Joi, 19 Octombrie 2017
 

Dezvăluiri

benzinarieFosta şefă a vămii Ploieşti, Diana Severin, a făcut afirmaţii care ar putea avea consecinţe extrem de grave la cel mai înalt nivel, dacă vreodată cineva s-ar obosi să le verifice şi dacă acel cineva ar constata că sunt reale. Severin a spus că, la un control făcut în primăvara anului trecut în benzinăriile Petrom din judeţul Prahova, s-ar fi descoperit carburanţi proveniţi din antrepozite în regim suspensiv în valoare de 40 de miliarde de lei vechi, bani ce urmau a fie confiscaţi de la Petrom când Severin a părăsit vama Ploieşti.

Cum se face evaziunea


Diana Severin a afirmat astăzi că una dintre metodele evaziunii cu produse petroliere este cea prin care produse precum motorina, benzina şi benzenul, care sunt produse accizabile, ies din rafinării şi ajung la pompele distribuitorilor de carburanţi fără a se plăti accize pentru ele. Afacerea este una extrem de bănoasă, în condiţiile în care 70 la sută din preţul carburanţilor înseamnă accize, care ar trebui să intre în bugetul de stat. Cum se face evaziunea cu petrol? Benzina, motorina şi benzenul ieşite pe poarta rafinăriei  sunt trecute în acte ca mergând către antrepozite în regim suspensiv, unde sunt folosite la producţia de energie sub diverse forme, în acest caz ele nefiind supuse accizării. În realitate, benzina şi motorina ajung direct la staţiile de benzină, unde consumatorul final,care face plinul la maşină, plăteşte accizele.

Aceste accize nu ajung însă în bugetul de stat, ci în conturile milionarilor în euro care de cele mai multe ori nu apar în nici un top, fie el oficial sau neoficial.

Petrom, implicată?

Întrebată dacă în aceste operaţiuni prin care s-a ocolit plata accizelor au fost implicate şi lanţurile de benzinării ale marilor operatori de pe piaţa românească a petrolului, Diana Severin a spus că în primăvara anului trecut, atunci când ea a fost schimbată din funcţia de director al DJAOV Prahova, era în desfăşurare un control la benzinăriile aparţinând companiei OMV Petrom în Prahova, şi că ar fi urmat să se confişte de la această companie 40 de miliarde de lei vechi după ce s-a descoperit că în aceste benzinării au fost vânduţi carburanţi care proveneau din antrepozite cu regim suspensiv.

„În momentul în care eu am plecat (de la şefia DJAOV Prahova – n.r.), în data de 25 mai, în jurul perioadei respective era în desfăşurare un control la benzinăriile Petrom din judeţ şi ar fi urmat să se confişte o sumă de aproximativ 40 de miliarde lei vechi. Nu ştiu dacă s-a continuat cu demersuri. Marfa provenea din aceste antrepozite (cu regim suspensiv – n.r.). Suma ar fi reprezentat plata accizelor”, a afirmat Diana Severin.

Fosta directoare a vămii Ploieşti a adăugat că nu ştie ce s-a mai întâmplat după plecarea sa din funcţia de director.

Diana Severin a fost director al DJAOV Prahova între 25 mai  2009 şi 25 mai 2010, când legea în baza căreia a devenit director la vama din Ploieşti a fost declarată neconstituţională. Mandatul Dianei Severin în calitate de şef al vămii din Ploieşti a fost întrerupt, pentru o lună, începând cu jumătatea lunii iulie, când Severin a demisionat. Ulterior, Diana Severin a afirmat că un apropiat al lui Sorin Blejnar i-a solicitat demisia întrucât a refuzat să ia „şpagă” şi să dea „mai departe”.

Severin a spus că a acceptat să demisioneze după ce i s-a explicat cum a fost dejucat un accident de maşină a cărui victimă urma să fie ea.

tir_vamaDacă v-aţi întrebat vreodată de unde au mulţii şi iluştrii anonimi care conduc pe şoselele patriei Cayenne, X6 şi alte modele de maşini de zeci sau sute de mii de euro, trebuie să ştiţi că, cel puţin în unele cazuri, răspunsurile au strânsă legătură cu ce s-a întâmplat în ultimii ani în vama de la Ploieşti. Fosta directoare a Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova, Diana Severin, a dezvăluit astăzi câte ceva despre afacerile de milioane de euro care s-au derulat prin vama de la Ploieşti.

De la uleiuri minerale la petrol, de la fructe şi legume la sare şi zahăr, totul poate aduce bani buni dacă ştii să dai şi, mai ales cui să dai. Se întâmplă însă să nu ai noroc tot timpul şi să dai peste unii care să nu vrea să ia.
 Diana Severin a aflat, controlând câteva documente, cum două firme al căror unic acţionar este un cetăţean turc, aduceau în România, prin vama Ploieşti, zahăr pe care îl declarau ca fiind sare, cu scopul de a plăti taxe vamale considerabil mai mici.

În perioada când era directoare la vama Ploieşti, Diana Severin a remarcat că două societăţi comerciale înmatriculate în Prahova, care aveau drept unic acţionar un cetăţean turc, trec prin vamă cantităţi foarte mari de sare, lucru care i s-a părut „ciudat” în condiţiile în care judeţul Prahova este recunoscut pentru faptul că la Slănic funcţionează de decenii salina care furnizează cantităţi mari de sare.

Severin a spus că a verificat toate operaţiunile derulate de cele două firme şi toate documentele trecute prin vamă de aceste societăţi şi a constatat că, într-o perioadă de aproximativ patru, cinci luni, cele două firme aduseseră în România, potrivit documentelor, 5000 de tone de sare, însă, în realitate marfa adusă era zahăr. Respectivele firme treceau sarea în documente întrucât pentru o tonă de zahăr se plătesc taxe cu 400 de euro mai mari decât pentru o tonă de sare. Diana Severin a apreciat că cele două firme au trecut prin vama Ploieşti peste 200 de camioane încărcate cu marfă.

Fosta şefă a vămii Ploieşti a spus că dosarul deschis în urma sesizării sale pe acest caz este în stadiul de cercetări la DNA Ploieşti şi că, după cunoştinţele sale, patronul turc al celor două firme nu se mai află în România. Cu siguranţă, înainte de a pleca din ţară turcul a avut grijă să scoată şi milioanele produse prin evaziune.

Fosta şefă a vămii Ploieşti a fost ameninţată cu sabia în birou / Poliţia s-a făcut că plouă

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 01 March 2011 22:33  |  Category: Dezvăluiri

diana_severinPredecesoarea lui Cornel Costea la şefia Biroului vamal Prahova,  Diana Severin, a făcut astăzi o serie de dezvăluiri care spun extrem de multe despre felul în care se fac afacerile „grele” în România.

