Joi, 17 August 2017
 

Dezvăluiri

euroDirectorul vămii Ploieşti, Cornel Costea, aflat în arest preventiv pentru luare de mită, a recunoscut în faţa anchetatorilor că a primit, în ultimele patru luni, 90 000 de lei şpagă. Costea a mărturisit însă că doar o treime din banii primiţi ca mită a rămas la el.

Restul, de 60 000 de lei, a fost împărţit cu alţi lucrători vamali, iar o parte din bani a ajuns la „preşedintele S.B.", se arată în motivarea judecătorilor care au dispus arestarea preventivă a lui Costea. Cel mai probabil „preşedintele S.B." este şeful ANAF, Sorin Blejnar. Acesta neagă toate acuzaţiile şi spune că directorul Vămii Ploieşti va trebui să dovedească lucrurile pe care le-a afirmat în faţa magistraţilor.

În motivarea judecătorilor care au dispus astăzi arestarea preventivă pentru o perioadă de 90 de zile a lui Cornel Costea se arată că directorul Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a recunoscut că a primit 90 000 de lei mită. Cornel Costea a spus în faţa magistraţilor cvă el a păstrat doar 30 000 de lei din aceşti bani, restul, de 60 000 de lei, fiind împărţit cu alţi lucrători vamali.

Mai mult, conform declaraţiilor şefului vămii Ploieşti, o parte din bani a ajuns la „preşedintele S.B.", despre care toată lumea presupune că este preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar.

Într-o intervenţie telefonică la Realitatea TV, Blejnar a negat că ar fi primit vreodată bani de la vreun angajat al vămilor sau al ANAF şi a spus că, dacă a făcut aceste afirmaţii, Cornel Costea va trebui să le probeze.

Cornel Costea a fost ridicat ieri, la prânz, din biroul său de la Vama Ploieşti, după ce procurorii DNA l-au prins în flagrant în timp ce primea 10 000 de lei, printr-un intermediar, de la un om de afaceri care importă marfă din Turcia, Afaceristul l-a denunţat pe Costea la DNA, spunând că în ultimele luni i-a dat şpagă aproximativ 50 000 de euro, pentru ca TIR-urile care aduceau în ţară marfa importată de el să nu s eprezinte la controlul fizic în vala de la Ploieşti.

Parc_Ploiesti_KauflandControversata tranzacţie încheiată în urmă cu câţiva ani între firma Baumeister şi Kaufland, atunci când Baumeister a cumpărat un teren de la Parcul Industrial Ploieşti şi l-a vândut a doua zi către Kaufland cu un profit uriaş, pune pe drumuri, zilele acestea, nume grele din politica prahoveană. Ieri, senatorul PSD Georgică Severin a fost audiat la Judecătoria Ploieşti, în calitate de martor, în dosarul în care fostul director al Parcului Industrial Ploieşti, Valerian Sfârloagă, este judecat pentru abuz în serviciu. În acelaşi dosar, care este instrumentat de DNA, au ajuns în faţa instanţei de judecată, în calitate de martori, politicieni celebri de ieri, de azi şi, desigur, de mâine, cum ar fi: deputatul Florin Anghel, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova între 2004 şi 2008, în prezent primvicepreşedinte al PDL Prahova, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, subprefectul de Prahova, Gabriel Hornoiu, un alt fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova din perioada 1996 -2000, Victor Petrescu, alături de mai mulţi foşti sau actuali membri ai Consiliului Judeţean Prahova. Interesant este faptul că reprezentanţii puterii, Anghel şi Hornoiu, au ajuns în faţa instanţei de judecată în urmă cu două săptămâni după ce au fost citaţi de mai multe ori şi, în cele din urmă, amendaţi pentru că nu s-au obosit să vină la judecătorie.

Cum se fac bani peste noapte

Istoria procesului care i-a adunat la tribunal pe toţi preşedinţii Consiliului Judeţean Prahova din ultimul deceniu şi jumătate începe în iulie 2009 atunci când DNA a înaintat spre judecare, la Judecătoria Ploieşti, dosarul în care fostul director al Parcului Industrial Ploieşti, Valerian Sfârloagă, este acuzat de abuz în serviciu alături de fostul consilier judeţean Cristian Finichiu şi de fosta juristă a parcului industrial.

Potrivit rechizitoriului DNA, în perioada 2004 - 2005,Valerian Sfârloagă ar fi vândut în mod ilegal către o societate comercială din Ploieşti un teren cu suprafaţa de 28,6 hectare, la un preţ subevaluat, prejudiciind parcul industrial cu 1 980 000 de euro.

Procurorii îl acuză pe Sfârloagă că ar fi facilitat cumpărarea acestei suprafeţe de teren de către firma Baumeister. Terenul, în suprafaţă de 28,6 hectare, a fost cumpărat pe 17 martie 2005, iar a doua zi, pe 18 martie 2005,  cumpărătorul Baumeister a vândut o parte din terenul respectiv firmei Kaufland la un preţ mult mai mare. Afacerea a atras atenţia Curţii de Conturi, care a sesizat DNA în acest caz.

O practică „uzuală”

Florin Anghel, care a apărut în faţa instanţei de judecată ca martor în acest proces în urmă cu două săptămâni a făcut în faţa instanţei o afirmaţie de-a dreptul bulversantă:  tranzacţii precum cea dintre Parcul Industrial Ploieşti şi Baumeister şi ulterior între Baumeister şi Kaufland (tranzacţie care a atras atenţia Curţii de Conturi şi ulterior, a DNA) s-au mai produs în Parcul Industrial Ploieşti. Pentru că astfel de tranzacţii sunt o practică „uzuală”, spune Anghel.

Fostul preşedinte al CJ Prahova în perioada în care procurorii DNA susţin că s-a produs prejudiciul la Parcul Industrial Ploieşti, a afirmat în faţa judecătorului că este „o procedură uzuală” la un investitor de talia celor de la Kaufland să aleagă un dezvoltator care să cumpere terenul, să construiască pe el şi să îl vândă ulterior cu tot cu construcţii.

„Părerea mea este că firma Kaufland a avut în înţelegere cu Baumeister, ca Baumeister să cumpere terenul şi să îl vândă către Kaufland amenajat. Precizez încă o dată că este o procedură uzuală” a spus Anghel, care a precizat că în Parcul Industrial Ploieşti s-au mai produs situaţii similare, în care un dezvoltator că cumpere terenul pe care apoi să-l vândă beneficiarului final cu tot cu construcţii.

Mai mulţi martori din proces au arătat că, la momentul cumpărării terenului de către firma Baumeister, pe teren era turnată o fundaţie şi erau ridicate parţial construcţii de către Baumeister, care avea terenul cesionat înainte de a-l cumpăra. Martorii respectivi, printre care consilierul judeţean Constantin Nemeş, au arătat că, din cunoştinţele lor, Baumeister a ridicat parţial aceste construcţii fără autorizaţie şi a intrat în legalitate după ce a cumpărat terenul pe care la doar o zi de la tranzacţie l-a vândut firmei Kaufland.

Ieri, o nouă înfăţişare

Ieri la Judecătoria Ploieşti a avut loc un nou termen din acest proces, de data aceasta senatorul Georgică Severin fiind cel care a apărut în faţa instanţei. Severin a fost citat întrucât făcea parte din Consiliul de Administraţie al Parcului Industrial Ploieşti în perioada în care s-a produs tranzacţia terenului care a aparţinut PI şi în cele din urmă a ajuns la Kaufland prin intermediul Baumeister.

Timp de câteva luni de zile, procesul a trenat pentru că unii dintre politicienii chemaţi să depună mărturie în faţa instanţei nu au binevoit să se prezintă şi să-şi facă datoria. Florin Anghel şi pe Gabriel Hornoiu s-au prezentat după ce au fost citaţi de mai multe ori, iar în cele din urmă au primit amenzi în valoare de 3 000 de lei pe care, bineînţeles, le-au contestat.

Georgică Severin s-a prezentat aproape de fiecare dată, dar până ieri nu a avut ocazia să spună ce ştie despre această tranzacţie, întrucât de fiecare dată procesul a fost amânat pe diverse motive.
Procesul este departe de a se finaliza. La mai bine de un an şi jumătate de când a demarat, acest proces este încă în stadiul de fond. Dacă lucrurile vor avansa în acelaşi ritm ca şi până acum, este de presupus că va exista o hotărâre definitivă şi irevocabilă în acest proces peste câţiva ani buni. Sursa foto: CJPH.ro

Fondatorul LUKOIL vrea să cumpere acţiunile Realitatea TV

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 22 February 2011 15:51  |  Category: Dezvăluiri

vantu_ghita_alekperovFondatorul companiei petroliere ruse LUKOIL, miliardarul Vagit Alekperov, intenţionează să preia acţiunile deţinute în cadrul Realitatea TV de către Sorin Ovidiu Vântu. Printre temele negocierilor purtate între Vântu şi miliardarul rus se află şi politica editorială a staţiei TV.

Conform informaţiilor publicate de jurnaliştii de la Naţional, Alekperov condiţionează tranzacţia de politica editorială viitoare a Realităţii. Alekperov şi-a exprimat dorinţa ca Realitatea TV să redevină postul de televiziune din perioada 2006-2007. De asemenea, omul de afaceri rus a cerut ca postul TV să nu militeze împotriva puterii politice, oricare ar deveni aceasta.

Este cunoscut faptul că managementul staţiei Realitatea TV este coordonat, în momentul de faţă, de către omul de afaceri ploieştean Sebastian Ghiţă. Săptămâna trecută, patronul Asesoft a anulat brusc, fără preaviz, colaboarea dintre postul TV şi jurnaliştii Adrian Ursu şi Oana Stancu, realizatorii defunctei emisiuni Ora de foc.

