pilitura de aurminel ghita mateuca

  • Toată Colonia știa că Sanda lu’ Terci de la baraca 3 și Fany Mustăcioasa de la 4 se certau doar așa, de ochii lumii, mai mult ca să fie ele mereu în centrul atenției, că nu știu de ce le plăcea lor așa, să fie ele primele la orice și să se vorbească de ele peste tot… dar, de-adevăratelea, astea două se aveau bine, mai ales acuma, de vreun an, de când se liberase din pușcărie Valeriu Terci, că făcuse un an jumate pentru furt din avutul obștesc… îl pârâse cineva la șeful de schimb Iancu Sâtă că fură sticle și le aruncă peste gard… iar ăsta îl pândise câteva nopți împreună cu doi paznici slugoi de-ai lui… și nu-l iertase. Când a venit acasă, după un an, că muncise zi de zi și avusese comportare bună, Valeriu s-a făcut frate de cruce cu Ion Mustață, bărba-su lu’ Fany, că ăștia doi erau prieteni din copilărie… cel puțin, lumea așa-i știa, că veniseră împreună la Sticlărie acu’ vreo zece ani și că erau din același sat, undeva prin Moldova… nimeni nu se încurca în amănunte.

    Sanda și Fany erau din alea care săteau acasă, fiindcă bărbații lor nici să n-audă de mâncare de pe o zi pe alta, sau, mai rău, de ceva făcut în grabă, așa, cum ar fi cartofi prățiți cu salam sau ochiuri… la masa de prânz, cel puțin… păi, asta e mâncare?!, domnu’ Sâtă, zi și dumneata… mai pot eu să sparg norma lună de lună, dacă nu mănânc, colo, un borș de perișoare și niște sarmale ca la mama lor, cum numai Fany a mea știe să facă?... îi zicea Ion șefului de schimb cand îi venea rândul să-l cinstească, mai ales că Sâtă se tot ținea de capul lor: Măi, Terci, măi, Mustață, aveți femei tinere și sănătoase, aduceți-le, dom’le la muncă, uite, acum este iar nevoie mare de muncitori, se fac angajări imediat, am patru posturi la la sortat… bani frumoși… nu e păcat să-i ia alții?... vremea trece, ca mâine vine bătrânețea… o să vă prindă bine, colo, la pensie…

Joomla SEF URLs by Artio