Marți, 17 Octombrie 2017
 

Pamflet

EXCLUSIV! Radu Socoleanu, preşedinte la Partidul Poporului, filiala Prahova

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 08 November 2011 08:00  |  Category: Pamflet

socoleanuDacă nu mai ştiaţi ce face fostul viceprimar al Ploieştiului, Radu Socoleanu, venim în întâmpinarea angoasei dumneavoastră cu o bârfă în exclusivitate, după ample documentări ale departamentului nostru de spionaj prin tomberoanele politice ale județului: incredibil, Radu Socoleau face foarte bine, având în vedere că tocmai își negociază un post de conducere într-un partid serios!

Şi noi ne bucurăm, dar şi Radu, suntem convinşi de asta. Pentru că, stimaţi ploieşteni, fostul vice, al nostru, al tuturor, luptă, în continuare, pe frontul politic.

Partidul care l-ar fi primit cu pubelele deschise pe Socoleanu se numeşte OTV, ne scuzaţi, Partidul Poporului. Domnul Socoleanu, prietenul nostru, de altfel (Zi, Radule, sincer, are Luis Lazarus hemoroizi, așa cum a zis domnu Președinte?), tocmai ce-și negociază funcția de şef la organizaţia judeţeneană Prahova a PP.

Sursele noastre din regia de emisie a OTV ne-au spus că, după discuţii serioase cu domnul Dan Diaconescu, în Bentley-ul Poporului, Socoleanu şi-a dat seama că simte aşa, de la prostată în sus, o chemare: PATRIA!

Domnul viitor Preşedinte Dan l-ar fi asigurat că cele 89,43 la sută din voturile românilor sunt asigurate, iar Soco va fi cel puţin ministrul Transporturilor, după ce Domnul Viitor Preşedinte a aflat de la Radu că le are cu levierul ca Zorro cu sabia.

Domnul Preşedinte Dan a fost impresionat de CV-ul vast al domnului Socoleanu, remarcând, din toată activitatea politică a acestuia, în special relantisoarele ploieştene, ce vor rămâne în istoria urbei, dacă nu tot atât cât Palatul Culturii, măcar până când dă zăpada şi le scoate Volosevici să nu ia autogrederul la mişto realizarea fostului vice.

Cariera domnului Socoleanu a cuprins, în câţiva ani, câteva partide, cum ar fi PRM, care l-a aruncat şi lângă biroul lui Calotă (ce-ţi mai plăceau ascuţitorile, Radule!), PDL, de unde a fost zburat pe bară, dar şi PNG, unde, alături de Cavalerul Luminii, a ieşit consilier local la Ploieşti.

Partidul telemelei de Pipera l-a ejectat pe Radu, după ce Jiji l-a împins, creştineşte, pe Socoleanu, pe scările palatului, lăsându-l pe bietul om fără funcţia de consilier local.

Acum, departamentul nostru de căutători ai Elodiei îi prevăd acestuia un viitor superb, alături de câteva apariţii în prime-time la OTV, unde va decarta 2000 de euro pe emisiune la Domnu’ Dan.

Că aşa e viaţa: la preşedinte nu te duci cu mâna la levier, lipsit de un crez politic substanţial: adică măcar vreo 5000. Cash.

Aflat într-o relaţie intimă cu U2 şi Irlanda, deputatul Brânză a lansat un nou hit: Where the streets have no brain

Written by Administrator  |  Created on Saturday, 29 October 2011 16:38  |  Category: Pamflet

william_branzaLa o întâlnire organizată de Comisia Românilor de Pretutindeni, din cadrul Camerei Deputaților, cu ambasadorul Irlandei în România, John Morahan, acesta a oferit o carte cu titlul – “Ireland in brief”.

Încântat, deputatul William Brânză ar fi început să laude, în engleză, comunitatea românească din oraşul BRIEF – ”Excelenţa voastră, am vizitat deseori acest oraş Brief. E un oraş foarte frumos şi vrem să mulţumim prin dumneavoastră autorităţilor locale din BRIEF pentru atenţia pe care o acordă importantei comunităţi româneşti de acolo”.

Deputatul Brânză este profesor de drept în cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti, domeniu în care s-a remarcat, acum câţiva ani, prin lansarea unui volum legat de problemele de corupţie din România.

William Brânză este un cunoscut client al statului, firmele legate de numele său câştigând nenumărate contracte din bani publici. Din cele mai cunoscute afaceri ale lui Brânză amintim aici contractul de deratizare cu Metrorex, prin care societatea prestatoare de servicii a alergat şobolanii din staţiile de metrou, sau contractul prin care societatea cu pricina a deratizat subsolurile Palatului Parlamentului.