În „piaţa” media au existat mai multe speculaţii pe tema rezilierii contractului de colaborare din managementul postului Realitatea Tv şi cei doi moderatori. Unul dintre zvonuri lega demiterea lui Stancu şi Ursu de o presupusă discuţie în contradictoriu între Vântu şi Ghiţă.

Acum, odată cu aflarea zvonului conform căruia există negocieri de înstrăinare a acţiunilor deţinute de Vântu către miliardarul rus, este posibil ca tocmai să găsim explicaţii noi legate de cearta dintre Sorin Ovidiu Vântu şi Sebastian Ghiţă şi decizia celui din urmă de a renunţa la serviciile celor doi moderatori cunoscuţi a fi apropiaţi ai lui SOV, a căror prestaţie controversată reuşea, totuşi, să ridice ratingul „Orei de foc” peste media zilnică a Realităţii.  

Corupţie la Vama Ploieşti, un dosar de tot râsul

Written by Andrei TUDOR  |  Created on Monday, 14 February 2011 20:24  |  Category: Dezvăluiri

justitie2Ne îndoim că recentul scandal declanşat în urma arestărilor vameşilor de la graniţa de Vest şi de Est va ţine mai mult de o lună, după care am putea băga mâna-n foc că nu îşi va mai aminti nimeni nimic. În ceea ce priveşte dosarul „Corupţie la Vama Ploieşti” acesta a avut ultimul termen pe data de 20 decembrie anul trecut. Oficial, nu se mai spune nimic despre acesta. Pe lista de şedinţe a Tribunalului Prahova nu se mai pomeneşte nimic! Vă pomenim noi, însă, că a fost a 43-a rundă de audieri. Unde ne aflăm? Dosarul se află tot la judecata de fond! Deci... pe cale de consecinţă, stimaţi cititori ai APH, Justiţia lucrează, parol! Textul următor a fost publicat acum doi ani, în Actualitatea Prahoveană.


*articol apărut în iulie 2009

Justiţia prahoveană se  joacă de-a anticorupţia!

Corupţia din România este pe buzele tuturor, motiv de chelfăneală cu U.E. dar face bine la buzunar (unora) şi altora care trăiesc (bine mersi) de pe urma luptei cu ea! Dosarul “Corupţie la vama Ploieşti” a intrat în uitare. Dar ce se întâmplă cu acei oameni? Cu acei 18, acuzaţi de corupţie? Dar cu acei 31 de martori puşi lună de lună pe drumuri, să se învoiască de la muncă, să stea şi să bată drumurile pe la Tribunal, ca să se prezinte la un proces care nu va avea loc nicicând după cum merg lucrurile?

Cei 31 de martori, cei 18 inculpaţi, plus alţi 18 avocaţi ar trebui să-şi înfiinţeze un club, o asociaţie de tocat timpul. Găzduirea o va asigura Justiţia română. Că tot nu se mai face nici un pas în celebrul dosar.
Din 2006, în dosarul “Corupţie la vama Ploieşti” au fost acordate nici mai mult, nici mai puţin de 24 de termene! Asta da luptă împotriva corupţiei! Dar, dacă NUMAI UNUL dintre cei acuzaţi ESTE TÂRÂT NEVINOVAT în acest proces fără sfârşit, mai merită oare această mascaradă respectul cuiva?  Oare nu cumva acest dosar a fost “construit” ca NIMENI să nu fie condamnat? Oare nu cumva acest dosar este o mare FĂCĂTURĂ? Dacă nu, de ce după 24 de termene, dosarul tot la “fond” se află?

“Cutremur la vama Ploieşti” – de fapt furtună într-un pahar cu apă

În luna septembrie 2006 toate agenţiiile de presă, radiourile, televiziunile, presa scrisă - vuiau de “cazul anului”. Se spunea chiar despre un “cutremur la vama Ploieşti”. Fuseseră reţinuţi, pentru 24 de ore 14 lucratori vamali, în frunte cu Liviu Jianu, nimeni altul decat adjunctul şefului biroului din Ploieşti. Presa spunea citând nemiloşii procurori de la D.N.A. cum că în
perioada noiembrie 2005 - august 2006, cei reţinuţi ar fi pretins şi primit de la comisionarii vamali mai multe bunuri şi sume importante de bani pentru urgentarea formalităţilor de vămuire a mai multor firme de import/export. Se spunea că vameşii de la Ploieşti “îşi făcuseră un obicei din a-i taxa pe comisionari doar pentru a-si face datoria”,, iar cei “taxaţi”, sătui de atâtea “cotizaţii” i-au denunţat pe vameşi la DNA. Se spunea că aceste “dări” ajungeau, lunar, şi până la 400 de milioane de lei vechi, dar şi pungi de cafea ori sticle de bauturi fine.

Şi marmota? Ce făcea ea?

În acele zile “de foc” şefii celor de la Vamă se dădeau de ceasul morţii să arate presei că ei habar nu aveau de se întâmpla în subordinea lor. Activitatea era blocată din moment ce din 24 de subordonaţi, aproape trei părţi fuseseră arestaţi! Sub acuzaţia de corupţie, iar Şefii nu ştiau nimic!
Ce a ieşit de aici este aproape năucitor. Ce au făcut cu vieţile acelor oameni acuzaţi de luptătorii împotriva corupţiei (a se citi DNA şi Justiţia română) cu aceia care au fost prezentaţi ca fiind exponenţii cei mai veroşi ai corupţiei din ţară?

Departe de noi să acuzăm ori să apărăm pe cineva din acest dosar. Nici nu credem că acuzaţii ar fi trebuit condamnaţi, precum foştii CAP-işti, care erau prinşi cu 3-4 ştiuleţi de porumb în sân, de cine ştie ce tovarăş procuror care apăra statul multilateral dezvoltat. Însă derulare procesului a demonstrat că actul de Justiţie din România este foarte departe de ce ne dorim noi!

Ar fi bine dacă n-ar fi rău!

Dosarul  “Corupţie la vama Ploieşti” este, în opina unor cunoscători, “construit” perfect pentru ca de el să se aleagă praful. Cei 18 inculpaţi pot să aplice LEGAL strategia “lipsei de apărare”, “avocat în concediu medical”, “concediu de odihnă”, “anulare de contract” etc. Dacă fiecare dintre cei 18 inculpaţi aplică DOAR o singură dată câte una dintre aceste (doar cinci) variante, am ajunge la 90 de termene! Dacă mai punem şi vacanţele judecătoreşti sau alte schimbări, recuzări sau alte tertipuri (LEGALE, dar aşa zis “avocăţeşti) sigur se va ajunge la judecarea cauzei respective “pe fond” abia după termenul 122, sau, mai mult, de 10.216, cât este numărul dosarului!

Timp în care se mai poate invoca şi prescrierea faptelor, başca un proces de defăimare, daune – pe care statul roman ar cam trebui să le plătească pentru că A LĂSAT  FĂRĂ LOC DE MUNCĂ 18 OAMENI şi nu a reuşit să stabilească, prin admirabila sa Justiţie, un răspuns clar la o întrebare: sunt sau nu vinovaţi inculpaţii?!

Nu mai continuăm cu posibilitatea că dacă măcar UNUL dintre cei aflaţi în cauza respectivă se va considera nedreptăţit are tot dreptul din lume să ceară rejudecarea procesului la oricare dintre instanţele superioare. Frumos dosar, cinste meşterului făurar că tare bine le-a potrivit!

Autorităţile prahovene dau dovada competenţei lor: o poluare masivă, nici un vinovat

Written by Daciana ILIE  |  Created on Monday, 14 February 2011 16:35  |  Category: Dezvăluiri

lukoil2La mai bine de 24 de ore de când zeci de oameni au început să apeleze numărul 112 acuzând mirosul pestilenţial care se simte în Ploieşti şi în unele localităţi din jur, autorităţile prahovene dau dovada neputinţei lor. Astăzi, la finalul unei şedinţe operative care a avut loc la sediul Prefecturii Prahova, prefectul judeţului, dar şi reprezentanţii Gărzii de Mediu şi cei ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului admit că nu ştiu cine este vinovat pentru poluarea cu benzen. Mai trist de atât este faptul că aceleaşi autorităţi nu au nici măcar un indiciu în ceea ce priveşte posibilul vinovat. Principalul suspect, Petrotel Lukoil, susţine că nu are nicio legătură cu poluarea de la Ploieşti. Cu toate acestea, la Petrotel au fost descoperite unele nereguli, printre care o defecţiune tehnică pe care cei de la rafinărie nu au anunţat-o.

O anchetă, nicio concuzie

A fost nevoie de zeci de apeluri la 112 pentru ca autorităţile din Prahova să se trezească şi să se întrebe cine poluează Ploieştiul. Prefectul de Prahova, Adrian Dobre, prim comisarul Gărzii de Mediu Prahova, Ştefan Popescu, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova, Mihai Buzea, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Prahova, colonelul Nicolae Popescu şi directorul Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, medicul Cristian Vintilescu au participat astăzi dimineaţă la o şedinţă în cadrul căreia au discutat despre poluarea cu benzen înregistrată duminică la Ploieşti dar şi în unele localităţi limitrofe, cum ar fi Berceni sau Bărcăneşti.

La finalul şedinţei, explicaţia autorităţilor în legătură cu vinovatul de această poluare este de-a dreptul năucitoare: nu s-a descoperit sursa poluării. În primă fază, ieri comisarii Gărzii de Mediu Prahova s-au deplasat la rafinăria Petrotel Lukoil. Acum, printre „suspecţi” se numără şi alţi agenţi economici importanţi din domeniul petrolului, cum ar fi Rafinăria Vega, Shell Gas, care are un punct de lucru la Negoeşti, sau Butangas.

