "Zelionii" " un asa numit "Vor v zakone" ("hot in lege"). Astfel se numesc sefii gruparilor criminale din fostul spatiu sovietic care urmeaza modelul de organizare piramidala al mafiei ruse. Impreuna cu alti doi interlopi moldoveni, fratii Vitalie si Pavel Levinta, Iurie Lungu a comis crimele la comanda lui Popovici Galca Petru zis "Micu" " primul "hot in lege" dovedit in Moldova care, la acea vreme, isi lichida rivalii ("Zelionii", "Jeca") si care acum se afla inca in puscarie. Spre deosebire de Iurie Lungu si de fratii Levinta, eliberati in 2008, inainte de termen, pentru "comportament pozitiv".
Prin urmare, cu Lungu, Ursachi si Krastev a facut afaceri Igor Turcan, ucis marti in Chisinau.

Ilustrativ e faptul ca in momentul infiintarii, compania Bulgartabac Group MB SRL si-a declarat sediul social la aceeasi adresa ca firma familiei Turcan, Seita Tobacco Co SRL (fosta East Consulting Company): Chisinau, str.Lazo Serghei, 21 -  o zona centrala a capitalei moldovene. Ulterior, Bulgartabac si-a mutat cartierul general la Criuleni. In tot acest timp, Seita Tobacco Co, al carei actionar principal (50%) este Rodica Cobzari-Turcan, a ramas in afaceri de consultanta si furnizari cu fabrica de tigari de la Criuleni, administrata de Iurie Lungu. Tovarasia insa a celor trei din Bulgartabac cu familia Turcan se termina brusc, in aprilie a.c., cand certurile pe bani culmineaza in acuzatii penale si un dosar civil aflat pe masa judecatorilor.
O luna si jumatate mai tarziu, la nici 24 de ore de la decesul lui Igor Turcan, Iurie Lungu urma sa imparta o banca intr-un parc, alaturi de un vechi "coleg".

 

Chisinau. Intilnirea din parcul Bucuriei


Parcul este chiar cel din fata sediului central al Directiei de Combatere a Crimei Organizate (DCCO) din strada Bucuriei, Chisinau.
"Colegul" cel vechi al lui Iurie Lungu este chiar locotenent-colonelul de Politie, Alexandru Pinzari " actual sef adjunct al Sectiei de Contracarare a Gruparilor Criminale din cadrul DCCO si fost director-adjunct al DCCO.

Miercuri, in jurul orei 13, Pinzari si Lungu au petrecut aproximativ un sfert de ora impreuna, pe o banca, discutand pe un ton scazut, intr-o atmosfera relaxata. Scena a fost surprinsa de reporterii OCCRP aflati in proximitate. Contactat telefonic de OCCRP, dupa un scurt moment de ezitare, lt. col. Alexandru Pinzari a confirmat intalnirea neoficiala cu directorul fabricii de tigari din Criuleni: "Da,".ne-am intalnit. Eu am fost coleg la Academia de Politie cu Iurie Lungu, asa cum am fost si cu Igor Turcan" Apoi, l-am predat colegilor de la Directia de fraude care aveau misiunea sa verifice activitatea economica a fabricii in cauza (de la Criuleni " n.r.). (") Nu, nu va pot spune daca le-a furnizat vreo informatie, nu sunt la curent cu ancheta. Da, eu l-am intalnit pe Lungu in legatura cu acest caz, cu moartea lui Turcan. Era angajat la decedat care avea ceva plangeri cu el si eu l-am chemat si i-am zis: <uite, mergem la colegii de la investigarea fraudelor ca ei sa-ti puna intrebari>?..."

Acestea fiind zise de lt. col. Alexandru Pinzari, ramane totusi neclar la ce "verificari economice" s-a referit acesta sau unde l-ar fi "predat pe Lungu", atat timp cat si unul si altul au plecat in directii diferite: ofiterul spre sediul Politiei, iar interlopul spre o masina inmatriculata in Chisinau.
Mai limpede e ca in afacerile suspecte cu tigari din Moldova - un punct important pe harta internationala a contrabandei cu tutun, - sunt implicati fosti politisti specializati in crima organizata care, la randul lor, sunt conectati, prin cumetrii si afinatati, la sefi actuali ai Politiei. In acest carusel, Igor Turcan, si el fost absolvent al Academiei de Politie, avea legaturi de afaceri cu multi dintre colegii sai. O parte dintre ele s-au sudat in 2005, in orasul Orhei, in inima Republicii Moldova.


Orhei. Contrabanda Turcanilor
Pe 7 noiembrie 2005, Igor Turcan se asociaza cu ucraineanul Igor Martyniuk in firma International Tobaccco SRL. Compania opereaza fabrica de tigari din Orhei - ridicata tot in acea perioada. In schema de afaceri, a fost cooptat si maiorul Oleg Gheorghe Turcan " fost sef adjunct al Directiei de Combatere a Crimei Organizate din Departamentul Serviciiilor Operative. Cu un an inainte, in 2004, Oleg Turcan iesise sifonat din aparatul Politiei prin ordinul ministrului de interne, dupa ce fusese acuzat oficial de complicitate si protectie acordata unei puternice grupari de contrabandisti ("Caciula"), dar si de obstructionarea anchetelor din acel caz.

Desi au acelasi nume de familie, Igor si Oleg n-au fost rude, ci doar amici din aceeasi promotie a Academiei de Politie, impreuna cu lt.col. Pinzari, interlopul Iurie Lungu si alti functioanari influenti care inchid cercul investigat de OCCRP.

Din start, fabrica din Orhei intra puternic pe piata, iar productia devine a doua din Moldova, dupa cea a intreprinderii de stat. Diferenta dintre cele doua este ca la stat marfa e controlata mai riguros, in timp ce la Orhei contrabanda incepe sa infloreasca. Asta o spune chiar un comunicat al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice (CCCEC) din iulie 2007: "Pe teritoriul fabricii de producere a tigarilor din Orhei, ce apartine I.M. "International Tobacco" SRL, pe langa tigaretele produse de aceasta fabrica in mod legal (Focus, Prefect, Wind " n.r.), (") au fost depistate  si ridicate: 400.000 de tigarete cu filtru fara inscriptia denumirii producatorului si 850.000 tigarete de marca "Regal" si "Super King"s", produse conform inscriptiei de pe pachete in Marea Britanie si nemarcate cu timbre de accize. (")".

Intre timp, despre dosarul penal deschis de CCCEC nu s-a mai aflat nimic, iar fabrica din Orhei a functionat bine-mersi cu cei doi Turcani plus ucraineanul partener. Numai ca, de-a lungul timpului, intre cei doi moldoveni, au survenit tot felul de neintelegeri financiare. Conflictul s-a acutizat, iar Oleg a reusit sa-l scoata pe Igor incet din afacere. In prezent, compania International Tobacco SRL, pe care functioneaza fabrica de tigari din Orhei, este controlata (92%) de Oleg Turcan, iar asociat minoritar a ramas ucraineanul Martyniuk.

Tot Oleg figureaza oficial ca administrator al firmei. El este finul de cununie al altui Turcan, si mai controversat: Ion Serghei Turcan, actualul sef al Brigazii de Politie cu Destinatie Speciala "Fulger" (trupele de interventie, <mascatii> moldoveni "n.r.), fost sef al Departamentului de Servicii Operative. Si acest din urma Turcan, politist cu state vechi, a fost implicat in activitati de contrabanda, potrivit documentelor obtinute de OCCRP din Minsterul de Interne moldovenesc.


Contrabanda si asasinate la comanda

Conflictul dintre cei doi fosti politisti, Oleg si Igor, a avut consecinte cu efecte imediate pe piata tigarilor din Moldova. Scos din afacerea de la Orhei, Igor Turcan isi muta interesele la Criuleni, unde apare noua fabrica, in 2009 - cu ofiterul (r) SIS, interlopul si bulgarul in acte. Astfel, Bulgartabac Group (Criuleni) intra rapid in concurenta cu International Tobbaco (Orhei), cele doua fabrici de tigari devenind cele mai prolifice entitati private in domeniu din republica.