Sursa: www.patraru.ro , www.pesurse.ro

Ponta Păstorel, nimeni nu-i ca el

Written by Administrator  |  Created on Monday, 10 October 2011 15:43  |  Category: Pamflet

victor-pontaAdevărul.ro scrie despre fabula publicată pe blogul preşedintelui PSD, Victor Ponta, creaţie care se potriveşte, pe alocuri, cu acuzele Opoziţiei la adresa tandemului Traian Băsescu – Emil Boc, anume stăpân-slugă. Fabula începe spunând că marea criza economică mondială a lovit şi “lumea animală”. Regele junglei, un leu “ales pentru un nou mandat”, văzând că “jivinele” îl critică pentru măsurile pe care le ia, s-a gândit să arunce toate acuzaţiile în spatele unui “supus docil”, cu minte “de copil”, care o să facă tot ce-i va spune gura lui “zeiască”.

FABULA PAPAGALULUI

«Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.

Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii

Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.

De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,

Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,

Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.

Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:

- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic

Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,

Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.

Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat…

De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.

În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!

Sursa: http://blogponta.wordpress.com/

Aţi râs?

Precum Ştefan Hruşcă, etern-căutătorul baladelor româneşti, Victor Ponta spune, pe propriul blog, că a primit această fabulă de la popor şi, pentru că, normal, i-a plăcut, a decis să o publice.

Nu ştiu dacă în acest moment cineva din sediul PSD se tăvăleşte pe jos de râs, emoţionat fiind de zicerea baladei populare publicată pe platforma de informare a liderului celui mai puternic partid de opoziţie din România, mie, unuia, mi se pare că pierderea a cel puţin 20 de minute cu o asemenea tâmpenie (citit, corectat, râs, publicat pe blog) denotă doar puerilismul unui copil bătrân.

Trecând peste neseriozitatea mesajului, Ponta nu realizează că jivinele din fabulă reprezintă, până una-alta, poporul român, iar turma de oi nu este electoratul PDL, ci acelaşi popor.

Îi mai sugerez eu, acum, amuzantului domn Ponta, o altă baladă, numai bună de băgat atât pe blogul personal, cât şi în platforma sa electorală.


Crinul şi Cânepa


În zori de dimineaţă,

Adică pe la 12,

Îl sun cu disperare,

Am tremurat în voce.


El, nesimţitul naibii,

O floare şi doi crini,

Nu vine la moţiune,

E obosit puţin.


Duc opoziţia singur

Şi jur, e foarte greu,

Fac tumbe cu maşina,

Vorbesc la R-teveu.


Ameninţ procurorii, că vin eu la putere,

Şi când ajung acolo, nu dau deloc o bere.

Justiţia e coruptă, şi ar trebui închisă,

Cu mine la putere, o să uitaţi de criză.


Soluţii am destule, votaţi-mă, vă rog,

Şi veţi vedea dreptatea, nu ca acum, cu Boc.

Voi pune drept-miniştrii, în multe portofolii,

Năstase şi vanghelii, opreşti şi alte molii.


Cu Mazăre şi Mitrea spre Rusia vom purcede,

Vom evada din NATO, ca Putin să se-mbete.

De fericire multă, şi Oprişan va bea,

Iar Seche şi Nea Nelu un premiu îmi vor da.


Votaţi-ne, români, că merităm, pe bune,

Soluţii nu avem, însă producem spume.

 

PS: M-am plictisit, oricum, aţi prins ideea.

 

Text preluat de pe blogul autorului, 

http://ignatsebastian.wordpress.com/

Foto:

http://nicoletasavin.wordpress.com/

Bârfoteca APH. În PDL miroase a Veolia. Sau Vitalia, cum preferaţi.

Written by Administrator  |  Created on Thursday, 21 April 2011 22:11  |  Category: Pamflet

sarbu_gheorgheDoamnelor şi domnilor cititori ploieşteni şi interurbani, duceţi-vă liniştiţi tomberoanele la poartă şi concentraţi-vă pentru că, da, astăzi vorbim despre gunoi. Şi cum gunoiul face parte din viaţa noastră zilnică, era aproape imposibil să nu aducem vorba şi despre mizeria de politică locală. Politică şi gunoi, deci, scuzaţi repetiţia!

În data de 12 aprilie, comisia acreditată de Primăria Ploieşti cu mirositul gunoiului menajer a deschis plicurile cu ofertele firmelor de salubritate care visează contractul de prestări servicii cu municipalitatea, un loz de multe miliarde dorit de patru asocieri mari şi late.

Aşa cum vă spuneam zilele trecute, firmele care au depus ofertele în plic sunt: actualul operator de salubritate Rosal, fostul operator de salubritate, Veolia, transformată între timp în Vitalia Servicii pentru Mediu, operatorul de salubritate Romprest şi societatea Polaris.

Primăria va încheia contracte cu operatorii care vor asigura serviciile de curăţenie şi colectare a gunoiului pe două zone.
Vitalia Servicii pentru Mediu a depus oferte în asociere cu alte companii de profil. Astfel, dacă va câştiga contractul, pentru zona A, Vitalia va lucra împreună cu Floricon, firma care asigură serviciile de salubritate în Câmpina, în vreme ce pentru zona B Vitalia a depus o ofertă în asociere cu SSB.