Nereguli la Lukoil

În urma verificărilor făcute de comisarii Gărzii de Mediu Prahova, duminică, pe platforma Petrotel Lukoil, autorităţile au constatat că, începând de sâmbătă, utilajele rafinăriei au fost oprite pentru efectuarea reviziei generale anuale. Tot atunci, comisarii Gărzii de Mediu au aflat, consultând registrul dispecerului rafinăriei, că o linie care duce spre facla rafinăriei s-a spart. Asta nu o spunem noi, o spune nota de constatare încheiată în urma verificării făcute de Garda de Mediu în data de 13 februarie, la ora 10:30, pe platforma Petrotel Lukoil.

 „S-a constatat că instalaţiile din cadrul rafinăriei sunt în procedură de oprire normală, planificată, începând cu 12.02.2011. Operaţiunile de oprire a instalaţiei tehnologice constau în golire, depresurizarea sistemelor în reţeaua de gaze combustibile a rafinăriei până la presiunea de 2,5 barg, depresurizarea controlată în faclă şi dămfuirea (cu abur) a echipamentelor. În momentul controlului s-a constatat că la instalaţiile DAV (Distilare Atmosferică şi în Vacuum) şi Cocsare sistemele se inertizau cu abur, celelalte instalaţii aflând-se la presiuni reduse în sisteme, se depresurizau controlat în reţeaua de faclă, conform procedurilor specifice de pregătire pentru revizie. În registrul dispecerului se menţiona: în jurul orei 5:30 a, fost anunţat de inginer coordonator Popa Sebastian că s-a spart linia V2 spre H-uri (alimentare compresoare faclă care fuseseră oprite)” se arată în nota de constatare încheiată de Garda de Mediu după controlul făcut duminică la Lukoil.

Prim comisarul Gărzii de Mediu Prahova spune că, potrivit prevederilor autorizaţiei integrate de Mediu pe care Petrotel Lukoil o deţine, reprezentanţii rafinăriei aveau obligaţia de a anunţa autorităţile în legătură cu ceea ce se întâmplă în incinta acestea. Pentru că nu au făcut-o, Garda de Mediu va amenda Lukoil cu 50 000 de lei.

În replică, Petrotel Lukoil se apără şi spune că nu a greşit cu nimic şi că nu este vinovat pentru poluare.

Într-un comunicat remis astăzi agenţiei MEDIAFAX, cei de la Petrotel Lukoil susţin că au anunţat prin fax APM Prahova, Garda de Mediu Prahova şi Agenţia Regională pentru Protecţia mediului Piteşti în legătură cu oprirea instalaţiilor pentru efectuarea unor lucrări şi inspecţii tehnice planificate şi că acest lucru s-a realizat fără incidente de natură tehnică. Comunicatul nu spune nimic despre avaria menţionată în nota de constatare a Gărzii de Mediu Prahova.
„Depăşirea concentraţiei de benzen înregistrată de staţia de monitorizare amplasată în Piaţa Victoriei nu poate fi atribuită rafinăriei SC Petrotel-Lukoil, Rafinăria nu deţine instalaţii din a căror funcţionare, oprire sau pornire să rezulte emisii ale acestei hidrocarburi” se arată în comunicatul Petrotel Lukoil.

Lukoil, protejată de lege

În rest, autorităţile din Prahova admit că, oricât s-ar plânge ploieştenii care locuiesc în cartierul Mihai Bravu, ele nu pot dovedi vinovăţia Lukoil în acest caz.

În apărarea lor, cei de la Lukoil arată că „zona de influenţă a Rafinăriei a fost monitorizată periodic de către laboratorul mobil al societăţii S.C. ProWater Ecosistem S.R.L., fără să se înregistreze depăşiri ale valorilor limită ale poluanţilor caracteristici activităţii”.

În schimb, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova, Mihai Buzea admite că staţia de monitorizare amplasată de APM în Mihai Bravu nici măcar nu are funcţia care să-i permită să înregistreze valorile de bezen. Iar şeful de la Garda de Mediu recunoaşte că autorizaţia integrată de mediu deţinută de Lukoil şi emisă de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Piteşti nu obligă rafinăria să înregistreze valorile de benzen emise în atmosferă.
Pentru că aşa spune legea.

Despre ce vorbim, atunci? Despre faptul că avem nişte legi aliniate, nu-i aşa, la cele adoptate în UE, legi care nu ne protejează cu nimic în faţa unor mari investitori străini, fie că se numesc Lukoil sau oricum altcumva.

Daciana ILIE

Manevre şi panglicării made in Lukoil

Written by Andrei TUDOR  |  Created on Saturday, 12 February 2011 17:54  |  Category: Dezvăluiri

rafinaria_lukoilÎn plin scandal generat de creşterea preţului pentru carburanţii vânduţi la pompă, printre miile de ştiruţe – mai utile sau mai puţin inultile - s-a strecurat una referitoare la rafinăria Petrotel – Lukoil.  Ştirea respectivă spunea că la rafinăria LukOil ar fi existând pierderi de 500 de milioane de dolari! Şi ce era mai grav se spunea spre finalul acelei ştiruţe anume că rafinăria de la Ploieşti ar putea fi închisă!
Puţini oameni stau să pună cap la cap informaţii din domenii mai greu de înţeles precum zona petrolului şi a rafinăriilor. „Petrotel Ploieşti, aflată în proprietatea LukOil nu a făcut niciodată profit în ultimii 10 ani. În aceste condiţii, ruşii iau în calcul inclusiv închiderea rafinăriei” se anunţa în ştirea difuzată de canalul money.ro. În continuarea ştirii – ca argument menit să susţină şi argumenteze credibilitate dezastrului de la LukOil se arată că: “Rafinăria Petrotel, deţinută de grupul rus LukOil, a înregistrat pierderi de 500 de milioane de dolari, în ultimii 10 ani”, potrivit directorului de dezvoltare al LukOil România, Constantin Tampiza.
Care director susţine că ar fi fost făcute eforturi financiare din partea acţionarilor, dar degeaba: “Au suplimentat ruşii cu 230 de milioane de dolari capitalul social, altfel se putea ajunge la faliment. Dacă se continuă în ritmul ăsta s-ar putea să se închidă. Cel puţin eu, dac-aş fi acţionarul majoritar, m-aş gândi şi la varianta asta din moment ce situaţia nu se ameliorează", a spus Tampiza, pentru Money.ro. La ora actuală firma LukOil România deţine rafinăria Petrotel Ploieşti şi o reţea de 310 de staţii de alimentare.

Povestea cu... cocoşul roşu din ograda LukOil. Care este şi nu prea

La prima vedere ar fi o poveste lacrimogenă, o dramă sau chiar subiectului unei telenovele de succes. Partea proastă e că lucrurile par să fie cu totul altfel decât o situaţie dificilă, o stare de fapt generată de criza economică. Putem presupune că totul face parte dintr-un mare plan. Care nu are ca scop decât o retragere “strategică” a investitorilor de la rafinăria ploieşteană. Cu mare tam tam şi cu ceva surle şi trâmbiţe. Contextul internaţional nu este deloc propice României, investitorii sunt hăituiţi de stat, lipsa de credibilitate dar şi haosul – sunt doar câteva din motivele mari, iar dacă mai adăugam şi o răceală (să spunem doar atât) a relaţiilor politico-economice dintre România şi Rusia vom avea cadrul general al unui tablou deloc roz.

Pe de altă parte mai există şi conflictul de interese, lupta de proiecte dintre mega-structurile care urmează să asigure gazul metan pentru Europa Occidentală. Context în care România nu are aliaţi, nu are prieteni şi se pare că iarăşi vom lua o mare leapşă (aşa cum am mai avut, recente, situaţii). În acest context ar fi tare greu să se accepte că mai poate cineva crede în bunele intenţii ale celor care deţin rafinăria ploieşteană. Unii au căzut în capcana de a lua de bun tot ce au primit, ca informaţii, prezentate trunchiat şi cu scopul de distrage atenţia de la problemele reale. Care probleme reale sunt în două mari direcţii: contextul internaţional care, pe de o parte, nu mai oferă atât de mult spaţiu de manevră investitorilor de acest tip iar, pe de altă parte, adevărata mare problemă a celor de la Petrotel LukOil este una dată tot de UE: grija faţă de Mediu!

Care Mediu, cacaia protecţiea?

Istoria investiţiilor în protecţia mediului care au fost (sau mai bine zis ar fi trebuit să fie) făcute de cei de la LukOil poate oricând să fie dată drept material de studiu pentru a se demonstra ineficienţa autorităţilor statului, cârdăşia dintre politicieni, investitori, organizaţii politice, economice sau chiar între diferite paliere din administraţia statului. Gluma bună ar fi să apară cineva din partea instituţiilor abilitate ale statului român care să se intereseze de soarta combinatului, de planurile asumate la privatizare, caiete de sarcini, termene... etc.

Adică un morman de obligaţii pentru “investitori”. Care au simulat destul de bine aceste “bune intenţii”. Concret, nu a văzut nimeni modernizarea şi investiţiile anunţate iniţial, la privatizare. Ani de zile au tot tărăgănat şi jucat ţurca prin gard cu autorităţile de la protecţia a mediului. Cum resursele rafinăriei sunt un fel de borcan de miere bănuim că mulţi s-au mânjit. Unii pot spune că n–au făcut-o dar asta înseamnă şi mai mult! Au dovedit incompetenţă, reavoinţă şi o complicitate care, deocamdată, nu a fost concretizată în dosare sau alte “evenimente” ori “incidente”. Practic s-a mers la limita bunului simţ, a legilor care nici ele n-au fost “interpretate şi aplicate” aşa cum era normal şi firesc. Totul cu un singur scop: bani, bani, mulţi bani! Soarta rafinăriei era şi se va vedea cât de curînd, pecetluită! Niciodată nu a existat o intenţie de modernizare şi dezvoltare a acestei afaceri! Cât despre protecţia mediului... doar o glumă!