Diana Severin a povestit într-o conferinţă de presă că a fost ameninţată cu sabia de către reprezentanţii unei firme din domeniul petrolier, pentru că a vrut să facă mai multe verificări înainte de a elibera cisternele acelei firme din vama Ploieşti.

Totul s-a petrecut în anul 2009, când Diana Severin era director al Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova.
 În această calitate, Severin a dispus mai multe verificări ale unor cisterne care fuseseră aduse la vamă pentru controlul specific. Directoarea suspecta că existau unele nereguli, iar în momentul în care au aflat că e nevoie de mai multe verificări, şoferii cisternelor şi cei care îi însoţeau pe aceştia au intrat peste ea în biroul de la vama Ploieşti şi au ameninţat-o cu o sabie cu lama de aproximativ 40 – 50 de centimetri.

„În afara faptului că m-au înjurat şi m-au ameninţat, mi-au spus că nu sunt veşnică, că oricum voi pleca foarte repede de la vamă şi că ar fi bine să colaborez”, a spus fosta şefă a vămii Ploieşti.

În acel moment, directoarea vămii a apelat poliţie care a venit, a aplanat conflictul, dar nu i-a solicitat directoarei să semneze niciun proces verbal. În plus, la acea dată, Poliţia a „uitat” să facă public incidentul din vamă.  

euroDirectorul vămii Ploieşti, Cornel Costea, aflat în arest preventiv pentru luare de mită, a recunoscut în faţa anchetatorilor că a primit, în ultimele patru luni, 90 000 de lei şpagă. Costea a mărturisit însă că doar o treime din banii primiţi ca mită a rămas la el.

Restul, de 60 000 de lei, a fost împărţit cu alţi lucrători vamali, iar o parte din bani a ajuns la „preşedintele S.B.", se arată în motivarea judecătorilor care au dispus arestarea preventivă a lui Costea. Cel mai probabil „preşedintele S.B." este şeful ANAF, Sorin Blejnar. Acesta neagă toate acuzaţiile şi spune că directorul Vămii Ploieşti va trebui să dovedească lucrurile pe care le-a afirmat în faţa magistraţilor.

În motivarea judecătorilor care au dispus astăzi arestarea preventivă pentru o perioadă de 90 de zile a lui Cornel Costea se arată că directorul Direcţiei Judeţene de Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova a recunoscut că a primit 90 000 de lei mită. Cornel Costea a spus în faţa magistraţilor cvă el a păstrat doar 30 000 de lei din aceşti bani, restul, de 60 000 de lei, fiind împărţit cu alţi lucrători vamali.

Mai mult, conform declaraţiilor şefului vămii Ploieşti, o parte din bani a ajuns la „preşedintele S.B.", despre care toată lumea presupune că este preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar.

Într-o intervenţie telefonică la Realitatea TV, Blejnar a negat că ar fi primit vreodată bani de la vreun angajat al vămilor sau al ANAF şi a spus că, dacă a făcut aceste afirmaţii, Cornel Costea va trebui să le probeze.

Cornel Costea a fost ridicat ieri, la prânz, din biroul său de la Vama Ploieşti, după ce procurorii DNA l-au prins în flagrant în timp ce primea 10 000 de lei, printr-un intermediar, de la un om de afaceri care importă marfă din Turcia, Afaceristul l-a denunţat pe Costea la DNA, spunând că în ultimele luni i-a dat şpagă aproximativ 50 000 de euro, pentru ca TIR-urile care aduceau în ţară marfa importată de el să nu s eprezinte la controlul fizic în vala de la Ploieşti.

Parc_Ploiesti_KauflandControversata tranzacţie încheiată în urmă cu câţiva ani între firma Baumeister şi Kaufland, atunci când Baumeister a cumpărat un teren de la Parcul Industrial Ploieşti şi l-a vândut a doua zi către Kaufland cu un profit uriaş, pune pe drumuri, zilele acestea, nume grele din politica prahoveană. Ieri, senatorul PSD Georgică Severin a fost audiat la Judecătoria Ploieşti, în calitate de martor, în dosarul în care fostul director al Parcului Industrial Ploieşti, Valerian Sfârloagă, este judecat pentru abuz în serviciu. În acelaşi dosar, care este instrumentat de DNA, au ajuns în faţa instanţei de judecată, în calitate de martori, politicieni celebri de ieri, de azi şi, desigur, de mâine, cum ar fi: deputatul Florin Anghel, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova între 2004 şi 2008, în prezent primvicepreşedinte al PDL Prahova, actualul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, subprefectul de Prahova, Gabriel Hornoiu, un alt fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova din perioada 1996 -2000, Victor Petrescu, alături de mai mulţi foşti sau actuali membri ai Consiliului Judeţean Prahova. Interesant este faptul că reprezentanţii puterii, Anghel şi Hornoiu, au ajuns în faţa instanţei de judecată în urmă cu două săptămâni după ce au fost citaţi de mai multe ori şi, în cele din urmă, amendaţi pentru că nu s-au obosit să vină la judecătorie.

Cum se fac bani peste noapte

Istoria procesului care i-a adunat la tribunal pe toţi preşedinţii Consiliului Judeţean Prahova din ultimul deceniu şi jumătate începe în iulie 2009 atunci când DNA a înaintat spre judecare, la Judecătoria Ploieşti, dosarul în care fostul director al Parcului Industrial Ploieşti, Valerian Sfârloagă, este acuzat de abuz în serviciu alături de fostul consilier judeţean Cristian Finichiu şi de fosta juristă a parcului industrial.

Potrivit rechizitoriului DNA, în perioada 2004 - 2005,Valerian Sfârloagă ar fi vândut în mod ilegal către o societate comercială din Ploieşti un teren cu suprafaţa de 28,6 hectare, la un preţ subevaluat, prejudiciind parcul industrial cu 1 980 000 de euro.

Procurorii îl acuză pe Sfârloagă că ar fi facilitat cumpărarea acestei suprafeţe de teren de către firma Baumeister. Terenul, în suprafaţă de 28,6 hectare, a fost cumpărat pe 17 martie 2005, iar a doua zi, pe 18 martie 2005,  cumpărătorul Baumeister a vândut o parte din terenul respectiv firmei Kaufland la un preţ mult mai mare. Afacerea a atras atenţia Curţii de Conturi, care a sesizat DNA în acest caz.

