Duminică, 23 Aprilie 2017
 

Loțiunea de cenzură

Written by Administrator  | Created on Tuesday, 16 August 2016 19:08  |  Category: Editorial

sebastian-ignatSă faci parte din PSD sau PNL și să te uiți la tehnocrații aflați la guvernare – ce coșmar! Încearcă, de exemplu, să te pui în locul unui liberal fomist, care suge de 26 de ani servici de la stat, fără să aibă habar de ce se duce la muncă și ce face el, mai exact, pe acolo. Sau dacă ești un pesedist hapsân după bani nemunciți, fără o pregătire profesională temeinică, lingău de clanță de partid, așteptând o viață ciosvârta sinecurii dătătoare de mașină la scară și secretară la discreție - toate astea stau acolo, undeva, la un pas de tine, cât să faci icter în suflet că nu poți să le apuci. Câtă suferință, prieteni! Câte zbateri! Ce viață de lipsuri e viața de opoziție!

Practic, nici nu pare a fi viață – e doar un chin care nu face decât să te asemuiască cu săracii ăia care te votează. Cât de umilitor să cobori la nivelul prostimii care, vorba aia, neam de neamul ei nu va fi ca tine. Pentru că tu ești menit să ajungi în funcția aia, ți s-a scris în stele, e limpede!

Te-a făcut mă-ta secretar de stat, că i-a zis ei ursitoarea de când te-a scăpat, de mic, cu capul în căldare, iar de la căzătură nici un bacalaureat nu ai putut să-ți iei la o vârstă corespunzătoare. Însă tu ești ales. Tu! Doar tu, însuți, meriți!
Te zbați, apari la televizor, îi desenezi riduri suplimentare lui Cioloș, te chinui temeinic și te scremi alegoric pe toate posturile de televiziune părtașe la genocidul propagandistic, totul pentru scopul suprem: Puterea!

Tot ce este mai urât în politician se va vedea începând cu luna septembrie.

Putorile vor puterea. Le veți vedea în goliciunea netrebniciei lor. Saltimbancii se antrenează, deja, la teve. De sfânta Maria, pe un post de televiziune se ștergea pe jos cu tehnocrații. De Sfânta Maria! Să vadă rumânu care are liber, când se uită la televizor, cât de răi sunt tehnocrații. Dana Grecu a fost, din nou, olimpică la aruncat cu rahat, în ovațiile fosilelor telespectatoare bune de dus la vot. Pentru că, dragi prieteni, singurul interes pe care putorile îl au este cel reprezentat de rezultatul votului din decembrie. Voi nu existați.

Până atunci, jocul de imagine reprezentat de pisica moțiunii de cenzură este doar preludiul tonelor de rahat care urmează a fi deversate în spațiul mediatic. Acum e antrenamentul de vară.

Pesediștii sunt cei mai vizibili la aruncat cu moțiunea în gard. Însă nu vă amăgiți – liberalii salivează și ei în egală măsură. Aprobă tacit, pe la colțuri, strategia social-democraților. Că și ei au nevoie de servici și contracte. Iar ei bani altfel nu știu să facă fiindcă, așa cum spuneam, nu știu să facă, de fapt, nimic în viața lor.

„Poporul a ales un parlament, bă, nu tehnocrați" – ăsta e argumentul politrucului care vrea și el să lingă miere. Pentru că, nu-i așa, când trebuie, poporul este pus în față, se defilează cu el.

Moțiunea de cenzură luată în discuție este în interesul poporului, zic derbedeii. După care se întorc la calcule pe care nu se feresc să le mestece cu voce tare în public. Vine și UDMR? Dar de la PNL ciupim? De aici încolo, cuvântul „popor" a murit. Acum, intră ei în joc, îmbujorați, salivând după trufanda.

Kelemen Hunor: „Acest guvern nu răspunde în fața nimănui, avem nemulțumiri legate de interesele minorității ungare".
Liviu Dragnea e și el sigur: „Amenință cu anticipatele dacă Iohannis nu va numi, după alegeri, premier PSD-ALDE".

Pe Gorghiu nu v-o citez pentru că, din punctul meu de vedere, șefa liberalilor a împlinit cinci ani de politică în care n-a zis nimic.

Ăștia sunt, stimați prieteni, oamenii care luptă la vârful politicii românești. Reluați discursurile, vă rog, și veți vedea că nu existați în gândurile lor, în strategiile lor, în preocupările lor apropiate sau îndepărtate. Este o scenetă atât de proastă cum nu mi-a fost dat să văd. Ne tot plângem de calitatea slabă a aleșilor din consiliile prahovene. E la fel și la București.

Nu mai există reprezentanți care măcar să mimeze interesul național. Vestea proastă nu e numai asta. Pentru că schimbarea în bine nu se poate produce nicicând. E ca în comunicare. Pe lângă emițător trebuie să ai și receptor. Iar receptorul este prețios de hipster, este ocupat, el iese doar 30 la sută la vot, în semn de protest sau în semn de grătar, demonstrând o durere milenară fix în dos. De unde și durerea aia reală a tuturor, pe termen nelimitat.

Sebastian Ignat