Dasfidania

Peste puţin timp, România va trebui să dea socoteală pentru tot ce poluează: combinate siderurgice, rafinării, rampe de gunoi, halde şi bataluri cu reziduri de toate felurile. Anul 2012 va fi unul în care UE se va pune cu parul peste România. Adică sancţiuni, procese, amenzi şi alte chestiuni care stau la îndemâna UE. Am fost avertizaţi, atenţionaţi şi întrebaţi de sute de ori de către autorităţile UE cu privire la stadiul rezolvării problemelor de mediu. În Prahova există şi rafinăria Petrotel LukOil, alături de celelalte, cu un munte de probleme de mediu nerezolvate. Răgazul este extrem de scurt, nici cu inelul Arabelei nu se mai poate face nimic! Nici pentru ţară iar pentru rafinăria Petrotel nici atât! Ar mai fi niscaiva variante, unele testate deja. Cum ar fi “transferul tehnologic”, “relocarea” sau mai vechea metodă neaoş carpatină: pârjolul! Dar nu focul, ci tocatul mărunt-mărunţel şi vânzarea la fier vechi!

Andrei TUDOR

Armaghedonul vămilor sau ce nu va spune niciodată Realitatea TV

Written by Iulian PREDA  |  Created on Saturday, 12 February 2011 14:19  |  Category: Dezvăluiri

vamaUna din țintele campaniei imunde, pe care Realitatea tv o deversează în capul propriilor telespectatori, este SORIN BLEJNAR, președintele ANAF, instituția care a cerut urmărirea penală pentru evaziune fiscală a societății Realitatea Media, cea care deține postul de televiziune și pe ale cărei ștate de plată au figurat ani buni, bravi lideri sindicali, plătiți ca membri în Consiliul de Administrație. Că pe „drepturi de autor” erau plătiți șoferii, secretarele și bufetierele.

Scenariul promovat de Realitatea tv te șochează în primul rând prin interpretarea lipsită de logică și bun simț, interpretare pe care slugoii lui Vîntu o dau celei mai ample operațiuni de asanare a rețelei vamale de la Revoluție încoace. A spune că partidul, în a cărui guvernare se dă cea mai dură lovitură mafiei din vămi, este singurul răspunzător și mai ales singurul beneficiar al corupției din acest sistem, atinge înalte culmi ale absurdului.

A spune că până în 2010, când a venit PDL la guvernare, vameșii români erau niște prea cuvioși franciscani, este o lipsă de respect față de o populație care, de 20 de ani, etichetează vama ca fiind cea mai coruptă instituție a statului. Nu că PDL este partidul din care să faci ușă bisericii, dar nici să te faci că uiți de faimoșii Mihai Pânzariu în guvernul Văcăroiu și Dinu Gheorghe zis „Dinu Vamă”, în guvernul Năstase, cei care au condus sistemul vamal în cei 8 ani cât PSD s-a aflat singur la cârma țării. Nici să te faci că uiți de PNL, care în alți 8 ani, a controlat rețeaua vamală prin șefi nu mai puțin celebri: liberalul cu nume de interlop, Nini Săpunaru, în guvernul CDR și Gelu Ștefan Diaconu, în guvernul Tăriceanu.

Guvernarea Văcăroiu (PDSR)

În timpul guvernării Văcăroiu, Direcția Generală a Vămilor, condusă de Mihai Pânzariu, prin ordinele emise, nu numai că a facilitat, dar a și protejat contrabanda cu țigări, alcool și cafea, acceptând pentru aceste mărfuri prețurile declarate de importatori, prețuri cu mult mai mici decât cele reale. Astfel, importatorii prezentau în vamă facturi conform cărora orice pachet de țigări, că era Assos, Kent, BT sau LM, avea prețul de 0,125 USD. Prin Ordinul nr.13 din martie 1993, Mihai Pânzariu și-a manifestat aceeași caldă prietenie față de importatori, reducând drastic prețul de evaluare în vamă pentru țigări, vodcă și cafea.

Nicolae-VacaroiuAșa s-a ajuns ca un pachet de țigări să fie cotat la valoarea de 0,08 USD. Majorarea accizelor și introducerea TVA-ului de 18% nu i-a afectat prea mult pe importatori, cărora li s-a permis în continuare să declare prețuri de 10 ori mai mici decât cele de pe piață. Subevaluarea în vamă a acestor mărfuri a însemnat nu numai diminuarea semnificativă a taxelor vamale și implicit a veniturilor la bugetul statului, dar și concurență neloială, din cauza căreia Rothmans nu a mai investit în România. Ca să vă faceți o imagine mai clară, Societatea Națională „Tutunul Românesc” plătea accize și TVA de 237 lei pentru pachetul de „Record” și 225 lei pentru „Snagov”, iar importatorii plăteau 48 lei pentru pachetul de „Hollywood”, 62 lei pentru „LM” și 42 lei pentru „Viceroy”.

Despre Afacerea „Jimbolia” care s-a derulat tot în guvernarea Văcăroiu, Emil Constantinescu declara, atenție, nu mai devreme de sfârșitul mandatului:

„În cazul Jimbolia, zeci de mii de tone de petrol au fost transportate noaptea spre Iugoslavia , cu sprijinul poliţiei vamale, ministerului transporturilor, al jandarmeriei locale, sub supravegherea SRI. Alături de vagoane cu arme. În contul SRI s-au depistat intrări importante de bani în perioada 1994-1995, rezultate din încălcarea embargoului impus Iugoslaviei”.

“Sub conducerea SRI-ului de la acea vreme, sub conducerea Politiei de Frontiera si cu aprobarea sefului de gara din Gara Jimbolia, la ordine venite de sus, s-au transferat, noaptea, cantitati uriase de petrol, faptele sint clare, dovedite si, in momentul eliberarii rechizitoriului, ele vor deveni publice”.

Dacă Băsescu ar fi făcut o asemenea declarație, pentru sugelii mogulieni, nu informația în sine ar fi contat, ci: 1. faptul că președintele a știut și n-a spus și 2. faptul că președintele a avut acces la rechizitoriul procurorilor înainte ca acesta să ajungă în instanță.

Declarația conține și două supoziții pe care Emil Constantinescu le avansează referitor la Afacerea Jimbolia:

1. “domnii Iliescu si Melescanu stiau acest lucru, l-au initiat, l-au organizat, l-au condus si au beneficiat” (Iliescu fiind președintele CSAT-ului din care făcea parte și Meleșcanu, ca ministru de Externe.)

2. “SRI si ministrii Guvernului ii tratau pe presedinte si pe vicepremier ca pe niste oameni de paie”.

Tot în timpul guvernării Văcăroiu, s-a derulat Afacerea „Țigareta”, demarată în septembrie 1991, afacere cu arme și țigări în care au fost implicați șefii de la Romtehnica și libanezii Ellie Nassar și Wael El Ghadban prin firma „Emma trading”.

nini-sapunaruGuvernarea CDR

În guvernarea CDR, cu liberalii Nini Săpunaru în fruntea Direcției Generale a Vămilor și cu Costin Georgescu șef al SRI, contrabanda din vămi s-a derulat profitabilă și nestingherită. Liberalul Nini Săpunaru s-a încadrat atât de bine în grupul celor care protejau corupția din rețeaua vamală încât, după 2000, soția sa, Camelia Săpunaru, devine partener de afaceri chiar cu unul dintre aceștia, în firma F&C CONSULTING CONT SRL. Este vorba despre Iulian Butnaru fost șef al Corpului de Control al Vămilor sub directoratul lui Nini Săpunaru.

În aprilie 1998, izbucnește scandalul Afacerea „Țigareta II” contrabandă cu țigări (sau arme) în care au fost implicate Armata, SPP-ul și Ministerul de Interne.

Guvernarea Năstase (PSD)

În guvernarea Năstase, șefia Direcției Generale a Vămilor a fost încredințată controversatului om de afaceri în fotbal, Dinu Gheorghe, zis „Vamă”, apropiat al familiilor Copos și Geoană. Acesta a stârnit nemulțumiri încă de la primele măsuri luate după instalare. Astfel, în aprilie 2001, Dinu Vamă acordă monopolul vămuirii legumelor și fructelor firmelor unui iordanian, Mohamad Ahmad, denumit și „Regele legumelor”, arestat însă câteva luni mai târziu pentru evaziune fiscală, fals și uz de fals.

nastaseÎn „Armaghedonul vămilor”, un raport întocmit de mai mulți lucrători vamali (rămași anonimi) și trimis mai multor ziare centrale, erau scoase la lumină ilegalitățile comise de Dinu „Vamă”, printre care: export ilegal de valută și trafic de droguri cu ocazia transporturilor de legume. Scandalul a fost imens și probabil că nu întâmplător, aflat la bilanțul Poliției, președintele Iliescu a întrebat public:De ce Poliția Ungară a confiscat mai multe droguri tranzitate prin România decât Poliția Română?” și „Știați că se face trafic de droguri sub acoperirea comerțului cu legume și fructe?” Dinu și-a dat demisia dar nu a plecat din sistem, fiind menținut în Ministerul de Finanțe.