O practică „uzuală”

Florin Anghel, care a apărut în faţa instanţei de judecată ca martor în acest proces în urmă cu două săptămâni a făcut în faţa instanţei o afirmaţie de-a dreptul bulversantă:  tranzacţii precum cea dintre Parcul Industrial Ploieşti şi Baumeister şi ulterior între Baumeister şi Kaufland (tranzacţie care a atras atenţia Curţii de Conturi şi ulterior, a DNA) s-au mai produs în Parcul Industrial Ploieşti. Pentru că astfel de tranzacţii sunt o practică „uzuală”, spune Anghel.

Fostul preşedinte al CJ Prahova în perioada în care procurorii DNA susţin că s-a produs prejudiciul la Parcul Industrial Ploieşti, a afirmat în faţa judecătorului că este „o procedură uzuală” la un investitor de talia celor de la Kaufland să aleagă un dezvoltator care să cumpere terenul, să construiască pe el şi să îl vândă ulterior cu tot cu construcţii.

„Părerea mea este că firma Kaufland a avut în înţelegere cu Baumeister, ca Baumeister să cumpere terenul şi să îl vândă către Kaufland amenajat. Precizez încă o dată că este o procedură uzuală” a spus Anghel, care a precizat că în Parcul Industrial Ploieşti s-au mai produs situaţii similare, în care un dezvoltator că cumpere terenul pe care apoi să-l vândă beneficiarului final cu tot cu construcţii.

Mai mulţi martori din proces au arătat că, la momentul cumpărării terenului de către firma Baumeister, pe teren era turnată o fundaţie şi erau ridicate parţial construcţii de către Baumeister, care avea terenul cesionat înainte de a-l cumpăra. Martorii respectivi, printre care consilierul judeţean Constantin Nemeş, au arătat că, din cunoştinţele lor, Baumeister a ridicat parţial aceste construcţii fără autorizaţie şi a intrat în legalitate după ce a cumpărat terenul pe care la doar o zi de la tranzacţie l-a vândut firmei Kaufland.

Ieri, o nouă înfăţişare

Ieri la Judecătoria Ploieşti a avut loc un nou termen din acest proces, de data aceasta senatorul Georgică Severin fiind cel care a apărut în faţa instanţei. Severin a fost citat întrucât făcea parte din Consiliul de Administraţie al Parcului Industrial Ploieşti în perioada în care s-a produs tranzacţia terenului care a aparţinut PI şi în cele din urmă a ajuns la Kaufland prin intermediul Baumeister.

Timp de câteva luni de zile, procesul a trenat pentru că unii dintre politicienii chemaţi să depună mărturie în faţa instanţei nu au binevoit să se prezintă şi să-şi facă datoria. Florin Anghel şi pe Gabriel Hornoiu s-au prezentat după ce au fost citaţi de mai multe ori, iar în cele din urmă au primit amenzi în valoare de 3 000 de lei pe care, bineînţeles, le-au contestat.

Georgică Severin s-a prezentat aproape de fiecare dată, dar până ieri nu a avut ocazia să spună ce ştie despre această tranzacţie, întrucât de fiecare dată procesul a fost amânat pe diverse motive.
Procesul este departe de a se finaliza. La mai bine de un an şi jumătate de când a demarat, acest proces este încă în stadiul de fond. Dacă lucrurile vor avansa în acelaşi ritm ca şi până acum, este de presupus că va exista o hotărâre definitivă şi irevocabilă în acest proces peste câţiva ani buni. Sursa foto: CJPH.ro

Fondatorul LUKOIL vrea să cumpere acţiunile Realitatea TV

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 22 February 2011 15:51  |  Category: Dezvăluiri

vantu_ghita_alekperovFondatorul companiei petroliere ruse LUKOIL, miliardarul Vagit Alekperov, intenţionează să preia acţiunile deţinute în cadrul Realitatea TV de către Sorin Ovidiu Vântu. Printre temele negocierilor purtate între Vântu şi miliardarul rus se află şi politica editorială a staţiei TV.

Conform informaţiilor publicate de jurnaliştii de la Naţional, Alekperov condiţionează tranzacţia de politica editorială viitoare a Realităţii. Alekperov şi-a exprimat dorinţa ca Realitatea TV să redevină postul de televiziune din perioada 2006-2007. De asemenea, omul de afaceri rus a cerut ca postul TV să nu militeze împotriva puterii politice, oricare ar deveni aceasta.

Este cunoscut faptul că managementul staţiei Realitatea TV este coordonat, în momentul de faţă, de către omul de afaceri ploieştean Sebastian Ghiţă. Săptămâna trecută, patronul Asesoft a anulat brusc, fără preaviz, colaboarea dintre postul TV şi jurnaliştii Adrian Ursu şi Oana Stancu, realizatorii defunctei emisiuni Ora de foc.

În „piaţa” media au existat mai multe speculaţii pe tema rezilierii contractului de colaborare din managementul postului Realitatea Tv şi cei doi moderatori. Unul dintre zvonuri lega demiterea lui Stancu şi Ursu de o presupusă discuţie în contradictoriu între Vântu şi Ghiţă.

Acum, odată cu aflarea zvonului conform căruia există negocieri de înstrăinare a acţiunilor deţinute de Vântu către miliardarul rus, este posibil ca tocmai să găsim explicaţii noi legate de cearta dintre Sorin Ovidiu Vântu şi Sebastian Ghiţă şi decizia celui din urmă de a renunţa la serviciile celor doi moderatori cunoscuţi a fi apropiaţi ai lui SOV, a căror prestaţie controversată reuşea, totuşi, să ridice ratingul „Orei de foc” peste media zilnică a Realităţii.  

Corupţie la Vama Ploieşti, un dosar de tot râsul

Written by Andrei TUDOR  |  Created on Monday, 14 February 2011 20:24  |  Category: Dezvăluiri

justitie2Ne îndoim că recentul scandal declanşat în urma arestărilor vameşilor de la graniţa de Vest şi de Est va ţine mai mult de o lună, după care am putea băga mâna-n foc că nu îşi va mai aminti nimeni nimic. În ceea ce priveşte dosarul „Corupţie la Vama Ploieşti” acesta a avut ultimul termen pe data de 20 decembrie anul trecut. Oficial, nu se mai spune nimic despre acesta. Pe lista de şedinţe a Tribunalului Prahova nu se mai pomeneşte nimic! Vă pomenim noi, însă, că a fost a 43-a rundă de audieri. Unde ne aflăm? Dosarul se află tot la judecata de fond! Deci... pe cale de consecinţă, stimaţi cititori ai APH, Justiţia lucrează, parol! Textul următor a fost publicat acum doi ani, în Actualitatea Prahoveană.


*articol apărut în iulie 2009

Justiţia prahoveană se  joacă de-a anticorupţia!

