Tradiţia împodobirii bradului este un obicei preluat la jumătatea mileniului trecut de la triburile germanice, dar primele referiri la intrarea acesteia, pe teritoriul țării noastre, datează abia din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Creştinii interpretează prin împodobirea bradului primirea în casă a Sfintei Treimi. Cele mai vechi dovezi despre împodobitul bradului de Crăciun datează, potrivit unor istorici, de pe vremea popoarelor germanice.
În România, tradiţia bradului de Crăciun a apărut în secolul al XIX-lea. Prima consemnare a unui brad împodobit pe teritoriul ţării noastre datează de pe vremea lui Carol I de Hohenzollern. În 1866, în Palatul Regal a fost împodobit un brad cu fructe şi flori de hârtie, scrie adevarul.ro.
Obiceiul ar fi fost preluat imediat de boierimea bucureşteană a vremii și s-a răspândit rapid.
Alte surse susțin că primul brad ar fi apărut în casa unui boier din Capitală, împodobit de bona copiilor acestuia, de origine germană.
Pomul de Crăciun era ornat, la început, cu fructe, biscuiţi sau flori de hârtie. În timp, în brad au apărut globuri, beteală, lumânări, instalaţii şi dulciuri. În timp, pe lângă împodobirea bradului, casele au început să fie decorate şi cu vâsc, o plantă medicinală care simbolizează armonia, mai scrie Adevarul.
Pomul împodobit în ajunul Crăciunului se păstrează în unele locuinţe până la Bobotează. Atunci, în unele regiuni, bradul este dat la foc, astfel încât nostalgia pentru sărbători să se destrame şi să se instaleze Noul An.
Sursa foto: stiri.tvr.ro

Joomla SEF URLs by Artio