Luni, 24 Iulie 2017
 

Cei şapte ani de acasă ”poate” nu contează, dar fac diferenţa!

 | Created on Monday, 11 August 2014 11:41  |  Category: Editorial

cristina colt editorialCa orice om căruia îi place să facă mişcare/sport obişnuiesc să merg, aproape în fiecare seară, la Sala Sporturilor din Ploieşti, mai exact pe pista de role. Şi, ca orice cetăţean, cu bun simţ, păstrez o oarecare „ordine" pentru a nu-i deranja pe ceilalţi participanţi la acest exerciţiu fizic. Momente neplăcute au existat aproape de fiecare dată, însă, duminică seara am trăit unul cu adevărat jenant.

 

Nu am ştiu, până acum, că vestita pista de role din parcul de la Sala Sporturilor din Ploieşti este, de fapt, destinată pietonilor şi câinilor. Exact, câinilor! Şi nu câinilor plimbaţi în lesă, cu botniţă, civilizat pe aleile din parc, ci a câinilor lăsaţi, voit, slobozi ( fără botniţă... ) prin tot parcul si, implicit, pe pista de role, acolo unde cei ca mine, copiii şi bicicliştii îşi fac programul normal de mişcare.

După câteva ture de role văd un câine care sare brusc în faţa unui copil, de nici 5 ani, aflat pe bicicletă, eu imediat în spate, iar proprietarul patrupedului se plimba, lejer, cu zgarda-n mâna (ca sa arate ca o are la el, doar!) pe marginea pistei. Am îndrăznit să-mi exprim datoria morală şi civică de a-i atrage atenţia că nu este normal să lase câinele liber, mai ales că parcul este tranzitat de foarte multi copii, iar, înainte de toate, această pistă are o destinaţie bine cunoscută (sau nu...!!!), urmând să primesc un răspuns, plin de cinism, care, în definitiv, nu a făcut decât să-mi demonstreze, încă o dată, că cei şapte ani de acasă chiar fac diferenţa.

Cetăţeanul în cauză, vizibil iritat şi deranjat de „tupeul" meu de a-i atrage atenţia asupra unui fapt imoral, s-a dezis complet de atitudinea lui „punându-mă la colţ" tot pe mine, cetăţeanul care nu a făcut decât să respecte nişte reguli de principiu. Deoarece intrasem deja în polemică, iar diferența de vârstă nu-mi permitea să continui un „atac", bine argumentat, l-am lăsat să se afunde în penibil şi mi-am văzut de treabă.

Ţin să menţionez că nu doar acest incident m-a determinat să scriu despre această situație și despre atmosfera din parc, ci şi faptul că observ cum cinismul a devenit un stil de viaţă pentru mulţi. În ce priveşte pista cu pricina, fiecare o foloseşte pentru ce vrea: unii pentru a se plimba (în cârd, ca...!), alţii pentru a-şi etala talentul pe „o roată", alţii pentru a juca fotbal sau alte jocuri cu mingea, mai dând și câte o "pasă'' celor care se plimbă cu rolele, pentru a se amuza de o eventuală cădere...

Pentru cei care trebuie să ştie asta, pe pista de role de la Sala Sporturilor Ploieşti este un HAOS! Nu ştiu dacă autorităţile cunosc aceste aspecte, nu am văzut niciun paznic care să supravegheze "buna utilizare" a pistelor și a aparatelor pentru sport aflate în dotarea parcului. Cu siguranţă voi încerca să aflu un răspuns, însă, până atunci, nu uitaţi: Cei şapte ani de acasă „poate" nu contează, dar fac diferenţa!

Cristina COLȚ