Pentru multi dintre ofiterii de Politie moldoveni de la Crima Organizata, fabrica de la Criuleni e insa un fel de subiect tabu. Vorbesc in soapta despre asta, in locuri ferite de intalnire la marginea Chisinaului sau pe Internet - acolo unde comunicatiile ar fi mai greu de monitorizat decat pe telefoanele lor mobile. Incet, un aparat tacut se pune in miscare cu poltisti, procurori, functionari de la Fisc si din Ministerul Justitiei, actionand discret, pe langa functie, dar incercand sa denunte public influenta crimei organizate. Investigand afacerile cu tigari din Moldova, OCCRP a intrat in contact cu multi dintre acestia, chiar inaintea morti lui Igor Turcan.

Triplul asasinat

Astfel, au aparut informatiile, inca nedovedite judiciar, care asociaza aparitia fabricii din Criuleni cu un triplu asasinat comis la sfarsitul anului 2000 in raionul Ialoveni, Moldova. Victimele, Ilie Buruiana, Mihai Guzun si Andrei Plamadeala, trei afaceristi moldoveni, au fost rapiti, torturati si executati cu automate Kalashnikov. Cadavrele lor incinerate au fost ingropate intr-o padure. Acolo au zacut aproape zece ani. Abia in 2009, cei trei au fost dezgropati si identificati de Politie.

Ce s-a stabilit judiciar: Escadronul de asasini a fost condus de interlopul Robert Girleanu care a actionat impreuna cu Serghei Banaru, Vitalie Virtos si Dumitru Nicolae Catruc. Acesta din urma a fost prins de ofiterii Sectiei de Servicii Operative din cadrul DCCO, condusa de lt.col. Alexandru Jizdan si de adjunctul Alexandru Panzari - seful Sectiei de Contracarare a Gruparilor Criminale. Catruc si-a recunoscut vina, a descris in detaliu tripla crima si i-a turnat pe toti, inclusiv pe cel care ar fi comandat-o: Ion Anton Druta, zis "Pisateli" " un alt moldovean certat cu legea.

La scurt timp, filmul operativ in care Catruc face marturisirea, adica proba cheie, a disparut chiar din dosarul politiei, ceea ce le-a permis lui "Pisateli" si Robert Girleanu sa se plimbe nestingheriti prin Romania si Moldova. Filmul insa reapare brusc in 2010 la dosarul incomplet aflat pe masa procurorului Denis Rotaru din Ialoveni. Acesta ii pune pe toti, oficial, sub invinuire pentru tripla crima printr-o ordonanta obtinuta de OCCRP.


Acum, dosarul e pe rolul Judectoriei Ialoveni, dar Druta si Girleanu, principalii acuzati, se ascund in Romania, dupa ce, in prealabil, au reusit sa obtina cetatenie. Primul e rezident la Iasi, celalalt locuieste in Bucuresti. Ambii sunt locotenentii lui Ion Gusan, zis "Patron" - un alt "hot in lege" moldovean care, la randul lui, face afaceri prin Romania. Culmea este ca Robert Girleanu, cel care i-a ciuruit efectiv pe cei trei afaceristi moldoveni, a fost retinut in noimebrie 2010, in Romania, de procurorii DIICOT. Anchetatorii au stabilit ca Girleanu e liderul unei gruoari de contrabandisti cu tigari dupa ce depistasera intr-o hala a unei firme din Urziceni, judetul Ialomita 1339 de baxuri de tigari de diferite marci provenind din Moldova si Ucraina. Taxele vamale aferente capturii depaseau suma de un milion de euro. In prezent, Robert Girleanu se afla in libertate.

Ce nu s-a dovedit judiciar: Mai multi ofiteri de politie moldoveni din cadrul DCCO suspecteaza ca disparitia filmului cu interogatoriul lui Catruc are legatura cu gruparea lui Igor Turcan si a celor care produc tigari la Criuleni - afacere administrata de fostul politist Iurie Lungu, condamnat pentru alte asasinate la comanda.

jizdan"Jur pe epoletii mei, nu am nicio legatura"

Contactat de OCCRP, lt.col Alexandru Jizdan, seful Sectiei Servicii Operative din care a diparut controversatul film sustine ca nu are nicio legatura cu toate acestea. Ii redam declaratia integral: "De ce nu-l  intrebati pe Igor Ursache (patronul din acte al fabricii de Criuleni). El este fost ofiter SIS. Nu sunt banii interlopilor. Eu cunosc cine-i acest Ion Druta -"Pisateli". N-are treaba el cu fabrica. El traieste in Iasi acum. Astia, Druta si Garleanu, au legaturi cu traficul de tigari in Romania. Eu jur pe epoletii mei ca n-am legatura cu asta. Daca cineva are informatii ca la Criuleni se face contrabanda, n-are decit sa-si suflece  manecile si sa treaca la treaba. Eu am fost acuzat de-a lungul timpului de trafic de heroina, de contrabanda, de cate si mai cate. Sunt multe zvonuri, dar nimic nu-i adevarat.

Da, ii cunosc pe toti. Am fost colegi la Academie si in Politie, cu Panzari, Igor Turcan (asasinat mati in Chisinau " n.r.), Oleg si Lungu. Eu va spun asa: Oleg Turcan (directorul fabricii din Orhei, fost politist acuzat de contrabanda " n.r.) este in relatii ostile cu Iuri Lungu (directorul fabricii din Criuleni, fost politist condamnat pentru crima-n.r.). Si Igor cu Oleg erau certati de la afacerea cu fabrica din Orhei. Eu sunt in relatii bune cu Oleg, eram si cu Igor, dar nu va lasati manipulat. Cineva are interesul" Stiu ca cineva vorbeste despre mine ca am tangenta cu lucrurile astea, cu alde "Patron", prostii". Da, Patron are clubul Bamboo din Constanta, parca. Nu avem noi treaba. La cati ofiteri SIS si politisti erau langa Igor Turcan, nu puteti sa ne acuzati pe noi..." "La cati ofiteri SIS si Politisti erau langa Igor Turcan, nu ne acuzati pe noi".

Sefii Politiei, acuzati de contrabanda inca din 2004

In 2004, toti inaltii ofiteri de Politie care au avut legaturi cu Igor Turcan au fost acuzati oficial de complicitate cu retele transfrontaliere de crima organizata. Alexandru Jizdan, Alexandru Pinzari, Ion Serghei Turcan, Oleg Gheorge Turcan ar fi acordat protectie gruparii de contrabandisti "Caciula", potrivit documentelor intrate in posesia OCCRP si semnate de fostul ministru de interne moldovean, Gheorghe Papuc. Autobuzele apartinand firmei "A. Caciula", care asigurau transportul in comun pe ruta Odessa-Chisinau, incarcate cu marfuri de contrabanda au fost retinute de politisti in 2004. Ulterior, Ministerul de Interne (MAI) a stabilit ca chiar sub protectia Directiei de Combatere a Crimei Organizate din Republica Moldova au fost introduse, din Ucraina in Moldova, marfuri de uz casnic, tehnica audio si video, haine, parfumuri si alimente prin vama Hirbovat si "protejate" pe teritoriul Republicii Moldova de escorte ale serviciului de patrula din acest punct vamal. Documentele semnate de ministru impun sanctionarea disciplinara a trei sefi din DCCO si din Directia Servicii Operative: Alexandru Jizdan, Oleg Gheorghe Turcan si Ion Serghei Turcan.

De dirijarea intregii retele de contrabandisti se ocupa un fost inspector de politie din Criuleni, Ion Stirbu, activ pana in 1994  - adica exact in perioada in care Ion Serghei Turcan era seful politiei criminale in acelasi comisariat. De protectia "din umbra" a marfurilor se ocupau doi inalti functionari ai politiei: adjunctul Directiei de Combatere a crimei organizate - maiorul de politie Oleg Gheorghe Turcan, si seful Sectiei de Documentare si Supraveghere a Organizatiilor Criminale - Alexandru Efim Jizdan.

In cazul in care vreunul dintre autobuzele de contrabanda ar fi fost retinut, cei doi solicitau, prin amenintari transmise de subalternii lor, eliberarea acestora. De altfel, in documentele obtinute de OCCRP se precizeaza ca in momentul unei asemenea retineri seful Directiei Operative, colonelul de politie Ion Serghei Turcan a intervenit in ancheta organelor de control. Pentru incalcarea legilor privind combaterea coruptiei si protectionismului, Alexandru Efim Jizdan a fost propus pentru sanctiuni disciplinare, dar el a solicitat sa fie eliberat din functie in octombrie 2004. Situatia s-a repetat in cazul maiorului Oleg Gheorghe Turcan, in timp ce colonelul Ion Serghei Turcan a fost trecut in rezerva si pus la dispozitia M.A.I. pentru cercetari.