Corupţia din România este pe buzele tuturor, motiv de chelfăneală cu U.E. dar face bine la buzunar (unora) şi altora care trăiesc (bine mersi) de pe urma luptei cu ea! Dosarul “Corupţie la vama Ploieşti” a intrat în uitare. Dar ce se întâmplă cu acei oameni? Cu acei 18, acuzaţi de corupţie? Dar cu acei 31 de martori puşi lună de lună pe drumuri, să se învoiască de la muncă, să stea şi să bată drumurile pe la Tribunal, ca să se prezinte la un proces care nu va avea loc nicicând după cum merg lucrurile?

Cei 31 de martori, cei 18 inculpaţi, plus alţi 18 avocaţi ar trebui să-şi înfiinţeze un club, o asociaţie de tocat timpul. Găzduirea o va asigura Justiţia română. Că tot nu se mai face nici un pas în celebrul dosar.
Din 2006, în dosarul “Corupţie la vama Ploieşti” au fost acordate nici mai mult, nici mai puţin de 24 de termene! Asta da luptă împotriva corupţiei! Dar, dacă NUMAI UNUL dintre cei acuzaţi ESTE TÂRÂT NEVINOVAT în acest proces fără sfârşit, mai merită oare această mascaradă respectul cuiva?  Oare nu cumva acest dosar a fost “construit” ca NIMENI să nu fie condamnat? Oare nu cumva acest dosar este o mare FĂCĂTURĂ? Dacă nu, de ce după 24 de termene, dosarul tot la “fond” se află?

“Cutremur la vama Ploieşti” – de fapt furtună într-un pahar cu apă

În luna septembrie 2006 toate agenţiiile de presă, radiourile, televiziunile, presa scrisă - vuiau de “cazul anului”. Se spunea chiar despre un “cutremur la vama Ploieşti”. Fuseseră reţinuţi, pentru 24 de ore 14 lucratori vamali, în frunte cu Liviu Jianu, nimeni altul decat adjunctul şefului biroului din Ploieşti. Presa spunea citând nemiloşii procurori de la D.N.A. cum că în
perioada noiembrie 2005 - august 2006, cei reţinuţi ar fi pretins şi primit de la comisionarii vamali mai multe bunuri şi sume importante de bani pentru urgentarea formalităţilor de vămuire a mai multor firme de import/export. Se spunea că vameşii de la Ploieşti “îşi făcuseră un obicei din a-i taxa pe comisionari doar pentru a-si face datoria”,, iar cei “taxaţi”, sătui de atâtea “cotizaţii” i-au denunţat pe vameşi la DNA. Se spunea că aceste “dări” ajungeau, lunar, şi până la 400 de milioane de lei vechi, dar şi pungi de cafea ori sticle de bauturi fine.

Şi marmota? Ce făcea ea?

În acele zile “de foc” şefii celor de la Vamă se dădeau de ceasul morţii să arate presei că ei habar nu aveau de se întâmpla în subordinea lor. Activitatea era blocată din moment ce din 24 de subordonaţi, aproape trei părţi fuseseră arestaţi! Sub acuzaţia de corupţie, iar Şefii nu ştiau nimic!
Ce a ieşit de aici este aproape năucitor. Ce au făcut cu vieţile acelor oameni acuzaţi de luptătorii împotriva corupţiei (a se citi DNA şi Justiţia română) cu aceia care au fost prezentaţi ca fiind exponenţii cei mai veroşi ai corupţiei din ţară?

Departe de noi să acuzăm ori să apărăm pe cineva din acest dosar. Nici nu credem că acuzaţii ar fi trebuit condamnaţi, precum foştii CAP-işti, care erau prinşi cu 3-4 ştiuleţi de porumb în sân, de cine ştie ce tovarăş procuror care apăra statul multilateral dezvoltat. Însă derulare procesului a demonstrat că actul de Justiţie din România este foarte departe de ce ne dorim noi!

Ar fi bine dacă n-ar fi rău!

Dosarul  “Corupţie la vama Ploieşti” este, în opina unor cunoscători, “construit” perfect pentru ca de el să se aleagă praful. Cei 18 inculpaţi pot să aplice LEGAL strategia “lipsei de apărare”, “avocat în concediu medical”, “concediu de odihnă”, “anulare de contract” etc. Dacă fiecare dintre cei 18 inculpaţi aplică DOAR o singură dată câte una dintre aceste (doar cinci) variante, am ajunge la 90 de termene! Dacă mai punem şi vacanţele judecătoreşti sau alte schimbări, recuzări sau alte tertipuri (LEGALE, dar aşa zis “avocăţeşti) sigur se va ajunge la judecarea cauzei respective “pe fond” abia după termenul 122, sau, mai mult, de 10.216, cât este numărul dosarului!

Timp în care se mai poate invoca şi prescrierea faptelor, başca un proces de defăimare, daune – pe care statul roman ar cam trebui să le plătească pentru că A LĂSAT  FĂRĂ LOC DE MUNCĂ 18 OAMENI şi nu a reuşit să stabilească, prin admirabila sa Justiţie, un răspuns clar la o întrebare: sunt sau nu vinovaţi inculpaţii?!

Nu mai continuăm cu posibilitatea că dacă măcar UNUL dintre cei aflaţi în cauza respectivă se va considera nedreptăţit are tot dreptul din lume să ceară rejudecarea procesului la oricare dintre instanţele superioare. Frumos dosar, cinste meşterului făurar că tare bine le-a potrivit!

Autorităţile prahovene dau dovada competenţei lor: o poluare masivă, nici un vinovat

Written by Daciana ILIE  |  Created on Monday, 14 February 2011 16:35  |  Category: Dezvăluiri

lukoil2La mai bine de 24 de ore de când zeci de oameni au început să apeleze numărul 112 acuzând mirosul pestilenţial care se simte în Ploieşti şi în unele localităţi din jur, autorităţile prahovene dau dovada neputinţei lor. Astăzi, la finalul unei şedinţe operative care a avut loc la sediul Prefecturii Prahova, prefectul judeţului, dar şi reprezentanţii Gărzii de Mediu şi cei ai Agenţiei pentru Protecţia Mediului admit că nu ştiu cine este vinovat pentru poluarea cu benzen. Mai trist de atât este faptul că aceleaşi autorităţi nu au nici măcar un indiciu în ceea ce priveşte posibilul vinovat. Principalul suspect, Petrotel Lukoil, susţine că nu are nicio legătură cu poluarea de la Ploieşti. Cu toate acestea, la Petrotel au fost descoperite unele nereguli, printre care o defecţiune tehnică pe care cei de la rafinărie nu au anunţat-o.