Guvernarea Tăriceanu (PNL)

Rețelele de corupție erau atât de puternice la preluarea guvernării de către Alianța DA, încât deveniseră însăși osatura sistemului vamal. Dacă partidele sunt trecătoare la Putere, corupții din sistem sunt transpartinici și de neclintit. Astfel, Gelu Ștefan Diaconu, fost adjunct al liberalului Nini Săpunaru în guvernarea CDR, păstrat de PSD în funcția de director adjunct al Direcției de soluționare a contestațiilor în Ministerul de Finanțe, a fost uns de Tăriceanu director general al DGV. Sigur, finul lui Dan Radu Rușanu nu este oricine. Apropo: mi-aduc aminte ce-au mai chelălăit tariceanutonomatele și liberalii când s-a descoperit că o nepoată de-a lui Boc lucra ca funcționar la Guvern. Nimeni n-a crâcnit însă când Rușanu și-a plasat finii în posturi cheie din Ministerul de Finanțe: Daniel Chițoiu, vicepreședinte ANAF și Doina Dascălu, secretar de stat, bașca Gelu Diaconu, șeful vămilor.

Iată ce zice chiar Mugur Ciuvică în 20 septembrie 2005, pe site-ul Grupului de Investigații Politice:

Premierul Călin Popescu Tăriceanu protejează mafia din sistemul vamal. În ciuda acuzaţiilor de corupţie şi de clientelism formulate de preşedintele României, de fostul ministru de Finanţe şi de preşedintele ANAF, primul ministru refuză să facă schimbări în conducerea Vămii. Gelu Ştefan Diaconu, directorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, Theodor Anton, şeful Biroului Vamal Antrepozite şi Iulian Butnaru, directorul adjunct al   Direcţiei Supraveghere şi Control Vamal, sînt doar trei dintre şefii Vămii care ar fi trebuit schimbaţi din funcţii.”

„În urmă cu o lună, preşedintele Traian Băsescu vorbea despre “numirile pe baze clientelare în funcţie de şef de vămi” şi promitea că va cere în scris Guvernului să facă schimbări la Vamă. La începutul lunii septembrie, Ionuţ Popescu declara că schimbarea sa din fruntea Ministerului Finanţelor Publice s-a datorat dorinţei sale de a face curăţenie în sistemul vamal. Tot atunci, Sebastian Bodu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală (ANAF), spunea că în Vamă este mafie şi că vama este stat în stat.”

Iulian PREDA

La Văleni, Mizil şi Urlaţi, clădirile judecătoriilor stau să pice

Written by Administrator  |  Created on Friday, 11 February 2011 20:40  |  Category: Dezvăluiri

justitieVeşti cât se poate de proaste pentru justiţiabilii care-şi caută dreptatea prin instanţe, pe la judecătoriile de la Vălenii de Munte, Mizil şi Urlaţi. Nu numai că s-ar putea să moară cu dreptatea în mână, sau să dea ortul popii înainte să apuce primul termen al proceselor, dar s-ar putea să crape încă înainte de a apuca să înregistreze acţiunile de chemare în judecată. Cum aşa să moară înainte să înregistreze procesele? Simplu: striviţi sub moloz.


Acum, că v-am făcut curioşi, o să vă explicăm şi de ce: Judecătoria Vălenii de Munte şi cea din Mizil îşi desfăşoară activitatea şi împart dreptate în nişte clădiri vechi, dărăpănare şi care, oficial, au fost încadrate în grad de risc seismic ridicat. Asta nu a spunem noi, ci e scrisă într-un document oficial al Tribunalului Prahova.

Cea mai nasoală situaţie este la Văleni, unde expertiza tehnică făcută anul trecut de Consproiect arată că imobilul se încadrează în gradul de risc seismic cel mai ridicat cu putinţă şi recomandă direct dărâmarea clădirii pentru care nu mai e nimic de făcut. Cu toate acestea, mii de oameni intră anual în clădirea care stă să le cadă încap. Numai anul trecut, pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte au fost înregistrate peste 5 000 de dosare.


Magistraţii de la Mizil au o viaţă ceva mai bună. Şi când vine vorba de condiţiile la locul de muncă, dar şi în ceea ce priveşte numărul de dosare. Clădirea în care funcţionează Judecătoria Mizil este şi ea dărăpănată, dar, spre deosebire de cea de la Văleni, încadrată în grad de risc seismic unu, cea de la Mizil a primit doar un grad de risc seismic doi. Adică stă să pice, dar mai poate fi încă reparată. Când? Dumnezeu ştie, că noi credem sincer că ministrul Predoiu nu. Ca să nu rămânem datori, vă spunem că pe rolul Judecătoriei Mizil s-au aflat, în 2010, aproape 3 000 de dosare.


Cea mai veselă şi mai relaxată situaţie este la Judecătoria Urlaţi. În anul 2001 Tribunalul Prahova a cumpărat acolo un sediu pentru această judecătorie. În acelaşi an o expertiză tehnică a arătat că imobilul este demn de gradul de risc seismic doi, adică trebuie musai consolidat şi reparat serios. Prin urmare, clădirea a fost băgată în conservare, şi de zece ani tot aşa stă. Acolo nu funcţionează nimic, iar Judecătoria Urlaţi, înfiinţată prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului încă din anul 1999, există doar pe hârtie. Important e că are sediu, nu-i aşa?


În anul 2009, Tribunalul Prahova a trimis Ministerului Justiţiei o adresă prin care cere urgentarea luării unei decizii în ceea ce priveşte punerea în funcţiune a Judecătoriei de la Urlaţi. Iar Ministerul Justiţiei a răspuns Tribunalului Prahova că, până la finalizarea Studiului privind reorganizarea instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, întrerupt în anul 2007 nu pot fi luate decizii şi nu se pot întreprinde măsuri privind punerea în funcţiune a instanţelor care nu funcţionează. Nu-i aşa că avem o justiţie la fel de veselă ca ţara în care trăim?

Banii Petrom Service, spălaţi de crima organizată

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 14 December 2010 14:50  |  Category: Dezvăluiri

O anchetă transfrontalieră a Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP) radiografiază reţeaua internaţională prin care Petrom Service, societatea controlată de sindicalistul Liviu Luca, în postura de paravan pentru Sorin Ovidiu Vântu, a spălat milioane de euro.

Membrii crimei organizate şi politicieni corupţi din Europa de Est îşi camuflează averile şi afacerile la adăpostul industriei offshore. Prin documentări de tip incognito şi investigaţii jurnalistice transfrontaliere, o echipă de reporteri din Balcani arată cum reţelele consultanţilor offshore din regiune facilitează finanţarea terorismului, traficul de armament si spălarea banilor proveniţi din contrabanda de cocaină sud-americană.

Investigaţie realizată de Mihai Munteanu

infografic-reteaua-offshore-kiss-taylor
Consultantul offshore bucureştean Kiss Laszlo Gyorgy a fost arestat pentru spălare de bani şi complicitate la delapidarea a 8 milioane de euro din contabilitatea firmei societăţii Petrom Service (actuala PSV Company SA) - compania pe care mogulul Sorin Ovidiu Vîntu a anexat-o la afacerile sale. Banii au fost drenaţi printr-un circuit offshore transfrontalier pus la punct de Kiss împreună cu partenerul său Ian Taylor - un controversat avocat offshore din Noua Zeelandă. Cei doi sunt exponenţii unui uriaş imperiu offshore, ramificat ca o pânză de păianjen pe toate continentele, investigat pentru trafic de armament între ţări teroriste şi pentru spălarea banilor unui cartel mexican de droguri, monitorizat de spionajul american, anchetat în Noua Zeelandă, cercetat pentru evaziune fiscală şi delapidare în Balcani.

Circuitul desenat de maestru

În mica sală de consiliu, la câţiva paşi de clădirea guvernului român, Kiss Laszlo Gyorgy trasează geometric schema care comprimă, ca o matrice, jumătate din planetă. La scara unei coli A3, arhipelagul Seychelles se reduce la un punctuleţ legat ombilical de Nigeria, insula Cipru - centrul nervos la care se conectează Bulgaria, România şi, în general, Uniunea Europeană, iar statul american Delaware devine capitala economică a patru continente plus două oceane.

laszlo_kiss

Kiss Laszlo Gyorgy, omul pentru care geografia se desenează în tranzacţii internaţionale, pune pixul pe masă şi trage concluzia: "Dumneavoastră aveţi nevoie de o triangulaţie". Apoi, Kiss întoarce schema către reporterul incognito al OCCRP şi spune pe un ton egal, didactic: "Ăsta e mecanismul pe care vi-l propun".

"Mecanismul propus" este, de fapt, scheletul unei operaţiuni de import, gândită în aşa fel încât să eludeze impozitele aferente şi taxele vamale europene. Plecând de la datele primare ale afacerii, Kiss concepe, în câteva minute, un circuit financiar offshore de "optimizare fiscală". Schema lui are ca premisă o fraudă: "subfacturarea" repetată a mărfii. (www.reportingproject.net)

O lună mai târziu, Kiss e arestat de judecătorii români într-un dosar al Parchetului General, fiind acuzat de spălare de bani şi complicitate la delapidarea 8 milioane de euro din contabilitatea firmei societăţii Petrom Service (actuala PSV Company SA). Factura pentru reporterii incongnito OCCRP este emisă de societatea Lamark Tax Planning Consult SRL din Bucureşti, la sediul căreia s-a derulat întâlnirea cu Kiss. Acest banal SRL este administrat oficial de Ian Taylor, un controversat avocat offshore din Noua Zeelandă partener cu românul Kiss Laszlo Gyorgy. Firma Lamark din Bucureşti este o extensie a unui uriaş imperiu offshore, ramificat ca o pânză de păianjen pe toate continentele, investigat pentru trafic de armament între ţări teroriste şi pentru spălarea banilor unui cartel mexican de droguri, monitorizat de spionajul american, anchetat în Noua Zeelandă, cercetat pentru evaziune fiscală şi delapidare în Balcani.