Anterior, aceiasi Alexandru Jizdan si Oleg Gheorghe Turcanu, impreuna cu Alexandru Pinzari au fost sanctionati disciplinar pentru obstructionarea unui alt dosar grav de coruptie: cazul "Gemenii-Maidan".

Toti cei cei amintiti mai sus ocupa, in prezent, functii inalte in Politia moldoveana, conducand directii de compbatere a crimei organizate. Singura exceptie este Oleg Turcanu care atunci a iesit din sistem ca sa faca afaceri cu tigari la Orhei.

Alexandru Jizdan confirma documentele, dar sustine ca in 2004 s-a facut o greseala: "Da, m-au bagat si pe mine acolo. Ion Stirbu (coordonatorul retelei "Caciula" " n.r.) era o persoana care se afla sub protectie oficiala, sub protectia statului. Deci, il aparam noi. Pretextul pentru care au vrut sa ma elibereze pe mine din Ministerul de Interne a fost legat de faptul ca Stirbu m-a sunat pentru ca avea probleme cu niste personae mascate. Asa am fost eu acuzat ca il tutelez. Dar in instanta de judecata, eu i-am facut praf. Am castigat procesut", a declarat lt.col. Alexandru Jizdan.

El raspunde simplu si atunci cand e intrebat de ce, in situatia in care nu se simtea vinovat, si-a dat atunci demisia, evitand astfel sanctiunile: "M-au rugat atunci colegii si prietenii mei sa-mi dau demisia ca sa nu aiba ei probleme, intelegeti? Peste patru luni, m-am intors, dupa proces".


Lantul cumetriilor cu epoleti

Lantul cumetriilor din Politie moldoveneasca e complicat. Alexandru Jizdan si Alexandru Panzari sunt cumetrii lui Vitalie Rotaru - alt fost politist la Crima Organizata, care acum face parte din conducerea PLDM, partidul premierului Filat. Vitalie Rotaru este ginerele generalului Gh. Stratan din Serviciul de Protectie si Paza de Stat din Moldova. Jizdan si Panzari sunt prieteni buni si cu Damir Dorin, un afacerist fost politist. La randul sau, Damir e finul de cununie al oligarhului molovean Vladimir Plahotniuc.
Oleg Turcanu, fabricantul de tigari din Orhei dat afara din Politie, este finul de cununie al lui Ion Turcan (si el acuzat de contrabanda) " actualul sef al Brigazii "Fulger" din Politia moldoveneasca.

Dezvăluiri

dna_dosarZece ani – atât i-a trebuit Justiţiei Române să delibereze pentru a ajunge la concluzia de neîncepere a urmăririi penale, într-unul dintre dosarele de mare corupţie din România postdecembristă, cu implicaţii până la vârful Serviciului Român de Informaţii.
Dacă acum zece ani Corneliu Păltânea, fostul şef al secţiei prahovene de informaţii (SRI Prahova), era plimbat prin arest, cu şanse mari ca să înfunde puşcăria pentru ani de zile, acum, DNA Ploieşti îi dă un nou motiv de relaxare, printr-o serie de NUP-uri care îi înseninează anii de pensie, după ce asupra numelui său au planat acuzaţii de corupţie diversificate, de la şantaj, ameninţare, primirea de foloase necuvenite, asociere cu personaje din lumea interlopă, până la trafic de carburanţi, în perioada în care se ocupa, din postura de şef al SRI Prahova, de siguranţa noastră, a tuturor.

În august, anul trecut, la nouă ani de la arestarea preventivă a şefului SRI Prahova Corneliu Păltânea (şi eliberarea sa după puţin timp) şi începerea urmăririi penale împotriva altor membri din conducerea SRI Prahova, dosarul de corupţie care a zguduit, la vremea respectivă, Serviciul Român de Informaţii, a ajuns, în zilele noastre, la un deznodământ prin care, după disjungerea şi spălarea tuturor faptelor la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, majoritatea făptuitorilor sunt pe punctul de a ieşi prespălaţi, adică basma-curată, după cum preferaţi. Neînceperea urmăririi penale este sintagma atotcuprinzătoare în soluţia dată, acum câteva luni, de procurorii DNA Ploieşti.

După ce procurorii militari bucureşteni, în frunte cu magistratul Vasile Doană, au reuşit, după ani de muncă, să pună cap la cap un lanţ infracţional demn de filmele cu mafioţi sicilieni, acuzaţii au beneficiat de o lentoare suspectă a justiţiei, de ani de zile de prelungiri, disjugeri şi declinare de competenţe, tergiversări care nu pot decât să mai ridice încă un semn de întrebare asupra corectitudinii celor care jură, la intrarea în magistratură, să apere statul de drept

Dosarul Motorina, sau relaţia de dragoste dintre Păltânea şi rafinăria Astra

În dosarul procurorilor anticorupţie de la secţia ploieşteană a DNA se notează că soluţia de dezinvestire a procurorului de caz a avut în vedere şi continuarea cercetărilor faţă de învinuiţii Sterian Marian şi Popescu Nicolae pentru complicitatea la săvârşirea infracţiunii de delapidare, reţinându-se că, în perioada 1998-2000, aceştia ar fi primit la sediul societăţilor comerciale administrate de numiţii mai multe cisterne auto cu motorină, pe care învinuitul Corneliu Păltânea le primise ca mită de la fostul director al Rafinăriei Astra Română, Nan Octavian.

Procurorii militari de la DNA Bucureşti au dispus trimiterea în judecată a învinuitului Corneliu Păltânea pentru infracţiunea de luare de mită, instigare la infracţiunea de delapidare şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni conexe.

Tot prin acelaşi act, procurorul bucureştean a dispus şi trimiterea în judecată a lui Octavian Nan, directorul rafinăriei Astra, pentru câteva nimicuri, dintre care amintim infracţiunea de delapidare a rafinăriei şi cea de asociere în vederea infracţiunilor amintite mai devreme.

46.000 tone motorină se prescriu după tergiversările din justiţie

Ca să vedeţi de ce umblă Păltânea liber, cu consimţământul eficientei secţii a DNA Ploieşti, după ce DNA Bucureşti a strâns ani de zile probe peste probe împotriva acestuia, rechizitoriul aminteşte că Nan, în calitatea sa de director al rafinăriei Astra, a fost determinat de Păltânea să sustragă din gestiune următoarele cantităţi de produse petroliere: 46.160 tone de motorină şi 111 tone de combustibil lichid de încălzire, produse petroliere ce au fost date inculpatului Corneliu Păltânea, conform rechizitoriului DNA.

Bineînţeles că, la o amânare nesimţită în adevăratul spirit de tergiversare a cauzelor întâlnite în justiţia română, dar şi prin Congo, probabil, soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Nan Octavian pentru cadourile amintite mai devreme care au luat drumul buzunarelor lui Păltânea a venit ca fiind firească, temeiul procedural invocat fiind, aţi ghicit, împlinirea termenului de prescripţie a faptelor ce implică răspunderea penală. Punem pariu că dacă vă pune necuratul să nu plătiţi un plin la benzinărie, deci nu zeci de mii de tone, ca Păltânea, vă paşte mititica în doi timpi şi trei mişcări?

O casă, dulce casă. De vacanţă.

În data de 16 mai 1997, între Nicolae Popescu şi Corneliu Păltânea (adică între doi prieteni buni) a fost încheiat contractul privind execuţia lucrării structură de rezistenţă locuinţă Cheia, în baza căruia executantul se obliga să construiască imobilul situat în Cheia, comuna Măneciu, fiind menţionat în contact numai avansul pentru lucrare, în cuantum de 17 milioane de lei vechi (an 1997).

Verificările financiar-contabile efectuate de către specialistul financiar al DNA au concluzionat că  obiectivul casă de vacanţă Valea Neagră Cheia, beneficiari Păltânea şi Popescu, a fost executat de firma NICONS SRL, efectuându-se cheltuieli şi de către celebra APASCO SA Măneciu care nu au putut fi cuantificate cu exactitate. Lucrările executate de NICONS au fost cuantificate la suma de 117 milioane lei vechi, din care 17 milioane au fost încasaţi în avans, cu sprijinul SC APASCO SA Măneciu, contravaloarea materialelor de construcţie cumpărate de APASCO fiind compensată cu lucrări executate de NICONS, existând la APSCO procese verbale de compensare.