După deschiderea ofertelor, care a avut loc în 12 aprilie, urmează etapa de evaluare a ofertelor, în care se va ţine cont de valoarea investiţiilor pe care şi le propun firmele, de tariful perceput populaţiei, primăriei şi agenţilor economici şi de redevenţa pe care operatorii sunt dispuşi să o achite către primărie din venitul lor anual.

Asta e partea oficială

Partea neoficială, adică gunoiul de sub preş, ca să rămânem în termenii tehnici ai problemei urât mirositoare, acum urmează.
După cum intuiţi, la Ploieşti este binevenit domnul Silviu Prigoană, cu societatea Rosal, care mătură în prezent municipiul. Dragostea şi afecţiunea pentru Rosal este răcnită în gura mare şi de un domn consilier local cu antecedente în gunoiul menajer, pe numele lui Gheorghe Sârbu (noroc, nea Sârbule, sănătate!).

Fără pic de răutate spunem că nea Sârbu are antecedente în manipularea gunoiului, mai ales dacă vă prezentăm dovada prin care arătăm că domnia sa este şeful companiei aflate în insolvenţă Itecol Tehnica, societate specializată în căratul gunoiului oamenilor din mai multe judeţe.

Aşadar, este clar că domnul Gheorghe Sârbu devine credibil atunci când vorbeşte despre gunoi, fiind printre puţinii politicieni care au ajuns din benă în ditamai funcţia publică de ales al neamului ploieştean.

Ne ţinem mâna la nas şi îl felicităm, sincer, pe domnul Sârbu, şi pentru postura sa de profesionist în care se află. În care se află în jurul comisiei care desface plicurile firmelor concurente pentru salubritatea municipală.

Înainte de a vă spune bârfa pentru care nea Sârbu n-o să ne mai invite neam la cafele, ne permitem să-îi dăm un sfat: bre, apropo de plicuri, linge şi matale cu măsură că lipiciul ăla e toxic!

Şi dacă tot am adus vorba despre plicuri (ai reţinut, nea Sârbule?), trebuie să ştiţi că, efectiv, ne-a frapat telefonul unuia cu mustaţă care se învârte prin jurul PDL-ului, individ care ne-a transmis, nervos, bârfa conform căreia nea Sârbu a lins la plicuri până când a dat de oferta celor de la Vitalia, care, brusc, de la substanţa aia despre care vă povesteam mai devreme, ar fi avut halucinaţii spunând că e mai bună decât Rosalul pe care îl laudă în gura mare peste tot.

Sigur bârfa că Sârbu le-a sifonat celor de la Vitalia ponturi legate de bucătăria internă a ofertelor prezentate în plic este doar una lipsită de adevăr. Noi îl cunoaştem pe domnul Sârbu ca fiind un tip serios, angajat şi disciplinat în faţa deciziilor venite din partea forurilor superioare, înclinaţie rămasă de pe vremea în care aplauda, la plenarele cincinale, de se zguduia tabloul lui nea Nicu pe perete. De-asta am şi zis, la început, că e bârfă, ca să nu existe dubii, clar?

General Menajer

Stenogramele prahovene. Episodul 2. Interceptarea convorbirii dintre Andrei Volosevici şi Mircea Cosma.

Written by Administrator  |  Created on Sunday, 10 April 2011 11:41  |  Category: Pamflet

volosevici_cosmaStenogramele prahovene secrete revin. Se pare că telefonul lui Mircea Cosma este cel mai ascultat, astfel nu ne explicăm de ce apare în fiecare înregistrare intrată pe mâna noastră (sau ni le livrează PDL-ul, oh, my God!). De data asta, o stenogramă incendiară, în care Mircea Cosma apare cu Andrei Volosevici.

2008. România. Prahova. Ploieşti. Seara alegerilor locale. Turul al II-lea.

Mircea Cosma: Alo!

Andrei Volosevici: Sunt eu, Picasso, he, he, he, ce mi-a plăcut gluma mea, sănătate, babalâcule!

(Pauză)

Mircea Cosma: Volo, nu?

Andrei Volosevici: He, he, he, normal, tati, da de unde te-ai prins, ai traducere?, ho, ho, ho, ce bună a fost asta!

Mircea Cosma: Hm, ai ciugulit ceva?

Andrei Volosevici: Auzi, bre, noi avem o vorbă la barou: dacă bei, să bei destul, dacă mori, să mori sătul, ho, ho, ho! Hai că te-am blocat, e?

Mircea Cosma: Da’ rău, mă, băiatule, m-ai făcut praf!

Andrei Volosevici: Ia zi, Fosilescu, te fac un şpriţ? Mi-e cam dor de matale, plus că am rămas singur la partid, nu ştiu unde au plecat toţi, că trebuia să sărbătorim împreună!

