ciprian radu editorial"Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor".

Aşa a rămas Constituţia, după ce amendamentul "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor" a fost respins.

Când a fost elaborat articolul, o căsătorie presupunea în mod firesc un bărbat şi o femeie. Termenul „soţi" nu putea cuprinde decât noţiunea de soţ şi soţie. Era ca o axiomă. Un lucru atât de evident încât nu trebuie dovedit. Sau discutat.

Dar ce ştiam noi?
Între timp, am aflat. Uşor-uşor, au ajuns şi la noi imagini de la gay-fest-uri. Cei mai mulţi ne-am deschis ochii. Şi ne-am închis mintea. Am citit declaraţiile unui deputat de Suceava. Alexandru Băişanu a spus că nu îi va încuraja prin votul său pe cei care "confundă funduleţul cu fericirea" şi că nu doreşte să transforme România în Sodoma. El îi îndeamnă "pe cei care nu au descoperit femeia să o facă, pentru că nu muşcă".

Printre comentariile cititorilor, am găsit unul interesant. Spunea cineva că ortodocşii sunt ultimii oşteni ai normalităţii.
Homosexualitatea este însă o problemă profund umană. A existat dintotdeauna. Există şi la animale, dar ca o latură a dominaţiei, nu a plăcerii sexuale.

Adevărata problemă nu o reprezintă faptul că sunt oameni „pe invers". Ci inversarea valorilor.
Indiferent cât ar sări de „fund" în sus Organizaţiile de Apărare a Drepturilor Închipuite (O.A.D.Î.), homosexualitatea reprezintă o devianţă. Măcar din punct de vedere BIOLOGIC, dacă nu moral sau social. Pericolul nu îl reprezintă acceptarea ei. Nu te expui niciunui risc dacă stai de vorbă cu un homosexual. Dacă ai un angajat cu orientare sexuală diferită. Dacă le asculţi muzica. Nu îi consider condamnabili (aviz O.A.D.Î.).

Însă adevăratul pericol îl reprezintă strategia de introducere în normalitate. LEGIFERAREA.

Iar de aici şi până la căsătoria între doi bărbaţi sau două femei mai e doar un pas pe care unii l-au făcut. Şi chiar au mers mai departe, nefiresc de departe, legalizând adopţia pentru astfel de cupluri.
Este o diferenţă mare de tot, între simpla plăcere sexuală şi schimbarea totală a noţiunii de familie, cu toate aspectele profunde pe care le implică.
Dacă adulţii pot face, până la urmă, ce vor în dormitor şi sunt responsabili pentru actele lor, a pune un copil să doarmă între doi taţi mi se pare abominabil. Cum poate un intelect atât de tânăr să perceapă şi să proceseze îmbrăţişarea de dimineaţă dintre doi bărbaţi sau două femei, un sărut de plecare la serviciu? Ce sistem de valori va stabili pentru el însuşi? Pe ce treaptă se va aşeza într-o societate în care ceilalţi copii spun natural „mamă" şi „tată"?

A produce o astfel de mutaţie a celulei de bază a societăţii poate duce, mai devreme sau mai târziu, la îmbolnăvirea întregului sistem.
Sunt convins însă că România nu se va înscrie în acest trend periculos. Legalizarea căsătoriilor gay nu e tot aia cu aderarea la UE sau adoptarea monedei euro.

Joomla SEF URLs by Artio