Achitarea banilor de către beneficiarii Păltânea şi Popescu a fost argumentată de către aceştia prin prezentarea unor facturi fiscale emise de NICONS către SC MESTEACĂNUL SRL Bucureşti, dar şi facturi emise de către NICONS către HOLDING CREER INVESTIŢII SA Bucureşti, dar şi de chitanţe emise de către NICONS pe numele lui Păltânea Corneliu.

Referitor la sumele înscrise în cele două facturi fiscale menţionate, despre care procurorii DNA Bucureşti susţin că ar reprezenta obiectul infracţiunii de mită pretinsă de către Corneliu Păltânea de la Giosu Ion, administrator al SC HOLDING CREER INVESTIŢII SA şi Creştin Vasile, prin intermediarul Iordănescu Toma Lucian, în scopul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, cercetările efectuate au confirmat remiterea acestor sume în virtutea unor relaţii personale între cei arătaţi (ultima parte, după cum bănuiţi, reprezintă argumentarea procurorului de caz de la DNA PLOIEŞTI).

Giosu Ion a menţionat că în cursul lui 1997 s-a întâlnit cu Corneliu Păltânea, la solicitarea şefului SRI Prahova, chiar la sediul instituţiei, împrejurare în care Giosu a aflat că Păltânea îşi cosntruieşte o vilă la Cheia cu ajutorul unei firme din Lipăneşti, respectiv NICONS SRL. Giosu spune că „i-a dat o mână de ajutor să achite 50 de milioane de lei societăţii NICONS”. Îl invidiem pe Păltânea pentru relaţiile sale de prietenie, mai ales când aflăm că Giosu recunoaşte că a fost de acord să achite aceşti bani, fără să stabilească la momentul respectiv vreun termen de contraserviciu sau restituire a banilor.

Cităm o propoziţie din declaraţia lui Giosu: „Am acceptat să fac această plată de bunăvoie, întrucât Păltânea Corneliu mi-a spus să o fac”. Amuzant, nu?

Va urma

Dezvăluiri

justitieZece ani – atât i-a trebuit Justiţiei Române să delibereze pentru a ajunge la concluzia de neîncepere a urmăririi penale, într-unul dintre dosarele de mare corupţie din România postdecembristă, cu implicaţii până la vârful Serviciului Român de Informaţii.
Dacă acum zece ani Corneliu Păltânea, fostul şef al secţiei prahovene de informaţii (SRI Prahova), era plimbat prin arest, cu şanse mari ca să înfunde puşcăria pentru ani de zile, acum, DNA Ploieşti îi dă un nou motiv de relaxare, printr-o serie de NUP-uri care îi înseninează anii de pensie, după ce asupra numelui său au planat acuzaţii de corupţie diversificate, de la şantaj, ameninţare, primirea de foloase necuvenite, asociere cu personaje din lumea interlopă, până la trafic de carburanţi, în perioada în care se ocupa, din postura de şef al SRI Prahova, de siguranţa noastră, a tuturor.

În august, anul trecut, la nouă ani de la arestarea preventivă a şefului SRI Prahova Corneliu Păltânea (şi eliberarea sa după puţin timp) şi începerea urmăririi penale împotriva altor membri din conducerea SRI Prahova, dosarul de corupţie care a zguduit, la vremea respectivă, Serviciul Român de Informaţii, a ajuns, în zilele noastre, la un deznodământ prin care, după disjungerea şi spălarea tuturor faptelor la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, majoritatea făptuitorilor sunt pe punctul de a ieşi prespălaţi, adică basma-curată, după cum preferaţi.

Neînceperea urmăririi penale este sintagma atotcuprinzătoare în soluţia dată, acum câteva luni, de procurorii DNA Ploieşti. După ce procurorii militari bucureşteni, în frunte cu magistratul Vasile Doană, au reuşit, după ani de muncă, să pună cap la cap un lanţ infracţional demn de filmele cu mafioţi sicilieni, acuzaţii au beneficiat de o lentoare suspectă a justiţiei, de ani de zile de prelungiri, disjugeri şi declinare de competenţe, tergiversări care nu pot decât să mai ridice încă un semn de întrebare asupra corectitudinii celor care jură, la intrarea în magistratură, să apere statul de drept şi, în ansamblu, principiile după care acesta funcţionează.

DNA Ploieşti – spălătoria de păcatele lumeşti

Este bine de ştiut că, în România, un amărât care fură o găină, este aruncat în puşcărie în doi timpi şi trei mişcări, ispăşindu-şi pedeapsa, în funcţie de numărul de pene furate, dar şi de toanele magistratului anchetator.
Un bugetar din sistemul militar, însă, aflat într-o funcţie de maximă răspundere care, în situaţia de faţă vizează inclusiv asigurarea siguranţei naţionale, îşi poate mânca liniştit pensia, în libertate, după ce a reuşit să-şi ridice mai multe case, să sfideze bunul simţ şi legea şi chiar să fie acuzat în mai multe rânduri că a nenorocit, la propriu, oameni, prin puterea de care a beneficiat, de care s-a folosit în mod discreţionar. Astăzi, recapitulăm firul faptelor, aşa cum apar acestea în ultima ordonanţă dată de procurorii DNA Ploieşti, după ce au conspectat din dosarul de cercetare a secţiei militare a DNA Bucureşti.

De la secţia DNA Bucureşti, unul dintre marile dosare în care apărea numele lui Corneliu Păltânea, fostul şef al SRI Prahova, a fost disjuns la DNA Ploieşti, care, după ce a beneficiat de munca de ani de zile a procurorilor bucureşteni, a dat NUP pentru unele acuzaţii în spatele cărora se află teancuri de probe, secţia ploieşteană urmând să trimită dosarul către parchetele judecătorie Ploieşti şi a Tribunalului Prahova. Acesta este doar un episod din traseul de zece ani al dosarelor lui Păltânea.

În momentul de faţă, chiar dacă soluţionarea încă se joacă, sorţii de izbândă par a se înclina în favoarea fostului şef al SRI Prahova. Pentru rememorare, vă prezentăm câteva dintre acuzele menţionate la dosar împotriva acestuia şi a grupului infracţional prezent în dosar.

Casă construită pentru „protecţia” lui Păltânea

Printre altele, procurorul militar a reţinut că fostul şef al secţiei de informaţii Prahova, Corneliu Păltânea, a primit un „sprijin” material din partea lui Marian Sterian, învinuit în dosar, ce ocupa funcţia de administrator al celebrei APASCO SA Măneciu.

Mica atenţie a lui Sterian faţă de prietenul său Păltânea a constat în construcţia de către societatea acestuia a unei vile în Cheia, acolo unde aerul curat şi privighetorile îi asigură lui Păltânea pensia asta liniştită, după o viaţă de trudit la stat.

Procurorul a concluzionat în dosar că materialele şi forţa de muncă necesare ridicării construcţiei au fost suportate financiar de către APASCO Măneciu, fără care Păltânea să achite contravaloarea lucrărilor. Din dosarul procurorului militar rezultă că Păltânea i-a asigurat lui Sterian „protecţia” prin neîntocmirea şi nedifuzarea pe cale legală a unor informaţii pe care colonelul Păltânea, şeful SRI Prahova, le deţinea despre anumite activităţi ilegale sau deficitare în raport cu legea ale SC APASCO SA Măneciu.

Despre „deficitarele” amintite în dosarul procurorului militar în ceea ce priveşte APASCO Măneciu ar fi multe de povestit, ne vom rezuma la câteva aspecte la finalului prezentului material. Deocamdată să continuăm cu faptele sesizate de procurorul militar bucureştean, în urma cărora DNA Ploieşti consideră că NUP-ul este binemeritat în cazul Păltânea Corneliu.

Suveica evazionistă

Una dintre activităţile pentru care Marian Sterian era ţinut sub papuc de către Păltânea, care stăpânea informaţii compromiţătoare despre acesta, era un sistem de evaziune fiscală care este amintit în dosarul procurorului de caz: Sterian, împreună cu alte persoane din conducerea APASCO, au conturat o metodă de păcălire a statului, prin înfiinţarea unui grup de firme de plimbat banii, pentru a eluda taxele şi impozitele datorate către bugetul de stat.

