Opinii

Opinii

De ce s-a prăbușit comunismul ? Pentru că a fost împins de Occident spre prăpastie? Că a fost subminat de agenturile capitaliste prin proteste manevrate deși sistemul socialist mai avea multe de demonstrat? Aiureli, prostii. Comunismul s-a prăbușit de la sine, i se terminase energia, acumulatorii și lista cu promisiuni de bunăstare, i se terminaseră banii, iluziile și dușmani inventați și asta a fost valabil pentru toate țările din lagărul socialist. Comunismul european în accepțiunea largă a fenomenului și a doctrinei instituționalizate era la finalul anilor 80 într-o criză existențială, sau la începutul unei metastaze.

Read more: Prăbușirea comunismului. Criza existențială, terminarea banilor, a iluziilor și a dușmanilor...
Opinii

„Să vină și dispersează-i de acolo... repede, Piața Unirii ... TRAGE, ce să facă. Se trage în Piața Unirii. E ordine....

-Trimite TAB-urile urgent la Inter . Urgent și reținem tot ce putem (rețineri de persoane din rândul demonstranților n.r.).
-Suntem la fața locului, i-am luat la goană. Au și luat-o la goană.
-Ce găsim îi luăm în mașină (rețineri de demonstranți n.r.).
-TAB-urile le iei tot la Universitate.
-Acuma intru înspre ei (manevrele de lansare a TAB-urilor prin mulțiumea de la Intercontinental n.r.)
-Vă raportez că vin foarte mulți pe jos pentru că nu sunt mijloace de transport. Nu știm pe care să-i luăm acuma (confuzie la reținerea de persoane între trecători și demonstranți n.r.).
-Urgent, către Intercontinental . Un picior să nu mai fie!
-Dubele, tot, repede, repede. Personal te ocupi de treaba asta.
Începe să se tragă după ora 22.
-Sunt în zonă, am rezolvat cazul, duc coletele (cadavre sau persoane reținute/arestate n.r.)
-Un echipaj să fie dirijat către Negoiu (zona de triaj pentru persoanele arestate).
-Personal organizezi ridicarea coletelor de la Onești
-Avem câte unul, câte doi și am face drumul prea lung până acolo. Dacă e, să fiți de acord la 700 ca stocare pentru o perioadă scurtă, după care, când se fac mai mulți (cadavre sau persoane reținute n.r.) să-i trimtem acolo.
-Bine, dacă nu găsești altă soluție
-5.5.7. Să trimiteți un echipaj în fața Hotelului Negoiu pentru transportul coletelor depistate
-Comunică de la Sfântul Gheorghe. Mari probleme
-Sfântul Gheorghe?
-Da, da. Sfântul Gheorghe, Piața 1848.
-Situația se înrăutățește în Piața Rosetti. E aglomerare în spatele unităților militare, inclusiv jos, pe 1848. Am trimis întăriri la 1848 “.

Read more: 21 decembrie 1989: „Urgent, către Intercontinental. Un picior să nu mai fie! La Unirii se trage“
Opinii

Revoluţia sau revolta populară românească de acum 31 de ani a fost în final o descătuşare din încorsetarea politică, economică şi socială a regimului comunist-ceauşist. Ce a urmat în următorii ani şi cine a preluat puterea constituie o altă discuţie care nu va fi abordată aici. Regimul comunist, impus de trupele sovietice, consolidat timp de 44 de ani prin alternarea mai multor metode începând cu ameninţarea, continuând cu teroarea, foametea programată şi crima, ajunsese la o asemenea auto-suficienţă încât credea că istoria s-a oprit în loc. 

Read more: 21 decembrie 1989 – Noaptea cea mai Lungă
Opinii

Acesta a fost, se pare, mottoul lui Călin Nemeș, un erou al revoluției din 1989 de la Cluj. Un erou învins de sistem și de ipocrizia democrației originale de după 89` care i-a făcut scăpați pe toți militarii identificați și dovediți că ar fi tras abuziv la revoluție. A ales să nu mai suporte nicio complicitate cu această societate ingrată, preocupată de hrană și a plecat din viață la momentul dorit de el, pe 8 iulie 1993.