Mircea Cosma: Domnu’ Andrei, de la Mihai Viteazu şi până în zilele noastre, de la familia Cosma din Ardeal, de la Anno Domini 1200, până la familia Cosma din Ploieşti, Anno de Căcat 2008, nimeni nu m-a mai luat aşa tare. Ce invective şi-a tras puştiu’! Auzi, mă, tu devii obraznic! (Râde)

Andrei Volosevici: (râde) Calmează-te, bre, că-ţi zic un banc să-ţi treacă, fii atent!

Mircea Cosma: Puşlama mică, e târziu, te sun eu mâine, mă, băiatule...

Andrei Volosevici: ... „Alinuţa îmbrăcată în Scufiţa Roşie. De după un copac apare lupul. Lupu`: Alinuţo, ce-ai în coş? Alinuţa: De-ale gurii: plombe, maxilare, carii, etc...” – ha, ha, ha, te-am rupt, e?

Mircea Cosma: Carpe diem, Volo!

Andrei Volosevici: (...)

Mircea Cosma: Mai eşti?

Andrei Volosevici: Stai că mi-a căzut telefonul. Nu ştiu germana, bre, lasă-mă cu de-astea, he, he, he, glumesc, desigur, ia, fii atent, unu’ tare...

Mircea Cosma: Mă, băiatule, trebuie să închid, mi-e somn!

Andrei Volosevici: ... „Clasa de maghiari la ora de Limba română.
- Gyury, spune, te rog, o propoziţie!
- Duminica me duc la pedure.
- Gyury dragă, da’ nu-i bine.
- Atunci nu me duc” - he, he, he, ho,ho,ho, mă cac pe mine de râs!

Mircea Cosma: Închid!

Andrei Volosevici: ... sau: „Maria cu Ion în pat.
Maria : Ioane, îţi miros picioarele !
Ion : Bine, dacă tu vrei” – ha, ha, ha, ce mi-a plăcut ăsta, bre, nea Mircea, matale nu râzi?

Mircea Cosma: Nu.

Andrei Volosevici: Sunteţi bătuţi în cap la partidul ăla, bre, mai bine veneai la noi, parol, ne distram împreună, eu spun bancuri toată ziua.

Mircea Cosma: Super!

Andrei Volosevici: Ia’ auzi-l p-ăsta: „Ce le place homosexualilor la un calculator? Să intre în DOS” – uaaaaahahaha, uuuuhhhuhuhuuu, îhîhîhîhîhî, mă doare burta!

Mircea Cosma: Mă, tu nu te duci la Vienna?

(pauză)

Mircea Cosma: Andrei, mai eşti?

Andrei Volosevici: N-am mai fost în Viena de vreo trei ani, că nu ştiu nemţeşte, hi,hi,hi, he,he,he,he!

Mircea Cosma: Mda, mi-au zis băieţii ăştia din tineretul social-democrat că se întâlnesc cu băieţii şi fetele de la voi de la tineret, să ne sărbătorească la Viena. Cică face cinste mogulul, he, he, he.

Andrei Volosevici: M-au trădat...

Mircea Cosma: Adică?

Andrei Volosevici: Păi eu acum aud despre asta.

Mircea Cosma: Păi nici mie nu mi-e somn, mă, te pupă băieţii şi fetele de la Viena Cafe, ha, ha, ha (cor de râsete). Făceam şi noi mişto de tine, că suntem aici, la şpriţuri!

Andrei Volosevici: Atunci vin şi eu!

(râsete mai puternice)

Nota redacţiei: Pamflet. Aceste convorbiri nu pot fi reale decât dacă se declasifică dosarele istoriei, de la Mihai Viteazu, până la buzoienii zilelor noastre. Până atunci, trăim doar cu supoziţii. Asta dacă mai trăim. Rămâneţi pe fază, urmează episodul trei. În curând!

Articol preluat de pe blogul autorului, http://ignatsebastian.wordpress.com

Bârfoteca APH. MAPN i-a întins o Labă de ajutor lui Mircea

Written by Administrator  |  Created on Thursday, 31 March 2011 19:08  |  Category: Pamflet

hercules(DIN EDIŢIA TIPĂRITĂ)

 Labă – omul de afaceri, nu obiceiul – are bani, nenicule. Atâţia bani are Mircea Labă încât poate, la o adică, atunci când omenia o cere, să semneze un contract cu Ministerul Apărării Naţionale prin care să închirieze un Hercules cu care să survoleze, alături de Raffale şi alte Tomahawk-uri explozive, cerul Libiei, când vrea muşchii lui de milionar low-profile al Ploieştiului.

Patronul IPIP / Petroconsult, căci despre el e vorba, a primit, într-o zi, un apel disperat, în care, printre rafale de mitralieră în fundal, urlete de „Allah e mare” şi mieunat românesc de „Să moară mama, nu mai scăpăm de-aici!”, era rugat, cu disperarea specifică inginerului petrolist paraşutat pentru lovele în Africa care e prins ca şoarecele într-un război civil, să trimită un aeroplan / dirijabil / planor / paraşută / frisbee / bumerang sau ce îşi permite ca să-şi ia angajaţii de pe terenul ăla minat din Libia.