Aşa au apărut la registrul ccomerţului SC SIBET SRL, SC ARAGEX SRL, SC CERNADIAN SRL şi SC DAP SRL, în care s-au „vărsat” banii datoraţi la buget, pentru degrevarea firmei – mamă de la obligaţiile de plată privind impozitele şi taxele bugetare.

Firmele respective încărcate cu datoriile APASCO au fost vândute unor persoane inexistente, a căror acte de identitate specificate în contractele de vânzare-cumpărare a societăţilor s-au constatat a fi false.
30 de miliarde de lei vechi a reuşit să salveze grupul Sterian prin manevrarea banilor între firme, sumă ce trebuia plătită la bugetul de stat.

Tot în dosarul instrumentat de procurorul militar al DNA Bucureşti Vasile Doană, apare un nume interesant: Cesionările de firme către persoanele fantomă au fost „legalizate” prin cabinetul notarului public Eugenia Codescu.

Un alt nume de la un afacerist care apare în dosarul Păltânea este Vasile Creştin, administratorul societăţii Mesteacănul Agricultura SRL. Într-o altă cauză, Creştin a formulat un autodenunţ în care a precizat că i-a plătit lui Corneliu Păltânea suma de cinci milioane de lei vechi, la nivelul anului 1999, la cererea lui Lucian Toma Iordănescu, în contul firmei constructoare SC NICONS SRL, din Lipăneşti.

Un alt denunţ care l-a vizat pe Păltânea a fost făcut de Ion Giosu, patronul SC HOLDING CREER SRL, care a fost obligat să-i plătească lui Păltânea 50 de milioane de lei vechi în contul aceleiaşi SC NICONS SRL, firma care a participat la construcţia vilei lui Păltânea.

În acelaşi dosar instrumentat de DNA Bucureşti se aminteşte că Păltânea l-a obligat pe Giosu să plătească suma amintită mai devreme, în schimbul protecţiei oferite de şeful SRI Prahova, Giosu reprezentând interesele unor italieni veniţi cu afaceri în România, despre care Păltânea a „uitat” să amintească în sistemul informaţional al SRI, asupra unor pretinse activităţi infracţionale desfăşurate de italieni pe meleagurile noastre.

Concluziile primului episod

Continuăm în ediţia viitoare cu aventurile lui Păltânea amintite de procurorul de caz de la DNA Ploieşti. Trebuie spus că acest conspect este rezultatul unei munci laborioase depuse de procurorii militari din cadrul secţiei militare DNA Bucureşti, de unde dosarul a fost trimis la Prahova. Unde s-au dat NUP-urile la sfârşitul lui 2010, aşa cum vă spuneam.

Promitem să revenim, episodic, cu acest caz, să concluzionăm împreună dacă secţia ploieşteană a DNA a ajuns la o soluţie onestă în acest caz care, oricum, îşi va continua drumul prin justiţie, oricâte eforturi se fac pentru tergiversarea concluziilor finale.

Încă două concluzii haioase şi nu vă mai reţin: Notarul despre care vă aminteam, care a semnat legalizările cesiunilor de părţi sociale către persoane fantomă pentru ştergerea urmelor în cazul Sterian este distinsa doamnă Eugenia Codescu. Doamna notar este distinsa soţie a domnului procuror Alexandru Codescu, despre care am scris de ne-a durut tastatura, la momentul potrivit. În ceea ce priveşte APASCO din Măneciu, se pare că există o întreagă tradiţie legată de livrarea materialelor de construcţie către vilele şmecherilor din sistem.

Nu numai Păltânea a beneficiat de serviciile SC APASCO în ceea ce priveşte construcţia vilei sale, ci şi alte personaje, dintre care am aminti aici un oarecare Virgil Măgureanu, sunt convins că nu vă spune nimic numele. Totodată, trebuie să ştiţi că APASCO, în afară de patronul Sterian, a beneficiat de mulţi oameni competenţi. Valoarea acestora este simplu de dovedit: fosta contabilă de la APASCO a ajuns, printr-un concurs (de împrejurări) la Bucureşti, în funcţia de contabil-şef al SRI. Mai demult, nu acum, când erau alte vremuri şi alţi oameni, desigur.

Va urma

Sebastian Ignat

Dezvăluiri

sonda1Aşa cum, în trecut, cineva, mult mai patriot decât lichelele de politicieni ai zilelor noastre, spunea că ţara nu e a lui, nici a urmaşilor lui, dând de înţeles, în mod subtil, că nimeni nu e numit pe vecie într-o funcţie publică, tot aşa ne putem mira şi noi, contemporanii celor mai mari hoţi care au ajuns în fruntea bucatelor, de la fanarioţi încoace, că în România nimic nu are limită şi totul este posibil.

Uitându-ne în jur nu putem decât să-i dăm dreptate mogulului penal Sorin Ovidiu Vântu, când sfătuia el la televiziunea lui luată pe persoană fizică, din banii fomiştilor deponenţi de la FNI, să ne întărim statul. SOV avea dreptate, doamnelor şi domnilor! Statul român este slab, fiind populat de lichele aflate în cele mai înalte funcţii decizionale.

Astfel că, dacă la Bucureşti se fură cu milioanele, iar legile sunt croite după forma şi asemănarea celui aflat în poziţia de a se bucura de multiplele beneficii ale alesului aflat în fruntea bucatelor, nici în teritoriu situaţia nu este diferită cu nimic.

La Gornet, primarul e prieten cu PETROM

Luăm, astăzi, drept exemplu, un ales local prahovean despre care începusem să credem că e curat ca lacrima, astfel neexplicându-ne cum poate distinsul primar al comunei prahovene Gornet să fie ales pentru al patrulea mandat la rând în fruntea localităţii G.

Tot minunându-ne prin redacţia Actualităţii că, da, domnule, iată un exemplu ieşit din comun în ceea ce priveeşte cinstea pentru fauna politică locală, ne cade sub nas un contract de închiriere al unui teren aflat pe raza comunei Gornet, cu tot cu procesul verbal de luare în folosinţă semnat de proprietar şi de chiriaş, care ne-a făcut să deschidem ochii mari.

O chirie nu strică la casa omului

Fericitul proprietar al terenului în cauză este nimeni altul decât domnul primar Ion Petrescu care, tot printr-o fericită întâmplare, s-a întâlnit cu reprezentanţii companiei PETROM pentru a bate palma, ca să-şi câştige omul nişte bani, nu mulţi, dar bani, aşa cum spuneam, în urma cedării în folosinţă a unui teren pe care compania româno-austriacă vrea neapărat să îl închirieze.

O să vă întrebaţi de ce a înnebunit Petrom şi îşi doreşte cu disperare să închirieze un teren de la proprietarul acestuia, nimeni altul decât primarul Petrescu, aşa cum vă spuneam. Simplu: Domnului primar Ion Petrescu i-a răsărit pe terenul său o ditamai sonda pe care Petrom nu avea cum să o folosească decât dacă decartează la proprietar o taxă de protecţie, de închiriere, scuze pentru insinuarea total întâmplătoare.

Astfel că, printr-un proces-verbal şi un contract de închiriere, societatea Petrom a intrat pe terenul fericitului proprietar pentru a-şi continua activitatea. Pentru că Petrom presta demult activităţi în zonă, doar că terenul respectiv nu era încă retrocedat către proprietar.

Pixul care rezolvă încurcata problemă a dreptului de proprietate

Ajungând la legea 18 din 1991 şi la celelalte acte referitoare la retrocedări, intrăm şi în mica problemă cu iz penal pe care domnul primar a rezolvat-o, în primă fază, dintr-o mişcare de pix.

Pentru că, doamnelor şi domnilor, numai un pix dibace ar fi reuşit să modifice pe planul terenului numele proprietarului de teren dotat cu sondă, cu numele vecinului său. Astfel, suprafaţa pentru care primarul Ion Petrescu primeşte chirie de la Petrom nu apare, în conformitate cu legile şi notele administrative în vigoare, în proprietatea acestuia, ci un teren vecin, fapt care nu l-a împiedicat pe neenorocitul ăla de pix, despre care putem doar presupune că aparţine cuiva din Primăria Gornet, să modifice numele proprietarului din fişa originală de cadastru.

