Când am urcat noi șapte din Azuga, bineînțeles că locurile la geam erau ocupate... așa că puteam să stau oriunde, ce mai conta?! În fond, dă-le naibii de peisaje, iar glasul roților de tren... pe mă-sa!, ce idioțenie o mai fi și asta... se-aude la fel de enervant peste tot, chiar și pe culoar, unde... să-mi bag picioarele dacă nu e mai mișto decât cu picii ăștia tâmpiți din compartiment... în special cu ochelarista năsoasă din fața mea, Doamne, ce genunchi nasoi are, ascuțiți de zici că sunt făcuți la strung, special să spargi gheață cu ei în fața casei... dar uite că tuta nu-și dă seama de asta... măcar să-i acopere cu o fustă mai lungă, dacă un trening nu i-a trecut prin cap să îmbrace, fiindcă așa se face într-o excursie... mai ales dacă ești fată corectă, pui, naibii, niște pantaloni pe tine, că mai urci pe vreo scară, pe niște ruine, în vreun copac, mai știu eu în ce... nu stai locului nicio clipă... mai e cineva în spatele tău, se mai uită, mai vede și ce nu trebuie...

Scuze, scuze... trenul plecase deja, dar poate mai aveam noroc s-o văd... că așa rămăsese... să ne facem cu mâna, eu, de la fereastra vagonului, ea... de la fereastra sufrageriei de deasupra copertinei de la peronul unu, că acolo locuiește, la etajul gării, păi, unde, naiba, dacă e fata șefului de gară?!... care n-a lăsat-o cu niciun chip în excursia asta, deși toată lumea s-a rugat de el cu cerul și cu pământul... profesorul Chiru: Serios, dom șef, va fi o excursie foarte interesantă, de neuitat, vă rog eu s-o înscrieți, pe cuvânt că merită, doar mă cunoașteți, vă garantez eu că va fi bine... chiar și tanti Angi, cumnată-sa de la Ploiești:

Bă, capsomanule, a intrat prima la liceu, a luat 10 la matematică, are și ea nevoie de o relaxare, de o distracție, de ceva... e cu cei mai buni colegi... Nu!, e prea riscant, degeaba vă răciți gura de pomană, asta nu este excursie serioasă, un singur profesor cu optișpe elevi din patru orașe... pe cei mai mulți nu i-a văzut în viața lui... zece zile, cu trenu... voi nu știți ce se-ntâmplă pe calea ferată, sunteți naivi... să doarmă prin internate pline de repetenți și de vagabonzi, trebuie să fii nebun la cap să faci așa ceva, dar și mai nebuni... părinții care-și lasă copiii într-o asemenea aventură... nu mai zic directorii de școală care au aprobat o nebunie ca asta.

Nu!... și gara deja se depărtase, ce să mai văd?!... și ce-o zice ea de mine... de ce n-a ieșit la fereastră să ne facem cu mâna?... eu aici cu ochii în lacrimi și dau din mână ca o proastă și el habar n-are, sigur că acuma e cu ochii după cine știe cine... E curent, știi... te rog să-nchizi geamul... ete, năsoasa are nu doar genunchi ca vârful echerului ci și darul vorbirii țâfnoase... acum, o trăgea curentu’... da, imediat... închid geamul, mă așez pe locul meu, îmi iau rucsacul și fac imensa prostie să trag fermoarul, căutând termosul... fiindcă naiba știe de ce mă picnise din senin o sete groaznică... habar n-aveam că ascuțita mai e și curioasă și vorbăreață și pisăloagă:

Aaa, da’ ce e aia acolo?... un fâș de ploaie de-ăla subțire... ce drăguț!, așa am vrut și eu să-mi cumpăr, exact modelu’ ăsta, da n-am găsit... mi-am luat un hanorac de-ăla gros, cam voluminos, da’ bun și ăsta... ooo, ai și șepcuță de soare... mama n-a vrut să-mi dea la mine, dar am acasă vreo trei... a zis că mie, ca fată, îmi stă mai bine cu băsmăluță, că, dacă e cazul, o pot folosi și ca eșarfă... și mi-a umplut rucsacul cu băsmăluțe de toate culorile... și brusc a chicotit nesuferit... hopa!, mamăă, da’ ce țâțe are, frățioare, eu abia acuma bag de seamă... cât pentru o creșă întreagă... cu degetul mare își ridică ochelarii ăia cu ramă groasă pe ditamai nasul... ca să se asorteze la toate bluzițele pe care le am... că o fată dacă nu este cochetă trece neobservată și asta nu e bine nici pentru ea și nici pentru... N-am mai aflat pentru cine, fiindcă băiatul ăla pistruiat și cu părul creț de la geam a oprit-o brutal:

Cici, las-o dracu de treabă!... a fost vorba că o juma de oră taci, așa ai promis în gară la Bușteni, și-ai și primit poruncă la popa-prostu, așa e, bă?, brezenilor?... daa, aşa e, corect! exact! au răspuns prompt ceilalţi trei brezeni din compartiment... abia au trecut zece minute... nu mai scoţi un cuvânt până la Braşov, de acord, brezeni?... daa, mişto, ca lumea!

Îmm!... ia uite cine intră în compartimentul nostru... hai, că parcă începe să devină interesant, că deja simt că mor de plictiseală cu tocilaru’ de Ivanciu pistruiatu’ și cu prostănacii ăștia de-a șasea, pe care nici nu-i cunosc, că doar pe mucosu-ăla din fața lu’ Ivanciu parcă l-am mai văzut prin oraș, cred că stă pe stradă cu fandosita aia de vară-mea, ce bine că n-a lăsat-o mă-sa în excursie, că-mi mânca ficații cu ifosele ei... și ce se mai uită la genunchii mei tipu’ ăsta, sigur este deja licean, după cum îi mijește mustața, și are și-o freză mișto, pe spate, lucru mai rar la băieții din ziua de azi... e, normal că-i plac picioarele mele, așa, băiete!, examinează-le cât poftești... da... miră-te și de ochelarii mei cu ramă de baga, sigur tu nu știi ce-i aia, că nu e pentru orișicine, mi i-a adus tata tocmai din Siria, că el acolo lucrează, la un combinat care acuma se construiește... da, mi-a observat și nasul... precis nici asta nu știe, că la niște buze cărnoase ca ale mele, merge un nas puțin mai proeminent... oricum, peste câțiva ani o să fac operație estetică... ce știu copiii-ăștia?... ho, mă, uraganule, ce te repezi așa la geam, deja ți-e dor de mămicuța?... hei, dar ce faci, omule, cât te mai holbezi spre urma trenului?... mai suntem și noi pe-aici, acuma e vremea să ne bagi în seamă, oi fi și tu vreun timid sau... vreun nas-pe-sus?, mai știi, ia, să-i luăm pulsul...

E curent, știi... te rog să-nchizi geamul... aha!, nu e nesimțit, nu răspunde obraznic, e docil... ptiu!, să nu-l deochi, cum l-o chema... ia uite, își deschide rucsacul... Aaa, da’ ce e aia acolo? Un fâș de ploaie... Hai, că imediat îi întind mâna și mă recomand: Cecilia Stănescu, intrată a cincea la liceul din Breaza... sunt curioasă, o avea palma umedă... sper să nu-l cheme Mihai... să aibă și el un nume mai haios... poate Călin, poate Augustin... scârba dracului, pistruiat tâmpit, trebuia să mă faci tu de baftă chiar acuma, idiotule!

Așa, bravo!, un băiat... era și cazul, după câte muieri sunt pe-aici, bine că mai apare și un bărbat, bine, frate!... ah, ce-mi place că a zis: ”salut!”, nu ”bună ziua”!, să moară Cici, să vezi ce-i fac, pe chestia asta, că are niște ifose-n cap... că bună ziua! e mai elegant... pe cuvânt?... a stabilit ea cu mă-sa, coafeza, că și știu ele ce e aia elegant... o fi pentru cine-o fi, dar noi, adolescenții... ei, cât de eleganți să fim să ne ne dăm bună ziua noi între noi?... aha, și nici nu se repede cu vorba-nainte: eu sunt... Gogu Pintenogu, pe voi cum vă cheamă?... o ști șah?... trebuie să știe, că se vede după privire, e limpede și vioaie... dacă mai și scrie poezii... ar fi prea frumos, să ne citim seara la hotel poezii și să discutăm literatură... îmi place tipu’ că nu e așa... de-ăia repeziții... stă, se uită, se gândește... da, frate, corect, ea este cea mai năsoasă ochelaristă din RPR sau cea mai ochelaristă năsoasă-țâțoasă din sud-estul Europei...