180 de oameni trimişi în Libia de societatea ploieşteană Petroconsult au urlat, în cor, la telefon, spre patronul Mircea Labă, rugându-l, aşadar, să găsească o soluţie rapidă pentru a fi salvaţi.

Patronul, om de treabă, a dat, repede, câteva telefoane, şi a ajuns la biroul ministrului Apărării, de unde a primit asigurarea că nici lovelele lui n-au miros pentru ridicarea unui Hercules al Armatei Române (poate singurul) în cer, spre Libia, cu dragoste!

Zis şi făcut! Hercules-ul armatei noastre a decolat spre Libia unde a fost burduşit de inginerii ăia ochelarişti atât de dragi lui Labă, care au venit veseli spre România cu amintiri frumoase şi nu numai. În stilul românesc, dacă taxatorul de pe taxi oricum funcţiona, s-au mai făcut şi câteva gheşefturi.

Pe lângă angajaţii Petroconsult Ploieşti, în carlingă s-au mai nimerit câţiva românaşi care, cu pieptul gol în faţa elicei, au declarat că îşi dau şi viaţa pentru un zbor spre România. Viaţa nu şi-au dat-o, băieţii, noştri, că şi piloţii este şi ei oameni. Dar nişte para tot au decartat, că, vorba aia, dacă nu pică, curge.

Această istorioară frumoasă, în care nişte români l-au umilit pe Steven Seagal în cea mai secretă operaţiune de salvare din Libia, se încheie în acelaşi spirit pozitiv, al omeniei, întrajutorării între semeni, în care armata română este personajul pozitiv, al salvatorului miraculos.

Glumim, desigur. Mircea Labă a decartat 200.000 de euro la MapN. Între noi fie vorba: vă daţi seama cât câştigă Labă cu inginerii ăia, dacă a aruncat cu banii în Hercules, mai ceva decât ţiganii în lăutari?

Floriana Jucan, vidanjoarea de serviciu de la Realitatea

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 29 March 2011 21:51  |  Category: Pamflet

floriana_jucanIndubitabil, telegramele Wikileaks au deterioarat și mai mult reputaţia, şi aşa în zdrenţe, a cruciaţilor anti-Băsescu, moguli şi guşteri de presă care, identificaţi ca suporteri ai intereselor ruseşti, au adus un beneficiu de imagine preşedintelui.

Aseară, în efortul disperat de a diminua prejudiciul, Realitatea lui Vîntu (că nu-l văd pe Ghiţă câştigător, pe termen lung) a încercat, de pildă, să inducă ideea că turnătoria mizerabilă a lui Bogdan Chireac se bazează pe realitatea că preşedintele este un beţiv, deşi în prima zi, însuşi calomniatorul a recunoscut că nu l-a văzut pe Băsescu bând.

Dacă până acum distribuirea rahatului se făcea zilnic, cu hârdăul, de către slugoii lui Nuş, ei bine, aseară a fost chemată Floriana Jucan, o „vaginus gitane” pe care Sorin Roşca Stănescu a învăţat-o să mânuiască pixul şi pentru care orice furtun e-o provocare, fie că-i de ambasador, de Gigi Kent, de Virgil Măgureanu, sau de vidanjă.

Aseară a fost de vidanjă, Silviu Crăescu pe nume, fost, nu şef al protocolului, ci administrator al reşedinţei ambasadorului american din 2006 până în 2010, când a fost dat afară. Acestui „head of protocol”, cum se autoproclamă el pe feisbuci, Floriana Juncana i-a luat un interviu „incendiar” în revista ei de boudoir cu felinar, Q Magazine.

N-am de gând să-mi pierd vremea analizând elucubraţiile ipochimenului din interviul de care Juncana era atât de mândră, iar hamsterul electrocutat Soviani atât de încântat, interviu pe care, de altfel, Nicholas Taubman, fostul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti l-a dezavuat în întregime, azi, prin intermediul ambasadei.

Dacă nu pot pune un diagnostic lui Silviu Crăescu, nefiind psihiatru, sunt însă în măsură să vă semnalez o minciună evidentă pentru toţi cei 2000 de participanţi la mitingul spontan din Piaţa Universităţii pe 19 aprilie 2007, imediat după votul celor 322 din Parlament.

Iată ce delirează Crăescu, la un moment dat, în interviul din Q Magazine: „În seara destituirii presedintelui din funcţie de către Parlament, am văzut un preşedinte într-o stare de agitaţie caracteristică unui om aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, mirosind a băutură, care a dat peste cap dispozitivul de securitate propriu al reşedintei ambasadorului S.U.A., deoarece nu avea permis de acces aprobat şi nicio funcţie oficială. A fost derută! A venit atunci, în jur de ora 18.30, fără escorta SPP, însoţit doar de o maşină blindată de la SPP cu şofer, şi a cerut să-l vadă pe şeful meu. Am văzut un preşedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângând şi fumând în acelaşi timp, încercând să se împrietenească cu mine şi aşteptând afară, lângă garaj, până când a fost primit de ambasador în casă. Atunci a cerut ajutorul S.U.A. şi a promis multe!!!!”