Dacă nu e puşcărie, măcar de un dosar penal se găseşte motiv

Recapitulând, avem un primar al comunei Gornet, pe numele său Ion Petrescu, care ia bani de la Petrom pe un teren al aceleiaşi comune Gornet, în baza unui contract de închiriere asupra căruia planează un iz de puşcărie, neavând în spate o susţinere serioasă din partea hârtiilor cadastrale, unde apare un alt proprietar şi multă linişte care, după cum spun sursele noastre din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Prahova, va fi spartă de un dosar ce va lua forma şi asemănarea făptuitorului.

Redacţia APH susţine moral demersul anchetatorilor şi promite, de asemenea, să revină cu amănunte picante dintr-o comună unde, în ultimii ani, terenurile nu au luat-o la vale, ci la fugă, de la un proprietar la altul, sub oblăduirea administraţiei locale unde primar este, după cum bine ştiţi deja, distinsul proprietar de teren dotat cu sondă, domnul Ion Petrescu. Ţineţi aproape!

Va urma

Iulian PREDA

Dezvăluiri

pistol_mafiaProcurorii italieni anti-mafia au indicii că unul dintre capii Cosa Nostra, Massimo Ciancimino, ascunde în România fonduri de peste 300 de milioane de euro. Fiul fostei eminenţe cenuşii a organizaţiei Cosa Nostra, don Vito Ciancimino, a spălat fonduri prin investiţii în gropile de gunoi din ţara noastră. Nici judeţul Prahova nu este ocolit. Numele unor oameni de afaceri italieni care şi-au făcut veacul şi în Prahova apar în dosarele instrumentate de procurorii italieni anti-mafia.

O notă a judecătorilor din cadrul Tribunalului din  Palermo privind activităţile mafiote ale clanului Ciancimino din „Cosa Nostra", publicată săptămâna trecută de cotidianul naţional italian „Corriere della Sera" şi citat de Adevărul arată că majoritatea averii liderului mafiot Massimo Ciancimino (48 de ani), aproximată în jurul a 400 de milioane de euro, ­s-ar afla ascunsă în România.

Potrivit „Corriere della Sera" citat de cotidianului Adevărul, până acum s-a identificat o mică parte din bani în Italia, dar sunt indicii conform cărora grosul banilor s-ar afla ascuns în afaceri de depozitare a deşeurilor din România. „Un volum enorm de afaceri (ale lui Massimo Ciancimino) se pare că a fost derulat de firma Agenda 21 SA, societate de drept român, rezultat din activităţi din domeniul reciclării deşeurilor: de la depozitele de deşeuri, inclusiv una considerată printre cele mai mari din Europa (Glina), până la societăţile de selectare şi transformare şi eliminarea a nămolurilor toxice", se arată în raportul judecătorilor italieni din Palermo, Sicilia.

Potrivit aceluiaşi document, în prezent, în România se află un specialist financiar italian însărcinat să descopere tezaurul mafiei italiene. Potrivit datelor de la Registrul Comerţului, firma Agenda 21 SA, cu sediul în sectorul 2 din Bucureşti, este controlată în prezent de fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri, locotenenţi ai lui Massimo Ciancimino, membru de frunte al Cosa Nostra, condamnat pentru activităţi mafiote.

Băicoi, pe harta clanului Ciancimino

Massimo Ciancimino a fost arestat în Italia la 21 aprilie 2011

Conform magistraţilor italieni, firma controlată de mafia italiană, Agenda 21, a desfăşurat în perioada 2002-2006 afaceri cu deşeuri în toate colţurile ţării cooptând ca parteneri de seamă oameni-cheie în administraţia românească.

Din informaţiile financiare obţinute din mai multe documente oficiale reiese că primele mutări ale mafiei pe piaţa românească de deşeuri s-au petrecut în 2002 în oraşul prahovean Băicoi. Aici, Consiliul Judeţean Prahova s-a asociat cu Agenda 21 SA pentru a înfiinţa firma Ecologica Băicoi, societate al cărei obiect de activitate era „colectarea şi tratarea de reziduri".
În 2004 italienii cumpără majoritatea acţiunilor şi de la Salub SA Prahova, societate care colecta gunoiul în mai multe localităţi din Prahova.

Firma a trecut şi pe la un senator român

În 2004, Agenda 21 a cumpărat 82% din acţiunile societăţii Ecorec SA, firmă care azi administrează groapa de gunoi de la Glina. Groapa de gunoi de la Glina este una dintre cele mai mari din Europa, având o suprafaţă de 150 de hectare şi o adâncime de 40 de metri. În anul 2004, firma Agenda 21, controlată de italieni, a intrat la Glina, cu o cifră de afaceri zero şi datorii de 42 de milioane de lei (10 milioane de euro).

Firmele italienilor din România sunt pe zero. Cel puţin în evidenţele contabile

Potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, o parte dintre firmele controlate de gruparea lui Massimo Ciancimino înregistrează în ultimele bilanţuri depuse cifre de afaceri aproape de zero, dar au datorii şi pierderi colosale.
- Agenda 21 - cifră de afaceri 0 şi datorii de 12 milioane de euro
- Ecologica Băicoi - cifră de afaceri 0 şi datorii de 800 de mii de euro.

Potrivit unei ordonanţe a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) activităţile economice ale clanului mafiot Ciancimino în România erau în atenţia procurorilor încă din 2006. În document se arăta că banii murdari ai mafiotului Vito Ciancimino, decedat în 2002, erau rulaţi în România de fiul său Massimo (48 de ani), prin intermediul locotenentului său, Gianni Lapis.

„Autorităţile italiene judiciare au ajuns la concluzia că disponibilităţile imense de origine ilegală puse la dispoziţie de Vito Ciancimino au fost pe parcursul anilor manevrate şi investite în activităţi economice şi financiare astfel încât să se facă dificilă identificare originii lor", se arată în ordonanţa DIICOT. Încă din 2006, procurorii români, la cererea colegilor italieni, au pus sechestru pe toate acţiunile deţinute de firma italiană Sirco Spa în cadrul societăţii Agenda 21 SA, unde italienii investiseră 9 milioane de euro.

Vito Ciancimino

Fost primarul creştin-democrat al oraşului Palermo la începutul anilor '70. De-abia în anii '90 a fost arestat din cauza legăturilor sale cu Cosa Nostra, fiind considerat omul din umbră al temuţilor capi Salvatore Riina şi Bernardo Provenzano. Era considerat consilierul politico-financiar al mafiei siciliene. Don Vito a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru asociere de tip mafiot şi la confiscarea averii şi a murit în 2002, la 78 de ani, în urma unui infarct.

Massimo Ciancimino (48 de ani), fiul lui Don Vito

A continuat afacerile tatălui său. Procurorii italieni au informaţii că gestionează fonduri masive ascunse de Vito Ciancimino. Şi-a „externalizat" afacerile, fiind vânat pentru spălări masive de bani în România. În martie 2007 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru spălare de bani. Este vorba chiar de fondurile moştenite în secret de la tatăl său. Pentru că a colaborat cu anchetatorii, oferind unele informaţii despre Cosa Nostra, lui Massimo i s-a redus pedeapsa la trei ani şi patru luni şi i s-a oferit statutul de martor protejat. Însă, în 21 aprilie, acum două săptămâni, a fost din nou arestat, sub acuzaţia că a încercat să-i intoxice pe procurori prin livrarea unui document falsificat.


Ciancimino în Prahova

Conform documentelor întocmite de către procurorii italieni, Massimo Ciancimino lucra cu câteva persoane considerate de încredere, dintre care amintim de fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri, oameni de afaceri italieni cunoscuţi în Prahova.

În transcrierile înregistrărilor telefonice depuse la dosarul Ciancimino, jurnaliştii Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie au gasit discuţii cu sau despre aceste personaje. Toate aceste discuţii se referă la afaceri dirijate prin interpuşi de către familia Ciancimino, afaceri care s-au desfăşurat şi pe teritoriul României.

Reţeaua Pileri

Afacerile fraţilor Pileri cuprind mai multe zone de activitate, dintre care cea mai dezvoltată este afacerea de reciclare a gunoaielor.

Fraţii Pileri prin firmele lor au reuşit să se asocieze cu mai multe primării şi consilii locale din ţară pentru a construi rampe ecologice de reciclare a gunoaielor sau pentru a asigura salubrizarea localităţilor.
Principalele lor firme prin care acţionează în acest domeniu sunt Agenda 21, Ecorec, Salub şi Ecologica SA.