Când au început problemele

Consultantul offshore Kiss Laszlo Gyorgy a fost arestat la Bucureşti, pe 9 octombrie, de judecători într-un dosar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), la o lună după ce reporterii incognito ai OCCRP, deghizaţi în oameni de afaceri, l-au înregistrat planificând strategii de criminalitate financiară.

Delaware, avanpost offshore

Kiss este acuzat de spălare de bani şi complicitate la delapidare, într-un dosar penal în care mai sunt arestaţi şase dintre managerii Petrom Service SA. Potrivit procurorilor , Kiss a pus la punct un circuit complicat de spălare a banilor, prin care aproximativ 8 milioane de euro au ieşit ilegal din contabilitatea Petrom Service. Banii au fost însuşiţi personal, în numerar sau prin virament bancar, de un apropiat al mogulului român Sorin Ovidiu Vîntu - omul care a anexat Petrom Service la multe dintre afacerile sale. Pentru şterge urma banilor, cei anchetaţi au încheiat contracte fictive cu companii offshore din Delaware, au utilizat atât conturi în Cipru şi Bulgaria, cât şi firme româneşti pe care le controlau tot prin intermediul unor IBC-uri americane. (International Business Company - n.n.)

Investigaţia transfrontalieră a OCCRP demonstrează că suveica internaţională prin care Kiss a spălat milioane de euro are ca nucleu o reţea de firme offshore din Statele Unite. Toate sunt înregistrate la aceeaşi adresă din Delaware, Newark, chiar de agentul registratar local Delaware Intercorp, Inc (www.delawareintercorp.com), care lucrează cu avocatul român şi partenerul său neo-zelandez, Ian Taylor.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că banii Petrom Service, delapidaţi pe mâna managerilor companiei consiliaţi de Kiss Laszlo Gyorgy, au ajuns, pe căi ocolite, la Ionuţ Adrian Eftimie - arestat în aceeaşi zi cu avocatul offshore. Acesta este fiul unuia dintre angajaţii de bază ai mogulului Sorin Ovidiu Vîntu: liderul sindical Ion Eftimie care, în calitate de fost administrator al televiziunii Realitatea TV, este, la rândul lui, anchetat pentru o evaziune de 6,2 milioane de lei. În acest context, surse judiciare au confirmat că anchetatorii încearcă să afle dacă Sorin Ovidiu Vîntu este beneficiarul final al celor 8 milioane de euro spălate de Kiss via Eftimie.

Ionuţ Adrian Eftimie nu era oficial angajat Petrom Service, dar a fost retinut prima dată, pe 8 octombrie, alături de şase manageri de top ai companiei, printre care şi preşedintele Mihai Sorin, într-un dosar al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Ei sunt acuzaţi de constituirea unui grup infracţional, delapidare, evaziune fiscală, spălare de bani şi fals în inscrisuri sub semnatura privată. Descinderile DIICOT au avut loc la trei zile după ce sediul central al Petrom Service din Ploieşti a fost spart. Poliţia a constatat la faţa locului dispariţia computerului care servea drept server central.

În arest

Surpriză însă: Tribunalul Bucureşti decide în dimineaţa zilei de 9 octombrie arestarea doar a şefilor Petrom Service, Eftimie jr. fiind lăsat în libertate. În paralel cu ancheta DIICOT, tot pe 8 octombrie, dar într-un alt dosar penal care viza tot „afacerile" de la Petrom Service, procurorii PÎCCJ îl reţin pe Gyorgy Laszlo Kiss. A doua zi Tribunalul Bucureşti decide că Kiss trebuie să stea în arest încă 29 de zile. Pe 15 octombrie Eftimie avea să ajungă din nou în arest, fiind reţinut de data aceasta de Parchetul General chiar în acelaşi dosar cu Laszlo Kiss. A doua zi magistraţii de la tribunal nu îl mai iartă pe Eftimie jr şi decid arestarea sa pentru 29 de zile. Pe 18 octombrie partenerul lui Kiss avea să primească un al doilea mandat de arestare după ce Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia DIICOT în dosarul în care iniţial fuseseră arestaţi doar şefii Petrom Service.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei care a dispus arestarea consultantului offshore, hotărârea se bazează pe comunicările SRI privind gruparea coordonată de Kiss, procesele verbale de percheziţie domiciliară şi pe declaraţiile inculpatului şi învinuiţilor. Concluzia judecătorilor: "(...)lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu modul de concepere a activităţilor infracţionale, caracterul organizat şi modaliatea concretă de comitere a infracţiunilor, care este una laborioasă." (Facsimil foto:  hotărârea Tribunalului Bucureşti prin care Laszlo Kiss a fost arestat)

Constantin Neacşu, avocatul consultantului, este rezervat în comentarii: "Arestarea domnului Kiss a fost o surpiză şi pentru noi. Nu există indicii concrete care să-l incrimineze, dar să lăsăm justiţia să lucreze. Mă abţin de la comentarii pe fond. Mandatul de arestare al domnului Kiss expiră pe 6 noiembrie. Parchetul General a cerut prelungirea, iar noi am atacat propunerea procurorilor. Acum, aşteptăm hotărârea instanţei.", a declarat Neacşu pentru OCCRP. Oficial, pe marginea acestui caz, nici procurorii de la Crima Organizată nu sunt prea vorbăreţi. Motivul instituţional: "nu putem comenta un dosar în lucru."

Vineri, Curtea de Apel Bucureşti a prelungit cu încă 29 de zile mandatele de arestare emise pe numele lui Kiss Laszlo Gyorgy şi Ionuţ Adrian Eftimie.

Cum a spălat reţeaua Kiss-Taylor banii grupării Vîntu

Circuitul transfrontalier construit de Kiss ajută Petrom Sevice să-şi dea o gaură de 8 milioane de euro în propria contabilitate.

Prima mişcare are loc pe 29 februarie 2008, când Petrom Service, prin managerii săi (Gheorghe Supeală - director general şi Zizi Agnastopol - director financiar), încheie formal un contract de consultanţă pentru "rebranding" cu Boaz Active SRL din Bucureşti. SRL-ul este înregistrat chiar în biroul lui Kiss din Piaţa Victoriei şi, în prezent, unicul său acţionar şi administrator este un IBC din Delaware: Narfalk Investments Ltd, cercetat în Carpaţi pentru evaziune fiscală.
În acest punct, OCCRP a descoperit o conexiune surprinzătoare: firma offshore din Delaware este reprezentată în România de Lu Zhang - implicată în scandalul "Arme nord-coreene pentru Iran", judecată în Noua Zeelandă pentru fals în acte publice şi folosită ca "proxie" de reţeaua Kiss-Taylor. Astfel, chinezoiaca emigrantă, fostă vânzătoare de hamburgeri în Auckland, figurează în acte ca administrator al Boaz Active SRL din Bucureşti. Dar şi în acest caz, ea este doar un paravan.

În realitate, Kiss Laszlo Gyorgy este cel care manevrează SRL-ul, concluzie la care au ajuns şi procurorii români. Consultantul a aranjat contractul de servicii "creare şi întreţinere brand" în baza căruia Petrom Service a virat în contul Boaz Active SRL peste 2,8 milioane de euro, pe 10 aprilie 2008. Aceasta e doar prima tranşă.

Secretara pion şi "Maestrul Offshore"

În paralel, în perioada 4-14 aprilie, Petrom Service bagă peste 5,1 milioane de euro în contul Laveco SRL - o altă firmă românescă folosită de Kiss Laslo ca vehicul financiar intermediar. Pretextul contabil sună asemănător: "plată pentru mai multe contracte de prestări servicii de informare privind tendinţele de dezvoltare a pieţei imobiliare şi de construcţii." Acest nou set de contracte suspecte au fost încheiate cu PSV în martie 2008. Din partea Laveco SRL a semnat secretara lui Kiss, Mariana Iordăchescu. Femeia de 32 de ani, născută în Republica Moldova, "a acţionat la cererea inculpatului Kiss Laszlo Gyorgy" - arată referatul procurorilor.

Cu sediul virtual într-o clădire deţinută de Kiss în suburbiile Bucureştiului, la rândul ei, Laveco SRL este anonimizată tot în Delaware. SRL-ul are ca unic acţionar şi administrator un IBC din Newark. Se numeşte Laveco Group Ltd, a fost încorporat la sfârşitul lui 2002 şi e reprezentat de însuşi Ian Taylor - neo-zelandezul care patronează controversata filieră internaţională GT Group.  În România, Taylor apare direct ca administrator cu puteri depline al Laveco SRL.

Contracte fictive

Anchetatorii au stabilit că mecanismul offshore gândit de Kiss este o acoperire pentru spălarea celor 8 milioane de euro delapidate din Petrom Service (actuala PSV Company). Referatul procurorilor citat de instanţa care a dispus arestarea consultantului pentru 29 de zile, precizează: "Din probele administrate în cauză a rezultat că aceste contracte au avut un caracter fictiv, plăţile efectuate de Petrom Service neavând corespondent într-o contraprestaţie reală, corespunzătoare, iar firmele care urmau să presteze serviciile (Boaz Active SRL şi Laveco SRL - n.n.) nu aveau posibilitatea reală de a-şi îndeplini această obligaţie, în condiţiile în care nu aveau personal calificat pentru realizarea unor asemenea studii."

Modul atipic în care au fost încheiate contractele de consultanţă dintre Petrom Service şi SRL-urile lui Kiss a relevat judecătorului că managerii firmei petroliere au apelat la avocatul offshore, premeditând "transferul activelor corporaţiei în favoarea unor terţi". Indiciile semnalate de procurorii DIICOT în dosar sunt enumerate simplu: "prestatori fără experienţă în domeniu, valori de contract absolut nefundamentate, menţionarea expresă a posibilităţii de a subcontracta lucrările şi termenul extrem de scurt fixat pentru predarea unor studii de o asemenea amploare (aproximativ o lună) şi pentru efectuarea plăţii."