O anchetă, nicio concuzie

A fost nevoie de zeci de apeluri la 112 pentru ca autorităţile din Prahova să se trezească şi să se întrebe cine poluează Ploieştiul. Prefectul de Prahova, Adrian Dobre, prim comisarul Gărzii de Mediu Prahova, Ştefan Popescu, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova, Mihai Buzea, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Prahova, colonelul Nicolae Popescu şi directorul Direcţiei de Sănătate Publică Prahova, medicul Cristian Vintilescu au participat astăzi dimineaţă la o şedinţă în cadrul căreia au discutat despre poluarea cu benzen înregistrată duminică la Ploieşti dar şi în unele localităţi limitrofe, cum ar fi Berceni sau Bărcăneşti.

La finalul şedinţei, explicaţia autorităţilor în legătură cu vinovatul de această poluare este de-a dreptul năucitoare: nu s-a descoperit sursa poluării. În primă fază, ieri comisarii Gărzii de Mediu Prahova s-au deplasat la rafinăria Petrotel Lukoil. Acum, printre „suspecţi” se numără şi alţi agenţi economici importanţi din domeniul petrolului, cum ar fi Rafinăria Vega, Shell Gas, care are un punct de lucru la Negoeşti, sau Butangas.

Nereguli la Lukoil

În urma verificărilor făcute de comisarii Gărzii de Mediu Prahova, duminică, pe platforma Petrotel Lukoil, autorităţile au constatat că, începând de sâmbătă, utilajele rafinăriei au fost oprite pentru efectuarea reviziei generale anuale. Tot atunci, comisarii Gărzii de Mediu au aflat, consultând registrul dispecerului rafinăriei, că o linie care duce spre facla rafinăriei s-a spart. Asta nu o spunem noi, o spune nota de constatare încheiată în urma verificării făcute de Garda de Mediu în data de 13 februarie, la ora 10:30, pe platforma Petrotel Lukoil.

 „S-a constatat că instalaţiile din cadrul rafinăriei sunt în procedură de oprire normală, planificată, începând cu 12.02.2011. Operaţiunile de oprire a instalaţiei tehnologice constau în golire, depresurizarea sistemelor în reţeaua de gaze combustibile a rafinăriei până la presiunea de 2,5 barg, depresurizarea controlată în faclă şi dămfuirea (cu abur) a echipamentelor. În momentul controlului s-a constatat că la instalaţiile DAV (Distilare Atmosferică şi în Vacuum) şi Cocsare sistemele se inertizau cu abur, celelalte instalaţii aflând-se la presiuni reduse în sisteme, se depresurizau controlat în reţeaua de faclă, conform procedurilor specifice de pregătire pentru revizie. În registrul dispecerului se menţiona: în jurul orei 5:30 a, fost anunţat de inginer coordonator Popa Sebastian că s-a spart linia V2 spre H-uri (alimentare compresoare faclă care fuseseră oprite)” se arată în nota de constatare încheiată de Garda de Mediu după controlul făcut duminică la Lukoil.

Prim comisarul Gărzii de Mediu Prahova spune că, potrivit prevederilor autorizaţiei integrate de Mediu pe care Petrotel Lukoil o deţine, reprezentanţii rafinăriei aveau obligaţia de a anunţa autorităţile în legătură cu ceea ce se întâmplă în incinta acestea. Pentru că nu au făcut-o, Garda de Mediu va amenda Lukoil cu 50 000 de lei.

În replică, Petrotel Lukoil se apără şi spune că nu a greşit cu nimic şi că nu este vinovat pentru poluare.

Într-un comunicat remis astăzi agenţiei MEDIAFAX, cei de la Petrotel Lukoil susţin că au anunţat prin fax APM Prahova, Garda de Mediu Prahova şi Agenţia Regională pentru Protecţia mediului Piteşti în legătură cu oprirea instalaţiilor pentru efectuarea unor lucrări şi inspecţii tehnice planificate şi că acest lucru s-a realizat fără incidente de natură tehnică. Comunicatul nu spune nimic despre avaria menţionată în nota de constatare a Gărzii de Mediu Prahova.
„Depăşirea concentraţiei de benzen înregistrată de staţia de monitorizare amplasată în Piaţa Victoriei nu poate fi atribuită rafinăriei SC Petrotel-Lukoil, Rafinăria nu deţine instalaţii din a căror funcţionare, oprire sau pornire să rezulte emisii ale acestei hidrocarburi” se arată în comunicatul Petrotel Lukoil.

Lukoil, protejată de lege

În rest, autorităţile din Prahova admit că, oricât s-ar plânge ploieştenii care locuiesc în cartierul Mihai Bravu, ele nu pot dovedi vinovăţia Lukoil în acest caz.

În apărarea lor, cei de la Lukoil arată că „zona de influenţă a Rafinăriei a fost monitorizată periodic de către laboratorul mobil al societăţii S.C. ProWater Ecosistem S.R.L., fără să se înregistreze depăşiri ale valorilor limită ale poluanţilor caracteristici activităţii”.

În schimb, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Prahova, Mihai Buzea admite că staţia de monitorizare amplasată de APM în Mihai Bravu nici măcar nu are funcţia care să-i permită să înregistreze valorile de bezen. Iar şeful de la Garda de Mediu recunoaşte că autorizaţia integrată de mediu deţinută de Lukoil şi emisă de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Piteşti nu obligă rafinăria să înregistreze valorile de benzen emise în atmosferă.
Pentru că aşa spune legea.

Despre ce vorbim, atunci? Despre faptul că avem nişte legi aliniate, nu-i aşa, la cele adoptate în UE, legi care nu ne protejează cu nimic în faţa unor mari investitori străini, fie că se numesc Lukoil sau oricum altcumva.