Afacerea Hipodromul

O binecunoscută afacere în care Pileri au investit este hipodromul din Ploieşti. În prezent, Hipodromul este administrat de Primăria Ploieşti, sub mandatul lui Volosevici. Sub mandatul lui Emil Calotă, însă, Hipodromul fusese concesionat printr-o licitaţie pentru 49 de ani, către firma italiană Ippodromi & Citta, firmă care s-a asociat în afacere cu compania „3 I" a fraţilor Pileri. Este vorba de firma cu obiect de activitate din domeniul agriculturii, Bio Agri Est.
Partenerul italian, Gaetano Papalia, conduce mai multe hipodromuri în Roma, Napoli, Florenţa şi Siena. Aşa cum am descoperit mai târziu, afacerea Ippodromi, via 3 I şi Primăria Ploieşti a fost un fiasco tranşat, în cele din urmă, în Justiţie.

Agenţii de investigaţie

Fraţii Pileri au deţinut acţiuni prin firmele lor la două companii care se ocupau cu activităţi de investigaţie şi protecţie. Este vorba de Mondial Pol şi de Agenţia de investigaţii A & D.Faptul că fraţii Pileri au obţinut autorizaţii pentru a deţine parte din aceste firme este deosebit de interesant.
Jurnaliştii săptămânalului ploieştean altPHel au prezentat la momentul respectiv, documente secrete ale SRI în care se făcea referire la legăturile dintre fostul şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea, şi Sergio Pileri.
Din articolele altPHel reiese că Păltânea l-a protejat informativ pe Pileri, deşi alte direcţii ale SRI întocmeau sau cereau note informative despre activitatea acestuia în Prahova.
După trecerea în rezervă a colonelului Păltânea, acesta a ocupat pentru un timp un post de conducere în firma SALUB, firmă în proprietatea Agenda 21.


Ce a scris APH în primăvara anului trecut legat de salubrizarea programată de CJ Prahova şi Ecologica SA


Gunoiul de sub preşul CJ Prahova / În judeţ apare o nouă famiglie a afacerilor cu deşeuri

Autor: Bogdan DIMA

Ne place sau nu, preşedinţia Consiliului Judeţean Prahova este asigurată de către Mircea Cosma. Dar nu o face de unul singur – cu toate că noi credem că nu i-ar displăcea –, ci alături de consilierii judeţeni, dar şi cu armata de funcţionari din dotarea instituţiei. Astăzi o să vă prezentăm o mare afacere. În special pentru iniţiatorii ei, că la Golea şi prostime nu or să vină decât facturile, taxele şi impozitele. Puţini oameni ştiu că de pe urma gunoiului menajer s-au realizat averi fabuloase şi tocmai de aceea a intrat în atenţia Mafiei. Care Mafie, după spusele presei, de acum câţiva ani, ar fi avut afaceri consistente şi prin ţara noastră. Să deschidem, aşadar, dosarul “investiţiei” de la Băicoi vs. Filipeştii de Târg. O tărăşenie care ar trebui să dea multe de gândit celor care fac şi prin judeţul acesta şi susţin că ei ar fi mama şi tata admnistraţiei. Nu de alta, dar asta spune multe despre modul în care  se concep, elaborează şi mai ales pe ce aberaţii îndelung pritocite se pot cheltui, câteodată, banii amărâţilor din judeţ.

O poveste halucinantă. Ecologica şi italienii din neamul Pileri

Povestea fraţilor Pileri este halucinantă. Ca în filmele de spionaj, doar un singur search pe Google şi descoperi poveşti incredibile. Spionajul sovietic, mafia italiană, spionaj israelian şi o lume foarte sumbră, care scoate munţi de bani. Ei bine, fraţii Pileri sunt cei care au fost acuzaţi de presă că ar fi fost un fel de cap de pod în afacerile cu salubritatea din România. Tot presa a spus de foarte multe ori că afacerile din România au fost demarate şi susţinute cu banii mafiei italiene, complicitatea unor servicii secrete şi, desigur, a unor mai mari ai timpului. Tot prin ei s-a înfiinţat Agenda 21 şi, ulterior, Ecologica S.A. Puzderia de firme şi de relaţii economice a fost ţinta unor dezvăluiri de presă din care n-au lipsit foste nume din serviciile de spionaj sau ale unor afacerişti redutabili. Prahovenii au ceva legături cu asta, deoarece privatizarea Salub–ului, concesionarea Hipodromului şi înfiinţarea aşa-zisei rampe ecologice de la Băicoi tot din această sferă provin.


Afacerea Salubrizarea

Salubrizarea de la Ploieşti a fost o mascaradă care a reprezentat motiv perpetuu de înjurături la adresa edililor din acea vreme. Cât despre “rampa ecologică” de la Băicoi, aceasta a fost închisă cu foarte mulţi ani înainte, ignorându-se prevederile contractului iniţial. Cauza, cică, ar fi fost administrarea haotică, necontrolată eficient, şi faptul că pe toată lumea a interesat-o doar profitul. Care profit nu prea a ajuns undeva în afara acţionarilor de la Ecologica SA. Nu s-a mişcat un deget pentru ecologizarea rampei, nu s-a bătut un ţăruş pentru extinderea acesteia - după cum promiteau conducătorii de la Ecologica SA.

Tăcere suspectă


În schimb, autorităţile judeţene şi cele de la Băicoi au tăcut! Moca sau complice? Dacă nu deranjează întrebarea! Dacă au tăcut pentru că nu au ştiut de existenţa unui munte de gunoi – este foarte grav, iar dacă au tăcut şi totuşi au ştiut… e şi mai nasol, nu? Revenind în zilele noastre, staţi un picuţ să vedem ce ni se pregăteşte! Tot cu aceeaşi firmă Ecologica SA. Pe mâna CJ Prahova.

Ciudăţenia unui proiect. Pe bani - grămadă

Ecologica susţinea acum câţiva ani că n-a făcut ecologizarea rampei pe motiv că n-are destule parale şi că “asociaţii” (care deţin 20% din acţiuni), respectiv Primăria Băicoi şi CJ Prahova, nu vor să marce, la rândul lor, cu banul. Dar din aceiaşi bani pe care nu-i avea pentru a face ecologizarea şi extinderea firma Ecologica S.A. a cumpărat, cu toptanul, terenul din jurul rampei! Teren pe care, anterior, ar fi trebuit să facă extinderea rampei vechi! O chestie care pute rău de tot, dar cum nu vrem să facem toată munca DNA-ului.

Cu o măiestrie demnă de cauze mai bune, pe ordinea de zi a şedinţei CJ din data 12 aprilie 2010 a apărut, la pct. 4, un proiect care pare să nu fi fost întocmit decât în silă şi plicitiseală enormă faţă de rigorile şi procedurile emiterii unui asemenea document către şedinţa de plen a CJ Prahova.

2014, poate 2020


Poate s-ar fi putut invoca o scuză: că deja exista o limită de timp, extrem de scurtă, şi s-ar fi pierdut o grămadă de bani de la UE care ar trebui să ne scoată din rahat… “Trebuie să ne străduim să găsim. Termenul de punere la dispoziţie al Ministerului Mediului a terenului este 30 aprilie 2010!”, avea să spună Mircea Cosma la acea şedinţă. Tot acesta le-a sugerat consilierilor judeţeni că invalidarea proiectului, amânarea sau respingerea acestui proiect va face ca Prahova să nu primească un sfanţ din acest fond în etapa actuală, iar următoarea solicitare se va putea face abia în etapa 2014-2020. Ne doare sufletul când privim, mişcaţi, grija lui nea Mircea pentru poporul său prahovean. Vivat!

Anchetele care „ne doare”

În situaţii ca cea descrisă mai sus se fac şi cele mai mari manevre! Se lasă un timp foarte scurt, se insistă exagerat pe criză şi nevoia de urgentare a votului, iar cum consilierii judeţeni sunt sensibili la aşa ceva, ce să facă? Ridică mânuţele! De data aceasta întorsătura de “condei” a venit de la zvonul că “afacerea” se poate lăsa cu niscaiva anchete! Deloc jurnalistice şi profund penale! Aşa că onorabilul preşedinte al CJ Prahova ia taurul de coarne şi înfierează oferta şi preţul solicitat de “macaronari”. Consilierii  prind şpilul şi propun scoaterea de pe ordinea de zi.