Read more: Cazul Călin Nemeș, Cluj – 21 decembrie 1989 : „Decât o viață în minciună, mai bine un ștreang de...
Opinii

A fost prima zi de aparentă liniște în Timișoara. Zeci de mii de oameni manifestau nestingheriți în Piața Operei sub ochii militarilor din cordoanele de ordine. La data respectivă în Timișoara 73 de persoane fuseseră ucise prin împușcare de către Securitate, Miliție și Armată, peste 260 de persoane rănite grav și alte câteva sute reținute de miliție. Cele mai multe victime au fost înregistrate în data de 17 decembrie. Între timp, întreg orașul fiebea, deși, aparent sistemul câștigase partida, străzile erau împânzite de trupe, iar protestele deveneau tot mai firave. Spre suprinderea autorităților, oamenii ies din nou pe străzi și se îndreaptă spre sediul județenei de partid, clădirea în jurul careia au gravitat cele mai multe lupte de stradă în zilele precedente. De data aceasta erau mase compacte de oameni, muncitorii din marile întreprinderi.

Read more: Prima zi de armistițiu la Timișoara - 20 decembrie 1989. Nu a fost nicio pactizare între Armată și...
Opinii

Cu mare tam-tam procurorii DNA au descins în forță săptămâna asta la Serviciul Permise Auto și Înmatriculări Suceava (S.P.C.R.P.C.I.V.) au făcut 67 de percheziții și au găsit în sediul serviciului ligheane cu bani, bani pitiți în pereții de rigips și altele. În total au găsit cash în valoare 1 milion de euro ( în diverse valute populare și în lei) 37 de ceasuri primite „cadou“, 21 de brățări, 18 lănțicuri, 4 pandantive și 8 autoturisme de lux, „Cado`“ pentru șefii și angajații acestui serviciu. Printre cele 14 persoane reținute se afla și șeful serviciului dar și un ofițer DGA (anticorupție) care avea grijă să-l anunțe pe șeful de la permise dacă se anunță vreun control ceva. Ofițerul DGA a primit pentru asta un autotuturism de teren, că-i placea off-road-ul.

Read more: Dezastrul din trafic are, în sfârșit, o explicație oficială. Scandalul de la Suceava sau cum s-au...
Opinii

Pentru noi, românii, data pare necunoscută, la noi în istoriografie data de 11 noiembrie nu prea este menționată, dar este totuși sfârșitul „Marelui Război“, acela în care am luptat și noi. În ziua de 11 noiembrie 1918, la ora 11 si 11 minute se sfârșea Primul Război Mondial, sau „Marele Război cum a rămas cunoscut în epocă. Delegaţiile celor două părţi beligerante (franco-britanică și germană), au semnat la ora 5.45 dimineaţa într-un vagon de tren în pădurea Compiegne, din nordul Franţei, sfârşitul Primului Război Mondial. Armistiţiul dintre Germania şi ţările Antantei (Franţa şi Marea Britanie) a intrat în vigoare în aceeaşi zi la ora 11 şi 11 minute.

Read more: REMEMBER: 11 a 11-a, ora 11 - Sfârșitul Marelui Război
Opinii

N-am văzut profet mai... (era să zic mincinos) prost inspirat ca Brucan! Cei 20 de ani pe care Oracolul din Dămăroaia ni-i făcea cadou în ianuarie ’90 pentru ca „românii să deprindă democraţia” s-au dus, hăt... de mult, în sensul că au mai trecut încă 10 ani de la termenul prorocit. S-au dus naibii, așadar, în total, 30 de ani, iar noi am deprins pe dracu’. N-am învăţat nimic. Nici măcar să votăm! Am votat prost de atâtea ori... Iar acum ne pregătim să mai votăm o dată, peste o săptămână. Aud din ce în ce mai des tot felul de brucani care anunţă că naţia va aduce din nou PSD-ul la guvernare... guvernarea locală de tip fanariot și guvernarea județeană baroniada roșie. Şi, culmea stupefacţiei, aproape că am ajuns să-i cred.

Read more: tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (45) Nu 20... ci 30! Și?!
Opinii

Că-l cheamă Ianis, Nikos sau Dimitrios, contează mai puţin. Sau deloc. Important este că munceşte. Grecul munceşte! La șapte dimineaţa, iese pe terasă, îşi aprinde prima ţigară a zilei şi îşi bea cafeaua. La șapte jumate, pleacă deja cu prima camionetă încărcată cu răsaduri. Le duce, probabil, la piaţă. Sau, mai degrabă, la câmp, să le planteze. E clar că grecul are un „lot” cum ar zice Moromete, fiindcă, altfel, la ce i-ar trebui tractorul şi grapa şi celelalte utilaje şi unelte din spatele casei? Pe la 8, pleacă şi nevastă-sa, cu portbagajul plin tot de lădiţe cu răsaduri. E clar, oamenii ăştia nu se duc la plajă! Se întorc pe la şapte, opt seara. Pe la nouă, ies pe terasă, stau de vorbă, poate mănâncă ceva, beau vreo bere, nu se vede prea bine, e aproape întuneric, iar becul lor e destul de chior. La nouă jumate, intră în casă. Îmi închipui că adorm instantaneu, că doar nu s-or uita la Antena 3, până la doişpe noaptea... A doua zi, o iau de la capăt.