Daciana ILIE

Manevre şi panglicării made in Lukoil

Written by Andrei TUDOR  |  Created on Saturday, 12 February 2011 17:54  |  Category: Dezvăluiri

rafinaria_lukoilÎn plin scandal generat de creşterea preţului pentru carburanţii vânduţi la pompă, printre miile de ştiruţe – mai utile sau mai puţin inultile - s-a strecurat una referitoare la rafinăria Petrotel – Lukoil.  Ştirea respectivă spunea că la rafinăria LukOil ar fi existând pierderi de 500 de milioane de dolari! Şi ce era mai grav se spunea spre finalul acelei ştiruţe anume că rafinăria de la Ploieşti ar putea fi închisă!
Puţini oameni stau să pună cap la cap informaţii din domenii mai greu de înţeles precum zona petrolului şi a rafinăriilor. „Petrotel Ploieşti, aflată în proprietatea LukOil nu a făcut niciodată profit în ultimii 10 ani. În aceste condiţii, ruşii iau în calcul inclusiv închiderea rafinăriei” se anunţa în ştirea difuzată de canalul money.ro. În continuarea ştirii – ca argument menit să susţină şi argumenteze credibilitate dezastrului de la LukOil se arată că: “Rafinăria Petrotel, deţinută de grupul rus LukOil, a înregistrat pierderi de 500 de milioane de dolari, în ultimii 10 ani”, potrivit directorului de dezvoltare al LukOil România, Constantin Tampiza.
Care director susţine că ar fi fost făcute eforturi financiare din partea acţionarilor, dar degeaba: “Au suplimentat ruşii cu 230 de milioane de dolari capitalul social, altfel se putea ajunge la faliment. Dacă se continuă în ritmul ăsta s-ar putea să se închidă. Cel puţin eu, dac-aş fi acţionarul majoritar, m-aş gândi şi la varianta asta din moment ce situaţia nu se ameliorează", a spus Tampiza, pentru Money.ro. La ora actuală firma LukOil România deţine rafinăria Petrotel Ploieşti şi o reţea de 310 de staţii de alimentare.

Povestea cu... cocoşul roşu din ograda LukOil. Care este şi nu prea

La prima vedere ar fi o poveste lacrimogenă, o dramă sau chiar subiectului unei telenovele de succes. Partea proastă e că lucrurile par să fie cu totul altfel decât o situaţie dificilă, o stare de fapt generată de criza economică. Putem presupune că totul face parte dintr-un mare plan. Care nu are ca scop decât o retragere “strategică” a investitorilor de la rafinăria ploieşteană. Cu mare tam tam şi cu ceva surle şi trâmbiţe. Contextul internaţional nu este deloc propice României, investitorii sunt hăituiţi de stat, lipsa de credibilitate dar şi haosul – sunt doar câteva din motivele mari, iar dacă mai adăugam şi o răceală (să spunem doar atât) a relaţiilor politico-economice dintre România şi Rusia vom avea cadrul general al unui tablou deloc roz.

Pe de altă parte mai există şi conflictul de interese, lupta de proiecte dintre mega-structurile care urmează să asigure gazul metan pentru Europa Occidentală. Context în care România nu are aliaţi, nu are prieteni şi se pare că iarăşi vom lua o mare leapşă (aşa cum am mai avut, recente, situaţii). În acest context ar fi tare greu să se accepte că mai poate cineva crede în bunele intenţii ale celor care deţin rafinăria ploieşteană. Unii au căzut în capcana de a lua de bun tot ce au primit, ca informaţii, prezentate trunchiat şi cu scopul de distrage atenţia de la problemele reale. Care probleme reale sunt în două mari direcţii: contextul internaţional care, pe de o parte, nu mai oferă atât de mult spaţiu de manevră investitorilor de acest tip iar, pe de altă parte, adevărata mare problemă a celor de la Petrotel LukOil este una dată tot de UE: grija faţă de Mediu!

Care Mediu, cacaia protecţiea?

Istoria investiţiilor în protecţia mediului care au fost (sau mai bine zis ar fi trebuit să fie) făcute de cei de la LukOil poate oricând să fie dată drept material de studiu pentru a se demonstra ineficienţa autorităţilor statului, cârdăşia dintre politicieni, investitori, organizaţii politice, economice sau chiar între diferite paliere din administraţia statului. Gluma bună ar fi să apară cineva din partea instituţiilor abilitate ale statului român care să se intereseze de soarta combinatului, de planurile asumate la privatizare, caiete de sarcini, termene... etc.

Adică un morman de obligaţii pentru “investitori”. Care au simulat destul de bine aceste “bune intenţii”. Concret, nu a văzut nimeni modernizarea şi investiţiile anunţate iniţial, la privatizare. Ani de zile au tot tărăgănat şi jucat ţurca prin gard cu autorităţile de la protecţia a mediului. Cum resursele rafinăriei sunt un fel de borcan de miere bănuim că mulţi s-au mânjit. Unii pot spune că n–au făcut-o dar asta înseamnă şi mai mult! Au dovedit incompetenţă, reavoinţă şi o complicitate care, deocamdată, nu a fost concretizată în dosare sau alte “evenimente” ori “incidente”. Practic s-a mers la limita bunului simţ, a legilor care nici ele n-au fost “interpretate şi aplicate” aşa cum era normal şi firesc. Totul cu un singur scop: bani, bani, mulţi bani! Soarta rafinăriei era şi se va vedea cât de curînd, pecetluită! Niciodată nu a existat o intenţie de modernizare şi dezvoltare a acestei afaceri! Cât despre protecţia mediului... doar o glumă!

Dasfidania

Peste puţin timp, România va trebui să dea socoteală pentru tot ce poluează: combinate siderurgice, rafinării, rampe de gunoi, halde şi bataluri cu reziduri de toate felurile. Anul 2012 va fi unul în care UE se va pune cu parul peste România. Adică sancţiuni, procese, amenzi şi alte chestiuni care stau la îndemâna UE. Am fost avertizaţi, atenţionaţi şi întrebaţi de sute de ori de către autorităţile UE cu privire la stadiul rezolvării problemelor de mediu. În Prahova există şi rafinăria Petrotel LukOil, alături de celelalte, cu un munte de probleme de mediu nerezolvate. Răgazul este extrem de scurt, nici cu inelul Arabelei nu se mai poate face nimic! Nici pentru ţară iar pentru rafinăria Petrotel nici atât! Ar mai fi niscaiva variante, unele testate deja. Cum ar fi “transferul tehnologic”, “relocarea” sau mai vechea metodă neaoş carpatină: pârjolul! Dar nu focul, ci tocatul mărunt-mărunţel şi vânzarea la fier vechi!

Andrei TUDOR

Armaghedonul vămilor sau ce nu va spune niciodată Realitatea TV

Written by Iulian PREDA  |  Created on Saturday, 12 February 2011 14:19  |  Category: Dezvăluiri

vamaUna din țintele campaniei imunde, pe care Realitatea tv o deversează în capul propriilor telespectatori, este SORIN BLEJNAR, președintele ANAF, instituția care a cerut urmărirea penală pentru evaziune fiscală a societății Realitatea Media, cea care deține postul de televiziune și pe ale cărei ștate de plată au figurat ani buni, bravi lideri sindicali, plătiți ca membri în Consiliul de Administrație. Că pe „drepturi de autor” erau plătiți șoferii, secretarele și bufetierele.

