Ce-a făcut Orban? De ziua lui, târziu, după program, cu doar câțiva colegi din guvern (se pare, la inițiativa lor, dar amănuntul chiar nu contează)... o pizza, o bere, o țigară... A fumat și n-a purtat masca, în propriu-i birou de primul slujitor al legii. A încălcat pravila, a sfidat alerta, s-a aflat, s-a predat, a plătit. A ieșit scandal...

O, Doamne, ce e la gura pesediștilor! Ce spume fac principialii, intransigenții, intoleranții! Ce se mai dau cu miile în balansoarul indignării moraliștii de două parale!

Dintr-odată, s-au trezit toți corecții, tot Fanarul, toți iloții, să urle ca apucații din gură de șarpe, deși absolut toată lumea știe și absolut toată lume acceptă și absolut toată lumea face așa ceva dintotdeauna, inclusiv în timpul comunismului, fiecare la locul lui de muncă, la o aniversare, la o reușită - o cutie cu bomboane, un pahar de suc, o cafea, o floare, o gustare, un uischi, o bere... fiecare după buzunarul, poziția, biroul și rangul lui, fiindcă aici, la noi... aux portes de l'Orient, pur și simplu, așa stau lucrurile! Sau merg, naiba știe!

Evident că asta nu este o scuză pentru premierul României, dar vreau să-l văd pe ipocritul care se face că nu știe de practica asta veche și inevitabilă, din toate instituțiile publice românești, de la primăria celei mai izolate comune din țară și până la direcțiile descentralizate din toate județele sau la autoritățile naționale din buricul Capitalei. Toată administrația publică românească este infestată de obiceiul ăsta al serbării zilei șefului chiar acolo, la locul de muncă. Plus că moda fost preluată și în companiile private, inclusiv în multinaționale.

Ce Dumnezeu, în ce țară trăim? Și în ce vremuri? Cum de au apărut busc, parcă din jobenul cusut cu ață albă al unui nefericit de scamator de bâlci, toți inocenții ăștia care se dau acum în stamba scrobită a unei principialități care demult nu mai e fată mare și urlă din rărunchi că o să-i calce trenul care vine peste ei pe ecranul candorii publice. Haida, de!

Mai ortodocși decât Teodosie Douăînvieri,

toți intoleranții ăștia se prefac că au uitat cum și-a serbat Ponta ziua de naștere pe Arena Națională, 70000 de participanți, cheltuind peste 50000 de euro, nu din buzunarul lui, firește, când cu kimirseniada lansării candidaturii sale la scaunul acela pe care fundul lui încă visează că o să-l pupe odată și-odată. Toți au uitat ce zaiafeturi se făceau la zilele lui Iliescu, Năstase, Dragnea... ce paranghelii de bulibașă, cu buchețoaie de flori, cu dame împopoțonate și cu tot felul de figuri folclorice, inclusiv coruri de copii aduși să cânte ”La mulți ani” iliescului iubit.

Cadourile nu erau la vedere, dar tot în instituții oficiale se dădeau, acolo unde se și bea, de la șampanie în sus, unde se fumau trabuce și alte pipe, acolo unde se halea la greu potol grețos și mai rămânea și pentru calici. Și acum mă întristează imaginile cu bătrâni care înghesuiau în sacoșe resturile de pe platourile faraonilor, plus televiziunile lingăcioase ciopor la ușa zmeilor. Să mai amintesc de chefurile monstruoase à la Bădălău cu refrene-hit tip-top: ”Să vină diaspora, că noi ne pișăm pe ea!”?

Să vă mai aduc aminte de atâtea și atâtea deșănțări pesediste, consumate mai cu fereală, mai fără, mai de-a dreptul cu fustele-n cap? Mai țineți minte măcar decorul de un somptuos prost gust, unde disprețul față de lege, față de bunul-simț și față de decență era purtat cu aplomb de domni la rever, pe când doamnele îl împrăștiau cu grație din ventilatorul evantaielor?

Era ceva cu adevărat burlesc, față de care, această... escapadă? - e mult, agapă? - mult prea mult, cum să-i spun?... mai degrabă, această colegială șuetă Orban & Co, așa cum se vede în fotografia care a pus magiun pe clanța intransigenței publice, pare chiar frugală, mai degrabă un taifas decât un bairam.

Chiar și așa, Orban a greșit grav, și ca fondul problemei și, mai ales, ca imagine... și asta îl va costa.

Dar, cel puțin, și-a recunoscut derapajul, s-a pârât singur la poliție, a plătit amenda. Evident, și ăsta poate fi considerat un spectacol, de ce nu?, o ipocrizie, un cinism, ceva de ochii lumii, fiindcă râca politică nu doarme, nu uită și nu iartă, dar cert este că până la Orban nu am văzut vreun lider politic să facă măcar paradă de responsabilitate, recunoscându-și greșelile prin fapte care pot fi traduse simplu: Am greșit, regret, am plătit, nu mai fac.
Hai, să fim serioși... păcat de talentul nostru de lupi de mare tam-tam dezlănțuit în ligheanul furtunilor de operetă. Cortina, vă rog!

M. Ghiță Mateucă

Sursa foto: Facebook/Victor Ponta

Joomla SEF URLs by Artio