Ceea ce îl contrazice pe acest James VagaBond de România este chiar transmisiunea Realitatea TV din acele momente fierbinţi. Băsescu a ajuns la ora 18.50 în Piaţa Universităţii. Un preşedinte suspendat foarte slab, moale, aflat într-o stare de intensă emoţie şi frică, plângând”, ajunge în jur de ora 18.30” la ambasadă, aşteaptă să fie primit, are o discuţie cu ambasadorul şi reuşeşte să ajungă la ora 18.50 în Piaţa Universităţii, unde vorbeşte în faţa mulţimii. Găsiţi filmuleţul pe Youtube.
Alo, Soviani, Crăescule, Rudotelilor, parcă era marinar Băsescu, mă, băieţi, nu aviator!
Mai pedalaţi, mai pedalaţi!

Johann Bauer

Zi cu soare, noapte cu lună

Written by Nicu BOARU  |  Created on Thursday, 24 March 2011 21:15  |  Category: Pamflet

nicolae_boaru_bibliotecSeninul de afară  (”Ziua să-i fie cu soare, noaptea cu lună”, spunea într-un vers din ”Muşat şi ursitorile ” Eminescu ) pare să fie premonitoriu. Sau, să contribuie puţin şi la ...desţelenirea ursuzlucului iernatic al actualităţii româneşti. O actualitate neschimbat rămasă, în liniile mari ale ei, în datele unei, să zicem, geografii a neîmplinirii. Fiziologii a neîmplinirii. Nu-i aşa că n-ar fi chiar netribuincioase câteva ...intermitenţe ale bucuriei, câteva sincopări ale seriei negre în care tot cădem, în răstimpul cărora să mai înflorească şi altceva decât buruienile şi mărăcinii?

Jalea şi scârba, dezgustul de identitate, care, dihanie din urmă, s-a lăţit peste poate dinspre lumpeni şi pegră, mai spre „centrul” social, nici el prea culturalizat, sub căldura de incubator a vreo două televizii foc de interesate în ultima vreme de binele norodului.

Se aud şi voci, se mai văd şi câteva lumini. Nu-s doar ale focurilor de curăţenie de aprilie de prin grădini, ci ale unor veşti care nu-s poveşti, dătătoare de niscaiva sevă prin veştejirile noastre.

Par egzamplu, euro devine dacă nu costeliv, abordabil, semn că şi importurile noastre de...mai toate se vor efectua mai uşor, călătoriile - prin care românii s-au răsfăţat şi răzbunat după atâta frig şi ceaţă, başca etanşeitatea paradisului roşu, de nepărăsit – sunt şi mai ”antamabile” (Petrică Roman, pişicherule!), se pot stabili negocieri cu mai multă siguranţă.

Există apoi din ce în ce mai multe voci, nu chiar de neluat în seamă, care îşi exprimă nemulţumirea netă pentru deriziunea şi oftătura la care câţiva patroni de media , câţiva lideri de partid doritori în mod firesc să acceadă la ... şi la..., împing şi determină păturile mai, cum să zic, influenţabile.

Eu personal am avut ocazia (şi lîngă mine încă vreo căteva sute) să îi văd exercitându-se polemic, de la tribună, microfon, prezidiu, şi pe prof.univ. Ion Bulei, şi pe prozatorul „semi”american Petru Popescu, şi pe Varujan Vozganian şi Bedros Horasangian, într-o singură săptămână, la nişte lansări de carte.

Toţi erau nemulţumiţi de insistenţa maniacală cu care se continuă tirul faţă de ”tragedia”, ”dezastrul ” şi alte sinonime, cu decurgerile fireşti , incitative la răsmeriţe şi răzbel. Să zicem că un Bulei este un neoconservator, şi că, poate, are vreo „trampare ” ocultă cu actuala putere ”dementă” , ”iresponsabilă”, etc.

Omul ne spunea, nouă, unei săli întregi, ”cum că ” la 1886, în plin progres liberal, opoziţia suna din toate goarnele apocalipsei, întărâtând, blestemând, căinindu-se. La 1924, din nou, în plină Românie Mare, când leul românesc făcea...savană din şi în Europa, iar contestaţiune, plângăciune, blestemaţiune. Am zis : o fi Ion Bulei în vreun amor secret cu actualii ...diavoli!

Dar Petru Popescu a fost plătit special de către Guvernul Iliescu să reprezinte ”interesele ” ţării în Statele Unite. Prozatorul a vorbit şi el despre uriciunile, scandalurile  monstruoase din America, a pomenit de ”grotescul politic italian”, l-a ironizat crunt pe semifrancezul, semimaghiarul (ba chiar ”semimăgarul” – vă amintiţi cum ne cadorisea clovnul ăsta de Sarkozy cu apelativul de ”ţigani”?) prezident franţuz, şi a lăudat minute întregi contribuţia de inteligenţă a diasporei româneşti precum şi notorietatea bună pe care o avem prin film – mai ales – literatură (împopoţonată chiar cu un Nobel) – arte plastice.