Scenariul promovat de Realitatea tv te șochează în primul rând prin interpretarea lipsită de logică și bun simț, interpretare pe care slugoii lui Vîntu o dau celei mai ample operațiuni de asanare a rețelei vamale de la Revoluție încoace. A spune că partidul, în a cărui guvernare se dă cea mai dură lovitură mafiei din vămi, este singurul răspunzător și mai ales singurul beneficiar al corupției din acest sistem, atinge înalte culmi ale absurdului.

A spune că până în 2010, când a venit PDL la guvernare, vameșii români erau niște prea cuvioși franciscani, este o lipsă de respect față de o populație care, de 20 de ani, etichetează vama ca fiind cea mai coruptă instituție a statului. Nu că PDL este partidul din care să faci ușă bisericii, dar nici să te faci că uiți de faimoșii Mihai Pânzariu în guvernul Văcăroiu și Dinu Gheorghe zis „Dinu Vamă”, în guvernul Năstase, cei care au condus sistemul vamal în cei 8 ani cât PSD s-a aflat singur la cârma țării. Nici să te faci că uiți de PNL, care în alți 8 ani, a controlat rețeaua vamală prin șefi nu mai puțin celebri: liberalul cu nume de interlop, Nini Săpunaru, în guvernul CDR și Gelu Ștefan Diaconu, în guvernul Tăriceanu.

Guvernarea Văcăroiu (PDSR)

În timpul guvernării Văcăroiu, Direcția Generală a Vămilor, condusă de Mihai Pânzariu, prin ordinele emise, nu numai că a facilitat, dar a și protejat contrabanda cu țigări, alcool și cafea, acceptând pentru aceste mărfuri prețurile declarate de importatori, prețuri cu mult mai mici decât cele reale. Astfel, importatorii prezentau în vamă facturi conform cărora orice pachet de țigări, că era Assos, Kent, BT sau LM, avea prețul de 0,125 USD. Prin Ordinul nr.13 din martie 1993, Mihai Pânzariu și-a manifestat aceeași caldă prietenie față de importatori, reducând drastic prețul de evaluare în vamă pentru țigări, vodcă și cafea.

Nicolae-VacaroiuAșa s-a ajuns ca un pachet de țigări să fie cotat la valoarea de 0,08 USD. Majorarea accizelor și introducerea TVA-ului de 18% nu i-a afectat prea mult pe importatori, cărora li s-a permis în continuare să declare prețuri de 10 ori mai mici decât cele de pe piață. Subevaluarea în vamă a acestor mărfuri a însemnat nu numai diminuarea semnificativă a taxelor vamale și implicit a veniturilor la bugetul statului, dar și concurență neloială, din cauza căreia Rothmans nu a mai investit în România. Ca să vă faceți o imagine mai clară, Societatea Națională „Tutunul Românesc” plătea accize și TVA de 237 lei pentru pachetul de „Record” și 225 lei pentru „Snagov”, iar importatorii plăteau 48 lei pentru pachetul de „Hollywood”, 62 lei pentru „LM” și 42 lei pentru „Viceroy”.

Despre Afacerea „Jimbolia” care s-a derulat tot în guvernarea Văcăroiu, Emil Constantinescu declara, atenție, nu mai devreme de sfârșitul mandatului:

„În cazul Jimbolia, zeci de mii de tone de petrol au fost transportate noaptea spre Iugoslavia , cu sprijinul poliţiei vamale, ministerului transporturilor, al jandarmeriei locale, sub supravegherea SRI. Alături de vagoane cu arme. În contul SRI s-au depistat intrări importante de bani în perioada 1994-1995, rezultate din încălcarea embargoului impus Iugoslaviei”.

“Sub conducerea SRI-ului de la acea vreme, sub conducerea Politiei de Frontiera si cu aprobarea sefului de gara din Gara Jimbolia, la ordine venite de sus, s-au transferat, noaptea, cantitati uriase de petrol, faptele sint clare, dovedite si, in momentul eliberarii rechizitoriului, ele vor deveni publice”.

Dacă Băsescu ar fi făcut o asemenea declarație, pentru sugelii mogulieni, nu informația în sine ar fi contat, ci: 1. faptul că președintele a știut și n-a spus și 2. faptul că președintele a avut acces la rechizitoriul procurorilor înainte ca acesta să ajungă în instanță.

Declarația conține și două supoziții pe care Emil Constantinescu le avansează referitor la Afacerea Jimbolia:

1. “domnii Iliescu si Melescanu stiau acest lucru, l-au initiat, l-au organizat, l-au condus si au beneficiat” (Iliescu fiind președintele CSAT-ului din care făcea parte și Meleșcanu, ca ministru de Externe.)

2. “SRI si ministrii Guvernului ii tratau pe presedinte si pe vicepremier ca pe niste oameni de paie”.

Tot în timpul guvernării Văcăroiu, s-a derulat Afacerea „Țigareta”, demarată în septembrie 1991, afacere cu arme și țigări în care au fost implicați șefii de la Romtehnica și libanezii Ellie Nassar și Wael El Ghadban prin firma „Emma trading”.

nini-sapunaruGuvernarea CDR

În guvernarea CDR, cu liberalii Nini Săpunaru în fruntea Direcției Generale a Vămilor și cu Costin Georgescu șef al SRI, contrabanda din vămi s-a derulat profitabilă și nestingherită. Liberalul Nini Săpunaru s-a încadrat atât de bine în grupul celor care protejau corupția din rețeaua vamală încât, după 2000, soția sa, Camelia Săpunaru, devine partener de afaceri chiar cu unul dintre aceștia, în firma F&C CONSULTING CONT SRL. Este vorba despre Iulian Butnaru fost șef al Corpului de Control al Vămilor sub directoratul lui Nini Săpunaru.

În aprilie 1998, izbucnește scandalul Afacerea „Țigareta II” contrabandă cu țigări (sau arme) în care au fost implicate Armata, SPP-ul și Ministerul de Interne.

Guvernarea Năstase (PSD)

În guvernarea Năstase, șefia Direcției Generale a Vămilor a fost încredințată controversatului om de afaceri în fotbal, Dinu Gheorghe, zis „Vamă”, apropiat al familiilor Copos și Geoană. Acesta a stârnit nemulțumiri încă de la primele măsuri luate după instalare. Astfel, în aprilie 2001, Dinu Vamă acordă monopolul vămuirii legumelor și fructelor firmelor unui iordanian, Mohamad Ahmad, denumit și „Regele legumelor”, arestat însă câteva luni mai târziu pentru evaziune fiscală, fals și uz de fals.

nastaseÎn „Armaghedonul vămilor”, un raport întocmit de mai mulți lucrători vamali (rămași anonimi) și trimis mai multor ziare centrale, erau scoase la lumină ilegalitățile comise de Dinu „Vamă”, printre care: export ilegal de valută și trafic de droguri cu ocazia transporturilor de legume. Scandalul a fost imens și probabil că nu întâmplător, aflat la bilanțul Poliției, președintele Iliescu a întrebat public:De ce Poliția Ungară a confiscat mai multe droguri tranzitate prin România decât Poliția Română?” și „Știați că se face trafic de droguri sub acoperirea comerțului cu legume și fructe?” Dinu și-a dat demisia dar nu a plecat din sistem, fiind menținut în Ministerul de Finanțe.

