Acesta a fost, se pare, mottoul lui Călin Nemeș, un erou al revoluției din 1989 de la Cluj. Un erou învins de sistem și de ipocrizia democrației originale de după 89` care i-a făcut scăpați pe toți militarii identificați și dovediți că ar fi tras abuziv la revoluție. A ales să nu mai suporte nicio complicitate cu această societate ingrată, preocupată de hrană și a plecat din viață la momentul dorit de el, pe 8 iulie 1993.

Tânărul actor avea 29 de ani în decembrie 1989 când conducea un grup de prieteni și colegi pentru a protesta în centrul municipiului Cluj, „Piața Libertății“.
Era sigur că va declanșa în orașul său revolta împotriva otrăvii, mizeriei morale, minciunii sistemice, lașității și prostiei.
Împreună cu aproximativ 40 de persoane au strigat lozinci legate de Timișoara și Libertate, apoi au trecut trecut și la lozinci anti-ceaușiste. Și mai mulți clujeni priveau siderați și temători, de pe trotuar, „spectacolul“.

Un ofițer a strigat „Împuşcaţi-i, că nu-s oameni!“.

„Trageţi, am o singură inimă“, a strigat Nemeș postându-se în fața dispozitivului și aruncându-și geaca pe carosabil.

Fără să mai țină cont de niciun instinct de conservare s-a apropiat cu pieptul gol de dispozitivul militar stabilit în mijlocul intersecției. Soldații nu au tras, dar avasând s-a încăierat cu comandantul dispozitivului, (căpitanul Dando Carp) și a fost împușcat. Imediat, soldații au reacționat speriați și au tras în toate direcțiile punând la pământ 41 de oameni din care 13 au murit pe loc. Soldații au tras și în ambulanțele chemate să ia răniții de pe carosabil.

Nemeș a fost rănit grav în spate dar a supraviețuit după câteva luni de spitalizare și tratament.

Dar cine era Nemeș?

Călin era un boem al Clujului. Pe lângă meseria de actor al Teatrului de păpuși era și prezentator la toate concertele rock și folk care se desfășurau în oraș. „Organiza serate şi audiţii underground la el acasă sau la cele câteva cluburi din oraş. Se asculta muzica anilor 70 în general, lui îi plăcea Beatles foarte mult, recita din John Lennon. La întâlnirile cenaclului, el făcea pantomimă, umor, recita versuri din Eminescu şi din alţi mari poeţi… Recita foarte bine, că avea voce baritonală. A fost meteoric şi la cenaclul Flacăra“, afirma jurnalistul Jurnalistul clujean Tiberiu Fărcaș.
„Era un om care se consuma pentru orice și care nu iubea compromisul“, îl descria un cunoscut.

O viață în frustrare e ca o moarte prematură

După revoluție Nemeș a militat extrem de virulent pentru pedepsirea tuturor celor care au tras la revoluție și împotriva FSN și a lui Iliescu pe care i-a perceput, corect, drept o perdea de fum după care și-au găsit protecția mai toți foștii securiști și lideri PCR din linia a doua. A fost profund dezamăgit de primele alegeri libere desfășurate în 1990 și 1992 care au consollidat poziția partidului lui Iliescu.

calin nemes revolutie clujIată ce credea Călin Nemeș în 1991 despre falia dintre generații , despre curajul tinereții și societatea post-comunistă.

„ ...Pletoşii care au fost condamnaţi să supravieţuiască gloanţelor glorioasei armate române din 21 decembrie sunt condamnaţi din nou la nepăsarea voastră dispreţuitoare. Disperaţi, s-au adunat în centrele marilor oraşe şi-au încercat de atâtea ori să vă vorbească. Sau să vă cânte. Sau să vă aplaude când îi înjuraţi. Sau să se aşeze în genunchi când îi atacaţi alături de mineri şi scutieri.

Nu i-aţi iertat că au supravieţuit.

Revoluţia pe care ei au câştigat-o, pierzându-şi fraţii, sângele, părţi din trup, Revoluţia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca nişte copii cuminţi ce erau,

Revoluţia în care v-au arătat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru ţara asta frumoasă şi săracă, Revoluţia le-aţi confiscat-o părinteşte şi aţi dat-o primilor veniţi din mlaştinile marxism-leninismului ceauşist.
Iar pe ei, pe copiii îmbătrâniţi prematur lângă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-aţi trimis la noile cozi, i-aţi certat şi dat afară din casă pentru că vă contraziceau argumentele îngurgitate în 45 de ani de laşitate părintească...

Vedeţi, în 21 decembrie nu aţi avut acest curaj când vă mureau copiii în stradă.
În iunie 1990, când aceiaşi copii erau bestial bătuţi pentru vina de a avea o carte în mână, aţi fost la fel de pasivi. De-abia acum, când nu copiii, ci salamul cu soia vă cade în primejdie, aţi hotărât să luptaţi. Ca şi când copiii împuşcaţi sau maltrataţi v-au fost vitregi. Copilul vostru adevărat pare a fi salamul cu soia. [...]
Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. [...]
Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor?
Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?”
(Călin Nemeş, România liberă, 25 aprilie 1991)

Fotografii realizate de către Răzvan Rotta

revolutie cluj victime
revolutie cluj victima
revolutie cluj

 

Joomla SEF URLs by Artio