”E păcat că vă coborâţi într-atât şi mereu” – a spus prozatorul. Un pic de mândrie nu ne-ar strica. ”În Statele Unite , criza a făcut ravagii, n-aţi văzut sau nu vi s-au arătat scene în care zeci de profesori universitari dormeau pe canapele în faţa caselor”.

Nu pledez pentru actualii ”diriginţi”. Nu i-am considerat dregători în totalitate, adică nişte oameni care pot să îndrepte lucrurile strâmbe. Să le dreagă. Nici autoritarismul tincturat egolatru al preşedintelui nu cade bine la lingurică. Dar nici nu vreau să-mi plângă de milă toţi magrebienii, turcii şi iranienii unei Europe indiferente, fiindcă nişte anatomii, cu puţin cerebel şi multă pohtă de dilatare, îşi folosesc zearele, tembeliziile şi alte organe intromisive în sufletul omului, în sprijinul meu, chipurile. Nu am cerut sau cerşit umărul lor cu epoleţi, sprijinul lor de tutore (băţ, adică ) nevolnic pentru durerea mea individuală. Ei îi ştiu motivele şi pot să mi-o articulez fără să-mi împrumut silabele dezaprobării din ciutăcăirea sau orăcăirea lor. Pre limba mea pier.

Cornel Nistorescu: Vă daţi, hâc, seama?

Written by Iulian Preda  |  Created on Saturday, 12 March 2011 22:06  |  Category: Pamflet

nistorescu_sovianiEmisiunea de lunea trecută, moderată de flaşneta Realităţii TV, Radu Soviani, n-a reuşit să ne arate decât ceea ce ştiam din 2005: că Elena Udrea are conexiuni cu mediul dubios de afaceri cu statul. Sigur, nu putem s-o facem răspunzătoare de faptul că unul dintre partenerii de afaceri ai soţului său a vrut să dea o ţeapă statului, dar ne putem îndoi de onorabilitatea unui ministru din Guvernul României care se găseşte într-un asemenea anturaj şi al cărui consort, nu uitaţi, era combinatorul din stenogramele ALRO.

Încercarea însă de a o lega cu orice preț pe Elena Udrea, ca înalt demnitar, de afacerea Baaklini este lipsită de suport logic, de vreme ce s-a putut constata că libianul nu a beneficiat în niciun fel de protecţie din partea instituţiilor statului. Ca să nu mai amintesc si de faptul că taman „odiosul” de Sorin Blejnar, recomandat de o filială PDL apropiată Elenei Udrea, este cel care a devoalat tentativa de fraudă a lui Baaklini.

Din păcate pentru ea, Elena Udrea a demonstrat, în intervenţia făcută cu glas înţiglat, că nu este nici pe departe politicianul inspirat şi spontan, atât de omagiat pe blogurile udriste. Astfel că, a preferat să se eschiveze, când a fost întrebată tendenţios dacă îl cunoaşte pe Baaklini, în loc să răspundă tranşant: „Da, îl cunosc, dar, după cum vedeţi, asta nu l-a scăpat de braţul legii!” Ar fi fost un răspuns onest, menit să demonteze orice speculaţie ale coprofagilor Realităţii. Amintiţi-vă de răspunsul lui Băsescu când a fost întrebat de cumetria fratelui său cu interlopul Bercea Mondialu`.

Dar nu Elena Udrea este subiectul acestui post, ci prestaţia penibilă a lui Cornel Nistorescu în  acea emisiune, moderată de Radu Soviani, acest promiţător succesor al Oanei Stancu şi Ursu la un loc. Nu cred că agresivitatea mitocănească şi superficialitatea argumentelor, deja caracteristice intervenţiilor lui Cornel Nistorescu, a mai surprins pe cineva. M-a stupefiat însă incoerenţa aiuritoare cu care fostul jurnalist a răspuns la întrebările, e drept, de-o monumentală prostie, ale moderatorului-flaşnetă.

Radu Soviani: Domnule Nistorescu, care credeţi că este poziţia dintre doamna Udrea şi domnul Blejnar: îl susţine pe domnul Blejnar, sau îl urăşte pe domnul Blejnar?

Cornel Nistorescu (rânjind, cu voce cavernoasă, despre poziţia dintre doamna Udrea şi domnul Blejnar): Îl conduce…

Radu Soviani (fremătând): Îl conduce şi-l susţine!

Cornel Nistorescu (isteric): E şef, domne’! E superior! Ierarhic este ministru superior. Păi, dacă toţi primarii ăia se fac de penibil în faţa Elenei Udrea, vă daţi – hâc (sughiţ) – seama că rolul lui Blejnar nu este să facă pe…ăăăă…marea personalitate care o înfruntă pe Elena Udrea. Este subordonatul Elenei Udrea, scurt pe doi!