Grecul munceşte! Douăsprezece ore pe zi, de luni până sâmbătă. Duminica este a lui Dumnezeu şi grecul ştie asta mai bine decât oricine. Din balconul vacanţei mele de Paşte, l-am văzut muncind şi-n Joia Mare şi-n Vinerea Mare şi-n Sâmbăta Paştelui... nu cred că s-ar supăra pe mine, dacă ar afla că îl pârăsc aici. Socotelile lui cu Dumnezeu şi le face singur, nu are nevoie de avocaţi. Şi le face bine.

În Vinerea Mare, seara, după ce preoţii s-au aşezat cu icoanele şi prapurii în fruntea mulţimii, l-am văzut pe Ianis, Nikos, Dimitrios sau cum l-o chema pe grecul meu, încolonat în procesiunea care a înconjurat biserica, străbătând jumătate de oraş. L-am văzut şi de Înviere, cum a sărutat icoanele şi cum a luat lumină. Cu aceleaşi gesturi normale ca atunci când îşi încarcă lădiţele cu răsaduri în camionetă sau când îşi ataşează la tractor pompa de stropit măslini. Sunt sigur că grecul are şi nişte măslini. Nu există grec fără măslini. Grecia însăşi nu există fără măslini.

În Săptămâna Mare, l-am văzut pe grec muncind de dimineaţă până seara. De curând, Grecia a trecut printr-o criză profundă. Și nici acum nu se simte prera bine. Sunt semne care se văd cu ochiul liber, de profan, iar economiştii şi politicienii ştiu mai bine. Ianis însuşi trebuie să ştie al dracului de bine. Şi al dracului de dureros. Dar el mai ştie ceva. Că nu este prima criză profundă prin care trece ţara lui. Şi poate că şi de aceea munceşte douăsprezece ore pe zi, de luni până duminică, fiindcă nu este Paşte în fiecare duminică.

Tocmai de aceea nu am nicio îndoială că Grecia va şti să iasă şi de data asta la liman. Fiindcă oricât de profundă și de îndelungată ar fi criza, grecul este şi mai profund și mai stăruitor în munca sa, în seriozitatea, tenacitatea şi credinţa sa. În fond, călătoreşte prin istorie de câteva bune mii de ani aici, pe continentul şi în insulele lui, cu măslinii lui, cu eroii, zeii şi îngerii lui, cu filozofii şi sculptorii lui, cu neguțătorii şi corăbierii lui, cu poeţii, matematicienii şi politicienii lui, cu templele şi bisericile lui, cu Acropole şi cu Meteora, cu Olimpul şi cu Muntele Athos. Cu Grecia lui.

Şi a noastră, dacă stăm să ne gândim bine.
M. Ghiţă Mateucă

Opinii

La început, ţara noastră a fost o ţară de sate. Tocmai de-aia, veşnicia s-a născut la sat. Unde era să se nască? Cred că, pentru azi, asta ar fi trebuit să fie tot, în sensul că acest amărât de material de presă (unii îi zic editorial, alţii, comentariu, mie nu-mi iese decât câte un amărât de material de presă), hai, acest articol, trebuia să se fi terminat deja. Două adagii sacrosancte din doi monştri sacri ai culturii române (la derută, n-am pus ghilimele), din Geo Bogza, prima propoziţie, respectiv din Lucian Blaga, treaba cu veşnicia, plus că-mi reuşise şi glumiţa cu semnul întrebării, gata, suficient! Ar fi fost ceva drăguţ, cu un aer de intelectualism rasat, chiar uşor filozofic. Lăsam şi un final deschis... Ca să nu mai vorbesc de frumoasa performanță ca măcar săptămâna asta să scap neînjurat.

Read more: tzICNELI (âncă) SUPORTABILe (41) De ce atâţia paznici pe cap de om cinstit?!
Joomla SEF URLs by Artio