În susţinerea cazului, magistraţii aduc încă un argument: consultanţa lui Kiss, doar pe hrtie, "nu a adus beneficii care să justifice sumele plătite, neexistând o necesitate reală de achiziţionare."

Subcontractarea spre nicăieri

Atunci când instanţa i-a acordat cuvântul în şedinţa de pe 9 octombrie, inculpatul Kiss Laszlo a încercat să paseze răpunderea în două paradisuri fiscale, mizând pe secretele garantate. Tacticianul offshore a solicitat să fie judecat în libertate, pledând că prestarea de servicii către Petrom Service nu cădea în sarcina sa, ci a subcontractantului. Cererea i-a fost respinsă, în ciuda faptului că inculpatul Kiss a încercat să transfere acuzaţiile celor trei companii offshore către care SRL-urile "bidon" au subcontractat serviciile de consultanţă pentru Petrom Service.

Referatul Parchetului General pentru arestarea lui Kiss formulează fără echivoc: "Efectuarea studiilor menţionate a fost subcontractată de către Boaz Active SRL şi Laveco SRL în favoarea KLG Debit Sevice and Factoring Ltd, Narfalk Debit Service and Factoring Ltd şi Promire Consultants Ltd, societăţi înmatriculate în Cipru şi controlate de Kiss Laslo Gyorgy prin intermediul unor fiduciari (proxies - n.n.). Aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului, aceste societăţi care erau folosite în special pentru intermedierea unor tranzacţii financiare prin care se urmărea diminuarea taxelor datorate prin exploatarea diferenţelor dintre diferitele regimuri fiscale, nu aveau posibilitatea de a realiza şi nu au predat, la rândul lor, studiile de piaţă către Petrom Service SA."

Investigaţia paralelă a OCCRP arată însă că cele trei offshore introduse de Kiss ca subcontractori în schema de spălare de bani nu sunt înmatriculate în Cipru. Sunt inexistente în bazele de date oficiale cipriote, dar au puncte de lucru şi conturi bancare în insula mediteraneeană - ceea ce e o practică uzuală marca Kiss-Taylor. În schimb, IBC-uri cu aceleaşi nume ca cele menţionate de procurorii români figurează în alte jurisdicţii offshore. De exemplu, KLG Debit Sevice and Factoring Ltd şi Narfalk Debit Service and Factoring, au sediul în Newark, Delaware, exact la adresa agentului registratar care lucrează cu Kiss şi Taylor în paradisul fiscal american.  Al treilea, Promire Consultants Ltd, apare înregistrat în centrul oraşului Auckland, Noua Zeelandă, pe Queen Street 363, exact la una dintre adresele virtuale folosite de reţeaua de consultanţă offshore GT Group. Deloc surprinzător, directorul companiei este Ian Taylor, iar acţionarul unic este VicAm - "serviciul proxie" al familiei Taylor, implicat în Bangkok Gate.

Consultanţă pentru evaziune

Dincolo de artificiile offshore relativ necunoscute autorităţilor judiciare est-europene, şmecheria contractelor de prestări servicii este o metodă clasică utilizată de Kiss Laszlo în inginerii financiare. Chiar în cartea sa, "United States, Tax Heaven - Uncle Sam Will Fight Your Taxes", consultantul arată cum un contract de consultanţă fictiv poate servi ca acoperire pentru evaziunea fiscală: "Serviciile nu au şi nu vor avea niciodată o piaţa organizată şi nu există o bursă a serviciilor unde să se fixeze preţuri de referinţă ale acestora. Din acest motiv, nu putem vorbi de servicii faţă de preţul de referinţă. Această caracteristică a pieţei de servicii ne dă posibilitatea să utilizăm serviciile în mecanismele de planificare fiscallă." Urmându-şi raţionamentul, Kiss dă un exemplu concret: dacă 90% din profitul unei companii europene patronată de X s-ar transforma subit în plata unui serviciu fantomatic de consultanţă, prestat simbolic de offshore-ul din Delaware al aceluiaşi X - firma europeană ar plăti impozit doar pentru 10% din profitul real. Practic, grosul banilor (90%) ar rămane capitalizaţi în contul offshore, fără să fie ameninţaţi de Fisc. Deci, la profit mic, taxe mai mici.

Kiss, "Domnul Conductă"

În cazul Petrom Service, Kiss Laszlo Gyorgy a aplicat aceeaşi găselniţă a consultanţei fictive, dar care costă milioane de euro. Numai că, de data aceasta, banii trebuiau să se întoarcă, pe altă cale, înapoi la cei de la care au plecat. Investigaţia Parchetului General dezvăluie că avocatul offshore a făcut pe "conducta": "inculpatul Kiss a fost cel care a asigurat ulterior transferul banilor către beneficiarul Eftimie Ionuţ Adrian. Sumele obţinute ca urmare a încheierii contractelor menţionate au fost transferate succesiv, din dispoziţia inculpatului, prin conturile bancare ale mai multor societăţi controlate de inculpatul Kiss Laszlo Gyorgy, o mare parte - cca. 8 milioane de euro - ajungând în final, în numerar sau prin virament bancar, la învinuitul Eftimie Ionuţ Adrian, fie în contul personal, fie în cel al IT & Media Production Ltd (companie offshore cu sediul în Delaware, SUA, înfiinţată anterior, cu ajutorul inculpatului Kiss, de către Eftimie Ionuţ Adrian, care este împuternicit pe contul societăţii)."

Oficiul Naţional Pentru Prevenirea şi Combaterea Spălarii Banilor a sesizat Parchetul General faptul că, în 2008, singurele operaţiuni semnificative din conturile "consultanţilor" Boaz Active SRL şi Laveco SRL au reprezentat încasările de la Petrom Service. Dar banii doar traversează SRL-urile româneşti administrate de Kiss, cu titlu de plată a contractelor fictive încheiate de acestea cu Petrom Service (actuala PSV Company). În fapt, consultantul se alege de pe urma operaţiunilor financiare doar cu un comison de 2% (cca. 160.000 euro). Acesta e preţul pentru care Kiss îşi pierde libertatea, după ani de zile în care derulat, la indigo, inginerii de amploare. Când cele 8 milioane de euro de la Petrom Service îi intră în conturi, "maestrul offshore" redirecţionează suma către Ionuţ Adrian Eftimie. Banii sunt drenaţi printr-un circuit similar cu cel propus de Kiss reporterilor incognito ai OCCRP.

Eftimie a primit banii de la Kiss pe două piste.

Prima este Boaz Active SRL mânuită de Kiss - unul dintre contractorii formali ai Petrom Service. În perioada aprilie-mai 2008, cei aproape 2,8 milioane de euro primiţi pentru nimic au fost trimişi de SRL-ul românesc în contul deschis în Bulgaria al IT & Media Productions Ltd (Delaware). De aici, Eftimie a retras banii cash. Alţi cca.125.000 mii de euro au fost viraţi de Kiss în compania offshore KLG Debit Sevice and Factoring Ltd (unul dntre aşa-zişii sub-contractanţi ai Boaz Active SRL). IBC-ul din Delaware varsă banii mai departe în contul personal al lui Ionuţ Adrian Eftimie.

Nici comisionul lui Kiss de 160.000 de euro nu a fost uitat. Consultantul şi-a încasat banii pe filiera Boaz Active SRL, prin alte trei companii din România (administrate de el şi de secretara sa) controlate prin entităţi offshore din Delaware. Două dintre SRL-urile prin care Kiss şi-a luat partea de 2% au fost radiate un an mai târziu, în 2009.
A doua pistă de spălare de bani s-a centrat pe firma Laveco SRL, pe care Kiss a interpus-o, la vedere, în contractele cu PSV Company. Prin intermediul Laveco, tot în perioada aprilie-mai 2008, au circulat peste 4 milioane de euro de la PSV direct în acelaşi cont din Bulgaria, de unde Eftimie i-a retras, din nou, cash. Încă 150.000 de euro s-au scurs prin KLG Debit Service ("subcontractorul" din Delaware) în contul personal al lui Eftimie Ionuţ Adrian. O altă sumă de 400.000 de euro a tranzitat conturile altor două societăţi offshore înregistrate în Delaware, dar cu sediul în Cipru.

Una dintre ele este chiar Kypros Accounting Ltd prin care Kiss intenţiona să obţină comisionul aferent "afacerii cu ulei industrial", pusă la cale cu reporterii OCCRP. Kypros este reprezentată de Kiss şi controlează firma Burgavis DDO din Ruse, Bulgaria.

În circuitul transfrontalier prin care Kiss Laszlo a spălat banii grupării Vîntu, consultantul a folosit şi un offshore din Noua Zeelandă prin care a transferat peste 450.000 de euro în contul personal al lui Eftimie. Este vorba de firma Laveco Group Ltd (actuala Lamark Group Ltd) - beneficiarul final al facturilor înmânate de Kiss reporterilor incognito ai OCCRP. În prezent, ambele SRL-uri folosite de Kiss pe post de "consultanţi" sunt suspendate.

Acelaşi tip de fraudă la Realitatea TV

Metoda cheltuielilor fictive pe mâna consultanţilor offshore Kiss Laszlo şi Ian Taylor a fost aplicată şi la Realitatea TV - televiziunea română de ştiri asumată oficial de mogulul Sorin Ovidiu Vîntu şi controlată de acesta printr-o companie offshore din Cipru, dar şi prin Petrom Service SA.

