Clasarea dosarului privind evenimentele din 10 august 2018 a produs stupoare, indignare și mânie pe bună dreptate. Decizia este ticăloasă și nedemnă pentru niște magistrați care ar fi trebuit să reprezinte acuzarea. Nu trebuie să fii specialist în drept penal sau civil pentru a vede superficialitatea cu care a fost tratată această speță. Bătuții și gazații din ziua aceea de vară au aflat cu ocazia asta ca au fost doar victimele unor acte izolate de exces de zel din partea jandarmilor. După ce acest dosar a fost plimbat prin trei parchete, până la urmă procurorii DIICOT au ales soluția „batistei pe țambal“ și aruncă o vină morală pe protestatari care, chipurile, nu s-au delimitat de „provocatorii“ de meserie care s-au încăierat cu jandarmii pe orele înserării.

Practic procurorii și-au însușit argumentele jandarmilor.

Procurorii emit un comunicat prin care se arată că jandarmii nu erau pregătiți pentru excaladarea protestelor. Total fals, toți jandarmii așteptau echipați cu ținuta de „riot“ – Cască, scuturi, protecții-membre etc. În plus, dispozitivul era masiv, plus efective ținute în rezervă. Se uită că jandarmii nu au schițat nicio acțiune de extragere a scandalagiilor din mulțime. Din imaginile filmate de presă de pe clădirile din jur se poate observa că există un spațiu gol între băieții la bustul gol, ușor de recunoscut, și restul mulțimii.

Fără a mai intra în detalii pe care procurorii le folosesc pentru a nu vedea imaginea de ansamblu, este totuși vorba de o represiune bine pregătită înainte de începerea mitingului de protest la adresa guvernului și partidului de guvernământ din acel moment. Prima dovadă ignorată de procurori sau considerată irelevantă este că pentru că mobilizarea a aproximativ 1000 de jandarmi in Piața Victoriei nu se face într-o oră. Cel puțin cinci unități județene de jandarmi au trimis trupe la București la orele dimineții. Grosul era constituit de unitățile bucureștene și ilfovene, plus Brigada Specială „Vlad Țepeș“.

Invenția cu „Lovitura de stat“

Fenomenul fake news privind așa-zise provocări a fost bine propagat de comunicatorii Jandarmeriei și ai MAI. Se anunța la „televiziunile de casă“ despre tentativa unei lovituri de stat. Evident, informația părea a proveni din partea Jandarmeriei, care nu avea competențe în culegerea de informații, ci doar în restabilirea ordinii publice. Mai mult, zvonurile privind o eventuală turnură violentă a protestelor erau vehiculate în presa de partid cu câteva zile înainte. Reprezentanții Serviciului Român de Informații au declarat ulterior că nu au avut nicio informație legată de această afirmație fără fundament.

Definiția „loviturii de stat“ exclude folosirea de mișcări populare pentru răsturnarea unui guvern. Lovitura de stat prin definiție se face prin acțiunea violentă, uneori a forței armate, a unor persoane influente din interiorul unor instituții de forță ale statului. De asemenea, o lovitură de stat nu poate fi prevenită de către o forță de ordine publică, afirmația respectivă fiind doar o glumă proastă. De asemenea, tehnic ar fi o prostie să ataci un sediu de guvern gol pentru a încerca o lovitură de stat. Lovitura de stat țintește direct liderul/liderii statului la acel moment, nu să ocupe o clădire goală.

Revenind la subiect …

Procurorii ignoră faptul că începând de la orele 16, jandarmii au „șpreiat“ intensiv cu gaze mulțimea din proximitatea gardurilor fără niciun motiv. În mod ciudat, nici jandarmii nu au fost echipați cu măști de gaze la plecarea din unități. Pe seară după orele 21, s-a trecut la folosirea excesivă a grenadelor lacrimogene, celebrele GMIL, CC38 F-L și a celor acustice GMAC. În totalitatea zonei pieței nu se mai putea respira și vizibilitatea era aproape de zero.
Oamenii au leșinat, alții au rămas cu leziuni pe căile respiratorii. Reacția violentă a forțelor de ordine s-a produs, evident, după dispariția „scandalagiilor“ din peisaj.

La ora 23 se trece la acțiunea de „eliberare a pieței“, prin blocarea căilor de ieșire. Oamenii sunt bătuți la întâmplare, reținuți. Spre final din curtea Guvernului ies și jandarmii BSIJ, ca scoși din cutie, conduși de „dirijorul“ Cătălin Paraschiv cu gesturi ample. Mai punem la socoteală că s-a dat ordin ca metroul să nu mai oprească la stația „Piața Victoriei“? Dovezile sunt evidente și arată că a fost o represiune organizată de instituțiile statului, precum cele din 21 decembrie 1989 și 13-14 iunie 1990. Este adevărat că e vorba de soft repression față de cele precedente, dar tot represiune este. Nu trebuie să citești scriptul înregistrărilor „cosmetizate“ dintre unitățile jandarmeriei pentru a ajunge la aceeași concluzie.

Metoda provocatorilor la proteste, care să justifice riposta dură a forțelor de ordine, a fost inaugurată de comuniști la celebrul miting pro-monarhist din 8 noiembrie 1945, și de atunci a fost folosită de autoritățile comuniste dar și de cele post-decembriste cu mare succes chiar și după 75 de ani.

Argumentele respective sunt simple și vizibile, nu trebuie să intri în speculații legate de cine a ordonat și coordonat acțiunea, represiunea.
Probabil, scopul procurorilor DIICOT a fost de a evita răspunderea civilă a statului în fața unor procese la CEDO, aceeași manevră ca și în cazul dosarelor „Revoluției“ și a „Mineriadelor“.

La 31 de ani de la Revoluție, asistăm la o nouă rușine națională și o eternă dezamăgire. Efectul este că „Justiția“ pentru a cărei libertate 100.000 de oameni și-au luat gaze și bastoane pe spinare se dovedește a fi doar un complice al unor ticăloși.

Alex Policală

Joomla SEF URLs by Artio