Iată şi momentul în care Cornel Nistorescu, confuz şi dezorientat în timp şi spaţiu, molfăieşte un răspuns absolut halucinant:

Radu Soviani(după o întreagă discuţie despre comisarul șef al Gărzii Financiare Bucureşti, găsit membru PSD şi apoi PDL) :  Un comisar şef, colorat politic, este un lucru normal pentru o ţară a Uniunii Europene, domnule Nistorescu?

Cornel Nistorescu: (pauză)Cum e colorat? Religios sau politic? Că acuma…Există şi unii care au coloratură religioasă…

Radu Soviani (descumpănit): PDL…

Cornel Nistorescu: Domne, au ajuns unii, e o întreagă grupare de-o anume orientare, o minoritate religioasă, care s-a infiltrat acuma în instituţiile statului şi toţi conduc de zor…Deci minoritar e…În Poliţie din? Susţinut politic?

Radu Soviani
(și mai descumpănit): Comisar şef, Garda Financiară Bucureşti, membru PDL…

Nu vă supăraţi că-ntreb: să fi fost Cornel Nistorescu mangă? Sau muci?

Iulian Preda

Stenogramele presei prahovene. Episodul I. Convorbire telefonică între mogulul secret şi politicianul Mircea Cosma.

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 14 December 2010 18:59  |  Category: Pamflet

Cosma_Mircea

Seara alegerilor locale din 2008



Mogulul secret:
Alo! Vă salut, să trăiţi, vă preţuiesc!

Mircea Cosma: Alo, ştiu. Să creşti mare, derbedeu mic!

Mogulul secret: Să dea Dumnezeu! Ce faci, tăticule, merge treaba?

Mircea Cosma: Dacă nu merge, pică, he, he, he…

Mogulul secret: Aş vrea, stimabile şi distinse Mircea Cosma, să fiu primul român care vă transmite felicitările şi omagiile pentru câştigarea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova. Deci, felicitări, domnule preşedinte!

Mircea Cosma: Doamne-ajută, ce cifre ai?

Mogulul secret: Domnule preşedinte al Prahovei, sunt primul mogul care v-a spus asta, să mă notaţi acolo, la dumneavoastră, în agenda aia jerpelită din 62’, dacă îmi permiteţi un spirit de glumă.

Mircea Cosma: Am notat acum cu stiloul chinezesc (râde).

Mogulul secret: Cred că aia mică e disperată, vede că pierde. Măi, e incredibil, mustaţa aia a jucat un rol important. Chiar dacă ar fi trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot.

Mircea Cosma: Da, tati, chiar dacă mustaţa e trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot. Adică eşti ospătar, du-te-n p…a mă-tii, nu te votez.

Mogulul secret: Cred că cea mai mare greşeală a făcut-o asta mică când m-a ales pe mine ţintă. Dacă era deşteaptă, venea la mine, îmi sugea p..a, spunea sărutmâna pentru masă, şi cu asta basta. Că loviturile mari, nu cu presa i le-am dat, ci cu puterea mea de combinaţii şi de joc. Punct!

Mircea Cosma: Naşpa, acum trebuie să ne pregătim să îl omorâm pe Volo…

Mogulul secret: Dar este elementar, dragă Watson (râde). Păi, presa trăieşte din sânge, f….t, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’!

Mircea Cosma: Te-am pupat, putoare mică, salută-l şi pe Baron.

Mogulul secret: Îi dăm şi lui o deconcentrată?

Mircea Cosma: Îi dăm m..e, băi, te-ai tâmpit, e doar un câine!?

Mogulul secret: E câine, dar e al meu, he, he, he!

Această stenogramă a fost şi va fi reală numai atunci când se vor declasifica dosarele istoriei, inclusiv cele ale lui Mihai Viteazul. Până atunci, rămâne doar un pamflet care trebuie tratat ca atare. Punct!
Material preluat de pe blogul http://ignatsebastian.wordpress.com/

Guvernul vrea să facă din rromi adevăraţi ţigani

Written by Administrator  |  Created on Tuesday, 14 December 2010 18:47  |  Category: Pamflet

tigani2
Ca să nu mai fim ciuca miştourilor, puşi la colţ cam peste tot în lume – din cauza rromilor, care fac ce ştiu ei mai bine prin lume -, Guvernul Boc a decis că aşa nu se mai poate. Nu că i-ar pune pe rromi la muncă sau la cine ştie ce treburi d-astea umilitoare, ci vrea să le schimbe numele.
Guvernul a anunţat că este de acord cu schimbarea denumirii oficiale a persoanelor de etnie romă din “rom" în “ţigan", propusă într-o iniţiativă parlamentară, bazându-se pe recomandările Academiei Române, precum şi pe faptul că acesta este termenul folosit în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. Proiectul ar limpezi oarecum apele, doar dacă nu e ciordit între timp de cei care se opun acestei schimbări.
La antipaticii ăştia de români ne referim, desigur!