Anul 1990 era primul an de libertate după 42 de teroare comunistă, românii priveau cu speranțe înnoite perioada imediat următoare, dar totuși unii s-au prins destul de repede că cei care au furat startul la revoluție sunt niște comunistoizi din linia a doua, aventurieri și carieriști. Așadar, cu câteva luni înainte de fenomenul Piața Universității, au existat trei evenimente puternice de contestare a troici Iliescu-Brucan-Petre Roman.

Iliescu, băiatul bun cu zâmbet fermecător

Iliescu se impusese repede la cârma statului și era văzut ca un personaj gorbaciovist, mai deschis, mai rațional, mult mai inteligent decât Ceaușescu, genul de lider care putea scoate țara din izolarea culturală și economică în care ne dusese ultima decadă a „domniei lui Ceaușescu“, alături de partidul comunist ce ar fi urmat a fi ușor reformat.

Totuși, Iliescu a constatat cu surprindere și amărăciune că piața nu mai voia să audă nici de partidul comunist și nici de socialismul ștințific. Nicio problemă, liderii FSN s-au adaptat imediat și au scos lozincile comuniste din discursul public, în timp ce „Frontul“ prelua de fapt organizația PCR și sindicatele la toate nivelurile.

Chiar dacă existase o primă încercare de contestare publică a lui Iliescu pe data de 26 decembrie 1989, evenimentul nu a putut fi bine conturat și nici observat în avalanșa evenimentelor care se petreceau cu o viteză amețitoare.

FSN/CFSN ca unic for conducător, atât legislativ cât și executiv, adoptă primele măsuri extrem firești de bun simț. Astfel, FSN abrogă numeroase legi și decrete nepopulare, ale lui Ceaușescu, precum legea privind sistematizarea teritoriului (demolarea satelor); Decretul 770/1966 ce interzicea avortul; sunt sistate exporturile, se dă liber la deplasarea în străinătate și la eliberarea de pașapoarte, se elimină reducerea salariilor muncitorilor sub pretextul plății de părți sociale la întreprinderi și multe altele.

Liderii FSN mai promiteau că vor duce societatea către democrație, pluralism politic, organizarea de alegeri libere, reorganizarea economiei, normalizarea relațiilor cu țările europene, dar și cu Uniunea Sovietică, cu precizarea că vom respecta perevederile Tratatului de la Varșovia (acel NATO al țărilor comuniste).

FSN nu vrea să mai plece de la borcanul cu miere

FSN se dorea oficial un organism provizoriu de conducere până la primele alegeri libere iar Brucan și Iliescu, promiseseră pe 3 ianuarie 1990 că formațiunea nu va fi înregistrată ca partid.

Din păcate, după aproape 4 săptămâni de la Revoluție, apăreau semnale că liderii Frontului Salvării Naționale nu mai aveau de gând să respecte programul promis în zilele de foc ale evenimentelor din decembrie 89.

Primele semne concrete erau legate de faptul că problema morților și răniților de la Revoluție rămânea fără răspunsuri. Existau totuși teroriști prinși în decembrie 89 și care începuseră să dispară din arest, după ce fuseseră preluați de procurorii militari. Ulterior s-a aflat că au fost eliberați fără niciun interogatoriu. Foștii securiștii scoseseră din nou capul de la cutie și păreau să se plieze destul de bine pe lângă liderii FSN, iar serviciile lor păreau a fi apreciate.

Iliescu și grupul său părea deja capturat de plăcerile puterii absolute, de lingăii comuniști propășiți prin FSN, de ideea de tătuc al poporului, de control absolut al statului, toate acestea reprezentau moștenirea otrăvită, lăsată de Ceaușescu. 

La sfârșitul lunii decembrie 89 se reînființaseră și partidele istorice PNȚ, PNL și PSDI (nu, nu e vorba de actualul PSD ci de urmașul social democrației interbelice, formațiune condusă de Sergiu Cunescu). Acestea se înregistraseră la tribunal la începutul lunii ianuarie 1990.

Mintingul din 12 ianuarie 1990

Primul miting anti-FSN s-a petrecut pe 12 ianuarie 1990, cu ocazia comemorării celor căzuți în decembrie 1989. Oamenii erau revoltați că se așternuse liniștea privind vinovăția privind găsirea și pedepsirea ucigașilor. Se strigă pentru prima oară „Jos Iliescu“ și se cere explicit desființarea partidului comunist deoarece liderii CFSN o cam scăldau în legătură cu acest subiect.

Oamenii erau vehemenți, sentimentul că se murise degeaba în decembrie și că sacrificiul lor începuse să fie exploatat politic crea o senzație de iritare. Era o premieră, noii lideri erau contesatați public de o mulțime de câteva mii de oameni. Liderii FSN erau speriați, nu știau cum să negocieze această situație care putea deveni explozivă.

Demonstranții au cerut guvernului și Consiliului Frontului Salvării Naționale să asigure alegeri libere sub egida ONU, să scoată Partidul Comunist în afara legii, să identifice și să trimită în judecată pe teroriștii care au tras în civili și militari, să afle numărul victimelor din decembrie 89.

Petre Roman, proaspătul prim-ministru, a precizat încă odată că FSN va rezolva toate doleanțele și că formațiunea are doar un caracter provizoriu și se va dizolva după ce va asigura tranziția până la alegerile generale libere.

Pe 12 ianuarie este și celebra scenă cu Dumitru Mazilu vorbind mulțimii de pe un TAB și cu Iliescu de la balconul Palatului Victoria. Dovadă a acestei panici este că aproape toți cei din conducerea Frontului au ieșit în fața mulțimii sau au discutat de la balcon cu manifestanții. S-au făcut promisiuni solemne că evenimentele din decembrie vor fi elucidate cu celeritate, iar cei vinovați vor fi judecați.

Până la urmă au fost anunțate de la balcon trei decrete-legi privind interzicerea Partidului Comunist Român; organizarea la 28 ianuarie 1990 a unui referendum privind reintroducerea Pedepsei cu moartea în Codul Penal; instituirea unei Comisii Naționale pentru rezolvarea sesizărilor tuturor cetățenilor țării.

Oamenii au fost pentru moment mulțumiți pentru că li s-a spus ceea ce vroiau să audă, iar cei din Palatul Victoria au răsuflat ușurați că au scăpat doar cu niște promisiuni pe care evident nu le vor onora. Deceretul privind desființarea PCR nu mai constituia o problemă instituțională, deoarece FSN preluase din mers toate organizațiile teritoriale ale partidului comunist, inclusiv organizațiile din întreprinderi.

Așadar, promisiunile făcute de FSN în seara zilei de 12 ianuarie la presiunea publicului, a fost prima păcăleală publică din istoria post-decembristă. În săptămânile următoare vor urma alte două evenimente care va scutura FSN-ul din copacul puterii. Va urma…

Alex Policală

Joomla SEF URLs by Artio