Un proiect. „Tehnicieni” eficienţi

Ca să facem un scurt rezumat al afacerii “rampei” de la Băicoi, trebuie spus că terenul propus de “Ecologica” S.A. este în suprafaţă de 16,6 hectare, pentru care firma a cerut „modica” sumă de 1.956.000 de euro! Doar că terenul respectiv pare să fie insuficent ca suprafaţă, mai este traversat şi de Dâmbu, iar Primăria Băicoi vrea un drum aparte care să permită accesul acolo (adică alţi 8.850.000 lei din aceştia grei şi rari!). Hibele proiectului fiind evidente, au fost motive suficiente pentru CJ Prahova să ia deciza de a-l  mai pritoci. “Experţii” care s-au ocupat de proiect şi-au făcut treaba, şi-au luat banii! Cu toate că au comis erori impardonabile şi greu de trecut cu vederea, proiectul, aşa cum a fost el, a ajuns în mapele consilierilor judeţeni. Dacă se mai are în vedere şi istoria afacerii de la Băicoi, ar mai fi prea puţine de spus despre credibilitatea “tehnicienilor” care au pregătit proiectul respectiv.

Piua a doua. „Zona liberă de orice” sau cum a ajuns nea Mircea la mâna lui Morărescu

Varianta a doua are şi ea hibele sale. Prima este haioasă rău de tot. După ce ani de zile nea Mircea Cosma l-a caracterizat pe edilul din Filipeştii de Pădure ca fiind produsul cel mai evident al “zonei libere de orice”, iată că istoria se răzbună. Şi-i ţine partea lui Morărescu! Terenul fiind situat la Filipeştii de Pădure, are aproape 20 de hectare, dar, ca să se ajungă acolo,  camioanele cu gunoi au de trecut pe un drum care aparţine...  ghiciţi cui? Lui...  Morărescu, edilul localităţii Filipeştii de Târg! Eeee, nu chiar al lui, deşi asta n-ar trebui să fie o mare problemă pentru domnia sa, cu toate că acum este mai greu cu astfel de chestii. Drumul, de doi kilometri, - că vrea Cosma, că nu vrea - tot peste moşia, pardon, prin parohia edilului Morărescu trece! Este acel drumeag de doar 3,5 metri lăţime, dar cu niscaiva exproprieri – care cică vor costa doar 400.000 de lei - se va rezolva şi tărăşenia asta. Başca un “supliment” de 800.000 de lei (aşa zic specialiştii, nu noi), care ar rezolva şi problema modernizării drumeagului respectiv. Ar mai trebui poate adăugat  şi faptul că proprietarii terenului pe care se doreşte edificarea rampei de gunoi au cerut un preţ de 3 euro pentru fiecare metru de pământ (deci un total de 584.100 euro), sumă considerată ca fiind de bun simţ comparativ cu cea solicitată de către fomista Ecologica SA. Oricum valoarea totală a investiţiei a fost socotită la 4.400.000 lei, faţă de 8.850.000 (cheltuieli neeligibile), cât ar fi costat varianta cu oraşul Băicoi!


Cine bate (la talente administrative): nea Mircea sau Morărescu?


Pe surse am aflat că zilele acestea ar fi mare fierbere prin zona Casei Albe, CJ şi pe capul primarului Morărescu de la Filipeştii de Pădure. Tot aceleaşi surse, destul de credibile, susţin că Morărescu vrea să profite de pleaşca asta şi că ar vrea şi el “ceva” – nu pentru domnia sa, desigur, ci pentru bunăstarea  filipeştenilor săi. Numai că, la nivelul consilierilor din parohia lui Morărescu există opoziţie făţişă împotriva unor rampe de gunoi prin zonă. Mai ales după ce, anii trecuţi, locuitorii din Filipeştii de Pădure au fost la un pas de a se trezi cu o rampă care să „absoarbă” deşeuri chimice, biologice şi radioactive!

Agilitate


Dar cum, conform proiectului, noua rampă ecologică urmează să fie amplasată mai câş (ca să zicem aşa), pe la vecinii lor din Filipeştii de Târg, fiind o investiţie sub patronatul CJ Prahova, se pare că se va găsi o “cale” pentru a-i potoli pe abrajii consilieri locali din legislativul lui Morărescu. La rândul său, Mircea Cosma trebuie să se mişte extem de agil şi rapid pentru că termenul limită – 30 aprilie - a expirat, iar variantele, aşa-zise de “rezervă”, sunt şi ele afurisit de presante. Şi atunci...? Pa, bani de la UE!  
Dezvăluiri

vantu_ghitaSorin Ovidiu Vîntu a fost reţinut pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă. SOV a fost dus cu o dubă în arestul Direcţiei Cercetări Penale, informează Mediafax.

Urmează ca joi să fie judecată propunerea procurorilor de arestare preventivă, de către Judecătoria sectorului 1.
  
În timp ce era urcat în dubă scaunul cu rotile în care se afla Vîntu, poliţiştii l-au atins pe omul de afaceri la un picior, moment în care acesta a început să ţipe.
  
Cei şapte-opt paznici ai lui Vîntu care îl aşteptau în faţa sediului Parchetului au încercat să îi ţină pe jurnalişti departe de acesta.

Potrivit Parchetului General, în perioada martie-aprilie 2011, sub ameninţarea denunţării unui contract de consultanţă şi management, Vîntu i-a cerut lui Sebastian Ghiţă suma de 150.000 euro. În plus, Vîntu l-ar fi ameninţat cu moartea pe Ghiţă şi familia acestuia, mai comunică Parchetul General. Iată stenograma convorbirii înregistrate din Vântu şi Ghiţă, în care SOV îl ameninţă pe omul de afaceri prahovean:


SOV: „Chiar pe sleau, pe şleau. Îţi jur ca n-am nimic de înregistrare, nimic. Tocmai că am venit cu o maşină care nu e monitorizată de aştia de la SRI.

Discutăm acum ca între doi băieţi: un golan bătrân şi unul tânăr.

Eu ţi-am dat două lecţii. Te-ai bazat pe forţă, ţi-am arătat că te p.. pe forţa ta, mă p.. pe tine cu forţa.

Lasă să-ţi zic cu golan şi cu alea. Tu vii totuşi dintr-o lume cinstită, onorantă, civilizată, ai tăi au fost ok. Eu vin dintr-o mahala ţigănească, vin din pârnaie, din contrabandă.
Io am făcut eforturi disperate să nu mă dau în fapt de unde vin şi cine sunt. Prietenul tău Măgureanu îţi poate confirma că mi-a dat ok-ul să împuşc rakeţii (n.r. membrii ai unor organizații ruseşti de tip mafiot) de pe teritoriul României. Şi că am împuşcat sute, nu zeci. Şi când spun împuşcat mă refer la propriu. Aici discut clar, nu mă tem că ai ceva pe tine, mă doare-n...", spune SOV în înregistrare.

"Acum discutăm doar între noi. Deci pe chestii de forţă şi de ţigani... Am condus... deci ascultă-mă cu atenţie ca să ştii şi tu. Toată reţeaua de bulibaşi a lucrat pentru mine. Toată. Pe timpul certificatelor de proprietate. Înainte lucrau pentru (neinteligibil..) agenţi industriali. Riscau 25 de ani sau glonţu'. Furau din fabrici: macarale, alea, alea, şi duceam la italieni. Adică tu nu ştii despre mine nimic. Decât legendele făcute de proşti. Ca tine, la modul cel mai serios, am îngropat prin dealurile de pe acolo din Moldova, am îngropat la propriu. ", a spus Sorin Ovidiu Vântu.

"- E a treia oara...", a spus Ghiţă.
"- Iniţial pe cuvântul meu că am vrut să îţi administrez lecţia maximă...", a continuat SOV.
"- Să mă îngropaţi?", a întrebat managerul Realitatea TV.

SOV - "Bă puştiule, aşa ceva nu înseamnă teritoriu interzis. Iniţial pe cuvântul meu că am vrut să te îngrop şi să dau o lecţie tuturor. La mine face parte din arsenalul de lucru când sunt supărat sau când am un interes mare de apărat. Io nu glumesc cu asta. Am gândit după aceea că ai venit cu inima deschisă. Fii atent aici, că ţi-au trecut gloanţele pe la ureche, şi mă refer la propriu. Când ai vorbit de moarte, ţi-am spus să nu vorbeşti, că tu nu ştii. Bătrâne, la propriu m-am gândit. Dar tu ai venit cu inima deschisă, iniţial", a conchis Vîntu.

Sursa: Adevărul

Joomla SEF URLs by Artio