Miercuri, 24 Mai 2017
 

Am văzut filmul „De ce eu". Pielea de găină și câteva întrebări

Written by Administrator  | Created on Monday, 16 March 2015 13:37  |  Category: Editorial

sebi editorialDa, m-a apucat tristețea – tot ce este acolo se întâmplă nu acum jumătate de secol, ci acum 13 ani. Și așa, puțin romanțat, mai „cu prea multă perdea", tot e tragic. Vă dați seama ce a fost, de fapt, în sufletul procurorului Panait? Dar în sufletul procurorului bihorean Alexandru Lele? Groaznic. Filmul schimbă nume, chiar dacă trimiterile sunt clare – păcat, eu aș fi spus Năstase, Stănoiu, Panait, Lele, etc. Aș fi adăugat, astfel, la persoane din SRI-ul de atunci, și alți vinovați.

Adică, bun, înțeleg, filmul nu se vrea a fi o anchetă, însă categoric deschide răni. Regizorul încearcă să dreagă, spălând orice urmă de îndoială, titrând, la sfârșit, cu subiect și predicat: Adrian Năstase, fost prim-ministru, condamnat, etc. Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiției, declarată turnătoare la Securitate, sub nume de cod „Sanda", etc, etc.

Mă gândesc, însă, că, dacă din toată tragedia s-a putut extrage, pe lângă dramă, și faptul că Panait avea o aventură cu o studentă, pe lângă relația oficială cu logodnica sa – regizorul vrând astfel, probabil, să tușeze și mai adânc, veridicitatea și dimensiunea tragediei umane, mă gândesc că putea merge cu sinceritatea până la capăt și în ceea ce privește jigodiile care erau atunci factori de răspundere în stat.

De exemplu, domnul Giurgiu ar fi putut titra, la sfârșit, pe lângă calitatea de turnător la Securitate a Rodicăi Stănoiu și faptul că, în ședințele de partid, aceasta dădea sarcini, ca ministru al Justiției legate de dosare în lucru – pe cine „să facă". Era o completare corectă, bine legată de subiect, în contextul prezentat în film.

Adică oamenii ăia, ca și mulți alții, ne-au călcat în picioare, uneori la propriu. De ce să nu spunem că Sanda l-a omorât, cel puțin moral, pe curajosul procuror Panait? Țineți să precizați că imaginile sunt cu balconul real de unde s-a aruncat Panait – era necesar? Eu nu cred – sau vroiați să fiți sigur că stoarceți și trei lacrimi din publicul telenovelist?

Să desenăm, așadar, domnule Giurgiu, dar să mai și spunem! Așa, de dragul copiilor noștri care au dreptul la altceva...

Sebastian Ignat