Cazul a fost investigat de ANAF care a înştiinţat, mai departe, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). În sesizarea penală se precizează: „au fost facturate de către unele societăţi comerciale, în baza unor contracte, prestări servicii, servicii de consultanţă şi management fără ca prin documentele prezentate drept justificare pentru serviciile prestate să se facă dovada prestării acestor servicii şi necesităţii efectuării acestor cheltuieli". În total, Fiscul a aflat că prin această metodă s-au eludat taxe de peste 1,2 milioane de lei (560.000 impozit pe profit şi 657.000 TVA).

Printre cazurile preluate de DNA este şi cel descris succint în raportul Fiscului: „Verisimo Ltd. Cipru, reprezentată de Promire Consultants Ltd. prin Ian Taylor, a facturat servicii de consultanţă în perioada 30 iulie 2008-31 decembrie 2008 în sumă totală de 3.643.727 de lei".
Deci, în cinci luni, "consultanţă" de 900.000 de euro. Banii au fost trimişi direct în Cipru, prin intermediul IBC-ului neo-zelandez, Promire Consultants, reprezentat de Ian Taylor - pe care i-am întâlnit şi în cazul Petrom Service.


Autorul Mihai Munteanu este reporter al OCCRP - Organized Crime and Corruption Reporting Project
occrp-logo-clear

Costel, primar de Filipeştii de Pădure-aspirator de bani!

Written by Administrator  |  Created on Wednesday, 16 June 2010 03:00  |  Category: Dezvăluiri

Pe 25 mai 2010 a apărut în „Actualitatea Prahoveană” articolul intitulat „Mânăriile unui primar cu banul public/ Tun de 17.000.000.000 la Filipeştii de Pădure”, în care se arăta cum au fost transferate 17 miliarde de lei vechi din bugetul local al comunei Filipeştii de Pădure în contul clubului sportiv privat „Asociaţia Fotbal Club Filipeştii de Pădure”, proprietatea unui grup de cinci persoane, dintre care doi sunt Costel Morărescu şi Vasile Georgel Surugiu, primarul şi viceprimarul comunei Filipeştii de Pădure. În articol se prezenta, cu amănunte concrete, povestea AFC Filipeştii de Pădure, demonstrându-se cum, în mod ilegal, 17 miliarde de lei vechi – bani publici -, au fost cheltuiţi în interes propriu, tocmai de cei puşi să-i gestioneze. Articolul APH a provocat istericalele primarului Costel de la Filipeştii de Pădure, care, în afară de faptul că nu a înţeles de ce nu îi arestează nimeni pe nenorociţii care scriu asemenea lucruri despre personalitatea sa multilateral-dezvoltată, adică pe noi, s-a dus cu mucii în batistă pe la Ploieşti să se plângă. Mai mult, Morărescu a avut nişte întâniri cu reprezentanţi ai Gărzii Financiare, rugându-i, din câte ne-au şoptit sursele noastre din anturajul său, să ne ardă cu un control. În aşteptarea controlului băieţilor de la Gardă, vă mai şoptim la ureche ce ne şoptesc şi nouă alţii.



Când a apărut ziarul, Costel era la pescuit. Ghinion!

 În seara când oamenii din Filipeşti îşi dădeau Actualitatea din mână în mână, consternaţi de nenorocirile din administraţia locală, primarul Costel Morărescu era la pescuit. Fiind informat că prin localitate se întâmplă lucruri necurate, primarul ar fi dat ordin să se aresteze toţi nenorociţii care împart ziare sau îl vorbesc de rău. Ghinion de pescar, deh!

Drept răspuns la o anchetă corectă, primarul nu a sunat la redacţie, ci, pe 11 iunie, noaptea, prin curţile cetăţenilor din Filipeştii de Pădure, câţiva angajaţi ai Primăriei, însoţiţi de poliţişti comunitari, au aruncat foi de hârtie format A4 pe care era scris un text agramat, semnat de primarul Costel Morărescu, care încerca într-un mod penibil să justifice deturnarea celor 17 miliarde.

Strategia lui Morărescu

Trebuie să ştiţi că, după articolul din Actualitatea, Morărescu s-a dus la partid ca să se plângă, că uite ce nenorociţi sunt ăia de la Actualitatea, că uite ce i-au făcut lui, chiar lui! În fiţuica împărţită de oamenii Morărescului prin comună, drept răspuns la articolul publicat de noi, Costel Primarul zice că am luat bani, noi, ăştia de la Actualitatea, ca să scriem de rău. Dincolo de cretinismul unei asemenea afirmaţii, cam imberbul Costel nu s-a gândit să ne trimită nouă un drept la replică, nici măcar un telefon nu a dat la redacţie, preferând să se plângă pe la prieteni de răutatea presei prahovene. Urât!

„Prefectul a fost de acord cu plata banilor...”

Aşa scrie Morărescu în foaia aruncată, la adăpostul întunericului, prin curţile oamenilor. Şi nu se referă doar la actualul prefect, ci şi la cei dinainte, care au fost în această funcţie în anii în care s-au furat 17 miliarde de lei.

Dar nu e prima dată când primarul din Filipeştii de Pădure aruncă vina prostiilor proprii în spinarea unora cu funcţii înalte. După primul tur al alegerilor prezidenţiale, deşi Biroul Electoral Central emisese o hotărâre ce stabilea că vor fi îndepărtate afişele electorale privitoare la Referendumul pentru Parlamentul unicameral (nu alte materiale electorale), Morărescu a comandat unor angajaţi ai primăriei să demonteze toate bannerele cu Crin Antonescu din satele comunei Filipeştii de Pădure. Acuzat atunci de către reprezentanţii PNL că ar fi înlesnit – de fapt, comandat - un furt, Morărescu s-a justificat declarând că a primit ordin, prin SMS, chiar de la Roberta Anastase, având următorul conţinut: „Vă rog să daţi jos bannerele cu Crin din localităţile dvs.”. Nea Costele, noi o cunoaştem pe Roberta şi nu credem asemenea măgării. Apropo, şefa ştie că matale dai vina pe ea când încurci borcanele la Filipeşti?

O explicaţie năucitoare...

Aflăm din „cântarea” primarului că tot ce s-a făcut în Filipeşti, „asfaltarea străzilor, construirea bisericii de la Diţeşti, a capelei de la Filipeştii de Pădure, introducerea gazelor naturale, achiziţia de conductă pentru apa potabilă, gunoieră performantă, tractor cu utilaje aferente...”, toate se datorează „publicităţii generate de echipa de fotbal, care a făcut Filipeştii de Pădure cunoscut în toată România” şi „a sensibilizat factorii de decizie de la Bucureşti spre a canaliza o parte din fondurile bugetului de stat în folosul cetăţenilor din Filipeştii de Pădure”. Halucinant!

... sau cum să deturnezi cât mai multe miliarde din bugetul local

Aţi înţeles, primari din toată România, care este reţeta succesului? Dacă vreţi să aveţi bani de la bugetul de stat, pentru a vă cumpăra gunoieră şi tractor, va trebui să înfiinţaţi cluburi sportive private, ai căror preşedinţi să fiţi, să deturnaţi cât mai multe (cel puţin 17) miliarde de lei din bugetele locale în folosul vostru personal, iar dacă s-or găsi unii să spună că nu e legal ce faceţi, daţi vina pe prefecţi.

Mutu şi Piţurcă - la AFC Filipeştii de Pădure?!

În ceea ce priveşte afirmaţia lui Morărescu din fiţuica în care se scuză, disperat, în faţa cetăţenilor, că banii ăia mulţi tocaţi de la bugetul local pe echipa de fotbal se justifică, echipa fiind cunoscută în toată România, nu putem decât să lăcrimăm. De râs. Băi, nea Costele, dacă matale ai băgat 17 miliarde în echipa de fotbal, iar acum pici din divizia C în neant, cred că e înnebunit Mutu să joace la Filipeştii de Pădure. E că ţi-a înroşit telefonul Piţurcă, în căutarea unui loc de muncă? Da’ procurorii vor să joace la matale, în Filipeşti? Măcar aşa, un dribling printre hârtii să facă, că golurile le înscriu sigur, la ce nenorociri aţi făcut prin comună!

 

Ignat, nervos pe Morărescu     

 

CHEIA MUTĂRII LUI NĂSTASE LA PSD PRAHOVA: VANGHELIE ÎL SCOSESE DE PE LISTA CU DELEGAŢI DIN PARTEA PSD BUCUREŞTI

Written by Johann BAUER  |  Created on Tuesday, 16 February 2010 02:00  |  Category: Dezvăluiri

Conform surselor din PSD Prahova, Adrian Năstase a intuit, cu mult înainte de anunţul oficial de retragere a candidaturii sale, faptul că gruparea pro-Geoană din PSD complotează o sabotare a poziţiei sale de competitor al actualului preşedinte al PSD. Mutarea de la sfârşitul săptămânii trecute, când Năstase a fost primit cu braţele deschise, devenind, oficial, membru cu carnet al unei organizaţii PSD din Judeţul Prahova, mai precis la PSD Cornu, nu a fost întâmplătoare. Plecarea sa de la organizaţia PSD Bucureşti a survenit, nu neapărat din dragoste nebună pentru prahoveni, ci pentru simplul fapt că, la pregătirea listelor cu delegaţi pentru Congresul PSD, Adrian Năstase nu ar fi primit din partea grupării pro-Geoană, mai precis pe filiera Marian Vanghelie, nici măcar statutul de delegat la congres. Mutarea la Prahova a fost gândită, strategic, exact în acest sens, deputatul mizilean beneficiind, în Judeţul Prahova, de binecunoscuta prietenie a preşedintelui PSD Prahova, Mircea Cosma. Pe filiera aceasta, Năstase ar fi fost trecut pe lista delegaţilor prahoveni prezenţi la congres.