Guvernarea Tăriceanu (PNL)

Rețelele de corupție erau atât de puternice la preluarea guvernării de către Alianța DA, încât deveniseră însăși osatura sistemului vamal. Dacă partidele sunt trecătoare la Putere, corupții din sistem sunt transpartinici și de neclintit. Astfel, Gelu Ștefan Diaconu, fost adjunct al liberalului Nini Săpunaru în guvernarea CDR, păstrat de PSD în funcția de director adjunct al Direcției de soluționare a contestațiilor în Ministerul de Finanțe, a fost uns de Tăriceanu director general al DGV. Sigur, finul lui Dan Radu Rușanu nu este oricine. Apropo: mi-aduc aminte ce-au mai chelălăit tariceanutonomatele și liberalii când s-a descoperit că o nepoată de-a lui Boc lucra ca funcționar la Guvern. Nimeni n-a crâcnit însă când Rușanu și-a plasat finii în posturi cheie din Ministerul de Finanțe: Daniel Chițoiu, vicepreședinte ANAF și Doina Dascălu, secretar de stat, bașca Gelu Diaconu, șeful vămilor.

Iată ce zice chiar Mugur Ciuvică în 20 septembrie 2005, pe site-ul Grupului de Investigații Politice:

Premierul Călin Popescu Tăriceanu protejează mafia din sistemul vamal. În ciuda acuzaţiilor de corupţie şi de clientelism formulate de preşedintele României, de fostul ministru de Finanţe şi de preşedintele ANAF, primul ministru refuză să facă schimbări în conducerea Vămii. Gelu Ştefan Diaconu, directorul Autorităţii Naţionale a Vămilor, Theodor Anton, şeful Biroului Vamal Antrepozite şi Iulian Butnaru, directorul adjunct al   Direcţiei Supraveghere şi Control Vamal, sînt doar trei dintre şefii Vămii care ar fi trebuit schimbaţi din funcţii.”

„În urmă cu o lună, preşedintele Traian Băsescu vorbea despre “numirile pe baze clientelare în funcţie de şef de vămi” şi promitea că va cere în scris Guvernului să facă schimbări la Vamă. La începutul lunii septembrie, Ionuţ Popescu declara că schimbarea sa din fruntea Ministerului Finanţelor Publice s-a datorat dorinţei sale de a face curăţenie în sistemul vamal. Tot atunci, Sebastian Bodu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală (ANAF), spunea că în Vamă este mafie şi că vama este stat în stat.”

Iulian PREDA

La Văleni, Mizil şi Urlaţi, clădirile judecătoriilor stau să pice

Written by Administrator  |  Created on Friday, 11 February 2011 20:40  |  Category: Dezvăluiri

justitieVeşti cât se poate de proaste pentru justiţiabilii care-şi caută dreptatea prin instanţe, pe la judecătoriile de la Vălenii de Munte, Mizil şi Urlaţi. Nu numai că s-ar putea să moară cu dreptatea în mână, sau să dea ortul popii înainte să apuce primul termen al proceselor, dar s-ar putea să crape încă înainte de a apuca să înregistreze acţiunile de chemare în judecată. Cum aşa să moară înainte să înregistreze procesele? Simplu: striviţi sub moloz.


Acum, că v-am făcut curioşi, o să vă explicăm şi de ce: Judecătoria Vălenii de Munte şi cea din Mizil îşi desfăşoară activitatea şi împart dreptate în nişte clădiri vechi, dărăpănare şi care, oficial, au fost încadrate în grad de risc seismic ridicat. Asta nu a spunem noi, ci e scrisă într-un document oficial al Tribunalului Prahova.

Cea mai nasoală situaţie este la Văleni, unde expertiza tehnică făcută anul trecut de Consproiect arată că imobilul se încadrează în gradul de risc seismic cel mai ridicat cu putinţă şi recomandă direct dărâmarea clădirii pentru care nu mai e nimic de făcut. Cu toate acestea, mii de oameni intră anual în clădirea care stă să le cadă încap. Numai anul trecut, pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte au fost înregistrate peste 5 000 de dosare.


Magistraţii de la Mizil au o viaţă ceva mai bună. Şi când vine vorba de condiţiile la locul de muncă, dar şi în ceea ce priveşte numărul de dosare. Clădirea în care funcţionează Judecătoria Mizil este şi ea dărăpănată, dar, spre deosebire de cea de la Văleni, încadrată în grad de risc seismic unu, cea de la Mizil a primit doar un grad de risc seismic doi. Adică stă să pice, dar mai poate fi încă reparată. Când? Dumnezeu ştie, că noi credem sincer că ministrul Predoiu nu. Ca să nu rămânem datori, vă spunem că pe rolul Judecătoriei Mizil s-au aflat, în 2010, aproape 3 000 de dosare.


Cea mai veselă şi mai relaxată situaţie este la Judecătoria Urlaţi. În anul 2001 Tribunalul Prahova a cumpărat acolo un sediu pentru această judecătorie. În acelaşi an o expertiză tehnică a arătat că imobilul este demn de gradul de risc seismic doi, adică trebuie musai consolidat şi reparat serios. Prin urmare, clădirea a fost băgată în conservare, şi de zece ani tot aşa stă. Acolo nu funcţionează nimic, iar Judecătoria Urlaţi, înfiinţată prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului încă din anul 1999, există doar pe hârtie. Important e că are sediu, nu-i aşa?


În anul 2009, Tribunalul Prahova a trimis Ministerului Justiţiei o adresă prin care cere urgentarea luării unei decizii în ceea ce priveşte punerea în funcţiune a Judecătoriei de la Urlaţi. Iar Ministerul Justiţiei a răspuns Tribunalului Prahova că, până la finalizarea Studiului privind reorganizarea instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, întrerupt în anul 2007 nu pot fi luate decizii şi nu se pot întreprinde măsuri privind punerea în funcţiune a instanţelor care nu funcţionează. Nu-i aşa că avem o justiţie la fel de veselă ca ţara în care trăim?