Vineri, 17 Noiembrie 2017
 

Deputatul de Prahova Dan Rădulescu (USR) a susținut, marți, în fața colegilor săi, o declarație politică în care punctează diferențele dintre obiectivul declarat al ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar) și ce ar realiza, în fapt, inspectorii, în unitățile școlare pe care le evaluează. Parlamentarul a anunțat că va transmite ministrului Educației o serie de interpelări privind activitatea ARACIP.
"Colegii mei, profesori, știu cu siguranță ce este ARACIP-ul. Celorlalți, vă spun pe scurt: este Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar. În principiu, sună bine...
Ieri, am susţinut o declarație politică care abordează acest subiect. Vor urma interpelările către Ministerul Educației.
Indiferent de sistemul social, politic sau cultural în care se manifestă educația, rezultatul său este omul. Pe cale de consecință, conceptul de calitate a educației are un profund caracter umanist. Este evident faptul că nu putem vorbi despre un concept al calității educației sau, mai mult, despre o cultură a calității educației fără implicarea personalității umane, OMUL, nu FORMULARUL, fiind măsura calității în educație.
Sistemele de asigurare a calităţii conţin standarde şi indicatori, însă, de cele mai multe ori, nu se bazează pe o concepţie articulată, complexă despre lume şi viaţă. În România, asigurarea calității în învățământul preuniversitar se realizează prin intermediul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. Experţii instituţiei sunt cadre didactice selectate şi instruite în cadrul unor cursuri de formare pe linia asigurării calităţii în învăţământ, trimise pentru evaluarea calităţii educaţiei în şcoli din alte judeţe, ca să pară că este vorba despre evaluare făcută de specialişti din afara şcolii verificate. Împreună cu reprezentanţii şcolii, experţii controlează teancuri întregi de documente şcolare, asistă la ore, discută cu profesorii, cu elevii şi cu părinţii, întocmind, ulterior, rapoartele finale de evaluare.
Deși obiectivul declarativ al demersului este unul pozitiv, ARACIP, de multe ori eşuează, redactând proceduri şi standarde, gândite „aşa cum trebuie", dar foarte diferite de acţiunea reală. Standardizarea este utopică în educaţie. Este posibilă doar la nivel de mediu, resurse, conţinuturi obligatorii, orientări aduse de reformă în formarea profesorilor. În rest, fiecare comunitate este mai mult sau mai puțin implicată în viaţa şcolii, iar fiecare persoană care lucrează în sistemul de învăţământ este, ca orice ființă umană, un ansamblu unic de trăsături.
Dacă, în teorie, ARACIP ar trebui să fie un model deontologic și calitativ, practica demonstrează contrariul, abuzând discreționar de putere și reducând evaluarea calitativă la... «formularistică». Având în vedere că planurile și procedurile propuse sunt, de multe ori, o chestiune de formă, nu de fond, fără să conteze, în mod real, la bunul mers al activității; luând în calcul faptul că nu se aplică ciclul PDCA, monitorizarea și îmbunătățirea activității, nefiind practicate, voi adresa, în perioada care urmează, către Ministerul Educației, o serie de interpelări, prin care voi solicita lămuriri privitoare la:
- Eficienţa activităţii ARACIP, din 2006, până în prezent;
- Schimbările pozitive în sistemul de educaţie, aduse prin ARACIP;
- Aprecierea colaborării dintre inspectoratele şcolare judeţene şi ARACIP;
- Gradul şi nivelul de pregătire în domeniul managementului calităţii educaţiei al tuturor celor implicaţi în acest proces (angajaţii ARACIP, evaluatori externi, inspectori)".
Sursa: Facebook/Dan Rădulescu