Miercuri, 24 Mai 2017
 

Câteva gânduri despre românii din Diaspora

Written by Administrator  | Created on Wednesday, 19 November 2014 16:00  |  Category: Editorial

sebi editorialSă fie clar: ăsta nu e un text despre Ponta ori Iohannis. În afara țării, chiar dacă unul a câștigat mai mult, sunt oameni care votează și cu celălalt. Respect ambele categorii. Când mă uit la românii prezenți la cozi interminabile la vot în secțiile din afară mă cutremur din cu totul alte motive. Nu trăiesc emoția activistului de partid ori a votantului partinic.

Mă impresionează, însă, până la lacrimi, aceste imagini, când mă gândesc la profilul psihologic al acestor oameni. Am trăit, încă de mic, într-o familie cu mulți membri plecați în Germania (Unii fugiți înainte de Revoluție). Mai nou, și în Anglia – sora soției mele locuiește acolo de ani buni.

De mic, familia mea a fost împărțită între „aici" și „acolo", între așteptat „pachet" în anii 90 și scrisori și poze întotdeauna verificate de reprezentanții Poștei Române. Făcând o paranteză – știți cum fura Poșta? Rupeau plicul în căutare de bani, după care îl lipeau cu bandă adezivă și scriau pe el „deteriorat la primire". Așa se ciordeau banii din scrisorile primite din Occident. La pachete era la fel. Întotdeauna se deteriora la primire, de ziceai că le-au trimis cu parașuta – în fine, povestesc asta pentru că după aproape 30 de ani de interacțiune cu cei dragi mutați Germania, pot afirma ferm că înțeleg bine drama dezrădăcinării. Nu vă gândiți la burta plină, la traiul mai bun. Toate aceste lucruri pe care o țară așa cum e Germania ți le oferă în orice situație pălesc, de multe ori, în fața dorului de „acasă". La rudele mele, dorul nu s-a stins nici după mai bine de 25 de ani. „Țara" e una, iar țara adoptivă este apreciată, respectată, dar nu e decât „altceva".

Puțini sunt fericiți cu statutul de emigrant, oricât de bine le-ar merge acolo. S-a folosit expresia „oameni frumoși". E perfect adevărat – căpșunar ori inginer, gunoier ori medic – cei care nu își uită țara, cei care astăzi merg la vot acolo, parcurgând, uneori, sute de kilometri, sunt oamenii care ne lipsesc de aici, din țară. Sunt milioanele de români harnici și cinstiți care lipsesc României. Propaganda deșănțată a știut să arunce cu ură și peste ei, să-i ducă în derizoriu. Urât! De parcă oamenii ăia nu sunt cetățeni cu drepturi. S-au găsit niște minți bolnave care să inducă în spațiul public și acest fapt – să li se taie din drepturi celor care nu stau cel puțin trei luni în țară – cât de psihopat să fii, ori pur și simplu ticălos, încât să sugerezi, măcar, așa ceva? Sunt cetățeni români care, de multe ori, demonstrează că sunt mai patrioți decât toți românii de aici, din țară. Iată și câteva argumente:

Românii din Occident, în multe feluri, au salvat țara. Românii din Occident trimit acasă miliarde de euro în fiecare an. Românii din Occident aduc plus-valoare în țară, construiesc case, investesc, ajută rudele să supraviețuiască aici. Românii din Occident au salvat sistemul social din România.

Dacă aveam trei-patru milioane de oameni în plus ca forță de muncă valabilă în țară și care se îndrepta spre șomaj, oare se mai lăuda astăzi clasa politică română cu nivelul scăzut al șomajului de azi din România? Idioții de propagandiști ar trebui să intre în pământ de rușine – oamenii ăia plecați merită o statuie, boilor, nu miștocăreala voastră ieftină de scribi plătiți să mănânce căcat. Măcar aici tăceți. Ne-am întors la perioada comunistă, când emigranții erau trădători de țară, oribil!

Românii din afara țării, indiferent de opțiunea lor politică, sunt niște eroi. Atât pentru că au avut curajul să plece – să spele veceuri de multe ori, mai ales la început, să își lase părinții înlăcrimați acasă, să le fie dor, să își găsească o viață mai bună, neuitând, niciun moment, de acasă. Iar când spun „viață mai bună", mă refer la normalitate, nu la jeepuri și palate. Sunt oameni cinstiți care nu au respectat decât schema clasică: fac școală, sunt pregătit, termin studiile și mă angajez. Și după, în România au murit de foame. Nu putem fi toți șefi, cum nu putem fi toți geniali. Însă, într-o societate normală, trebuie să trăim, iar în România, astăzi, nu trăiești dacă parcurgi etapele firești pentru orice altă țară. La noi trebuie să fii și câine. Unii nu reușesc și pleacă, iar acolo, meseria lor le asigură un trai minimal decent. Să terminăm cu „și aici se poate". Se poate un căcat. Nu se poate decât la unu la sută din cazuri. În rest, trăiești ca un vierme.

Îi respect pe cei care parcurg azi sute de kilometri pentru a-și exprima cu toată inima dreptul constituțional, spiritul civic, pentru o țară și un sistem care s-au pișat pe ei de atâtea și atâtea ori, așa cum se întâmplă, de altfel, și cu cei de acasă. Ar trebui să îi respectăm, să ne fie dor de ei și, simplu, să le urmăm exemplul, indiferent de opțiunea de vot. Politicienii sunt trecători, nu uitați asta. Mult mai important este exemplul nostru dat copiilor noștri. Mă înclin în fața românilor din Diaspora și îmi permit să îi rog ceva: nu ne uitați. Peste ani și ani, poate chiar vă gândiți să reveniți în țară, așa cum fac turcii din Germania, portughezii din Germania, italienii din Germania, întorcându-se după 20-30 de ani în țările lor Poate, și cu ajutorul vostru, peste 20 de ani România ne va asigura tuturor speranța normalizării. Nu azi, azi e complicat. Vă rog doar să nu ne uitați și să vă gândiți la țara voastră. Vă mulțumesc!

Sebastian Ignat