și ce genunchi mișto are, vezi?... poți să spargi baloane cu ei, nu?... o cheamă Cici da’ fac pariu că vei afla chiar de la ea, în două... trei minute, atenție, cronometrez... da, normal, deschide-l, frate... precis are de făcut cu mâna cuiva, poate maică-sa, poate vreo soră mai mare, fiindcă văd că pe-aia mică a luat-o cu el, fetița asta e pe-a treia, a patra, slăbuță și speriată... precis e soru-sa, că seamănă extraordinar și uite că încă îl mai ține de mână... o, nu!, greșeală nepermisă... nu-ți deschide rucsacul cu Cici de față... o să-ți facă inventarul până-n fund și dacă n-o afla tot trenu’ ce-ai tu acolo în zece minute, binee... faci cum vrei, i-auzi, deja te-a luat cu fâșul de ploaie, că are și ea unul, păi, sigur că da, ce n-are fata asta?!... dacă nu la ea, acasă!, dacă nu acasă, precis își cumpără, da... absolut normal... acum ai aflat că o chemă Cecilia Stănescu, noi îi zicem Cici, dar ei nu-i place, ar fi bine să-i zici Ceci sau Lia... dacă n-o vrei de dușmancă, și e bine să n-o vrei... oricum, prea multe opțiuni nu ți-au mai rămas, dacă-i întinzi și tu mâna și-i zici: Călin sau Augustin, gata!, te-ai aranjat, urmează cele mai nasoale zece zile din viața ta... uite că intrăm în... ce gară e asta?... a, Predeal! ... eu zic că mai ai o șansă... treaba ta!

Profesorul Aurel Chiru stătea pe culoar, în picioare, și privea pe fereastră dar încă nu vedea nimic, deși ar fi trebuit să vadă, fiindcă acum, cu azugenii în tren, chiar se liniștise. În sfârșit, echipajul era întreg, aventura începuse! Avea în grijă 18 elevi din patru orașe... nu-i cunoștea decât pe cei șapte din Azuga, fiindcă el aici preda de două trimestre... oh, cât se mai chinuise cu detașarea... în fine... sunt copii buni, i-am văzut și pe ei și pe părinții lor, că și asta spune ceva...

Se urcase în tren de la Breaza, cu primul grup de cinci elevi, apoi mai preluase trei la Sinaia și trei la Bușteni, plus ”ai mei” din Azuga, acum, mă simt bine, sunt relaxat... își zicea, i-am băgat pe toți în două compartimente, trenul nu este aglomerat... am prima cazare tocmai la Deva... deocamdată, e-n regulă... după Brașov, încep să le fac cunoștință, să armonizez grupul... deocamdată îi las să se cunoască ei între ei, spontan... e mai bine așa... contactul direct... o să pun doi șefi, unul la băieți, probabil pe Tinel, este elevul meu preferat, are autoritate, nici nu este rigid, destul de comunicativ... nici pistruiatul ăla din Breaza n-ar fi rău, are o figură de inteligent, îmi inspiră încredere, poate chiar George din Sinaia, atâta, doar, că e cam scund... la fete...

Cici, clar!, e șefa tuturor șefelor... obligat, dacă nu vreau să-mi ratez cariera... și de ce aș vrea? După Brașov, bag băieții într-un compartiment și fetele în celălalt... până la Sibiu, și discut cu ei pe rând, pe urmă, îi amestec din nou și până la Deva ajungem prieteni...

Din Deva am trimis acasă prima vedere: Salutări din Deva, suntem bine, e foarte frumos!... apoi am trimis una și din Timișoara... un oraș foarte mare și frumos, cu tramvai și vaporaș pe Bega... iar la Turnu Severin a început nebunia...

(Va urma)

M. Ghiță Mateucă

Joomla SEF URLs by Artio