În vreme ce pe televizoare mai rula un episod din justiţia înfăptuită în faţa camerelor de luat vederi, în vreme ce câteva duzini de vameşi erau duşi la DNA la audieri iar preşedintele Băsescu vorbea despre nesomnul celor certaţi cu legea, ieri, la Tribunalul Prahova din Ploieşti se mai scria o filă din epopeea numită generic „procesul vameşilor” de la Ploieşti, proces în care 16 vameşi sunt judecaţi pentru luare de mită şi doi comisionari vamali pentru de dare de mită.
Procesul vameşilor de la Ploieşti a început în decembrie 2006 şi de atunci se află tot în primul stadiu, acela de fond. În cinci ani, doi dintre inculpaţi au murit, au avut loc la Tribunalul Prahova nu mai puţin de 50 de înfăţişări, cele mai multe dintre ele finalizate cu o amânare. A cincizecea înfăţişare s-a finalizat în mai puţin de zece minute, cu un nou termen de judecată, al 51-lea, conform aritmeticii.
Începutul poveştii
Povestea unuia dintre cele mai lungi procese din istoria justiţiei prahovene începe în decembrie 2006, atunci când DNA trimitea în judecată 18 inculpaţi care aveau legătură cu Vama Ploieşti şi care erau acuzaţi unii de dare de mită, cei mai mulţi – de luare de mită.
Concret, pe 5 decembrie 2006, procurorii DNA au trimis în judecată 18 persoane, printre care adjunctul şefului Biroului vamal Ploieşti şi alţi 15 vameşi, acuzaţi că au primit mită câte 9.000 de euro fiecare timp de doi ani şi opt luni, după ce toţi aceştia fuseseră ridicaţi în luna octombrie, duşi la audieri, apoi la instanţe pentru emiterea de mandate de arestare.
Inculpaţii judecaţi pentru luare de mită sunt: Liviu Jianu - adjunct al şefului Biroului Vamal Ploieşti, Silvia Chiru, Nicolae Oprea, Emil Horobeţ, Carmen Dumitru, Danilea Barbu, Dumitru Branga, Viorel Duţu, Nicolae Şitoianu, Mircea Preda, Ion Roman, Cristian Firimiţă, Vasile Necula, Matilda Răîn vreme ce Lucia Simionescu, declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Unitehnica, este judecată pentru dare de mită.
Procurorii anticorupţie susţin că în perioada 2004 - august 2006, cei 16 vameşi de la Ploieşti au pretins şi primit, în repetate rânduri, bani şi bunuri de la declaranţi vamali în scopul de a le urgenta îndeplinirea formalităţilor vamale.
Lucia Simionescu, angajată a societăţii de comisionariat vamal Unitehnica, a dat, în repetate rânduri, bani şi bunuri vameşilor, pentru a finaliza cât mai rapid documentele vamale întocmite clienţilor săi, agenţi economici care efectuau diverse operaţiuni de import-export.
De asemenea, ancheta procurorilor arată că Justina Stănilă, în calitate de declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Wim Bosman, a primit, în repetate rânduri, sume de bani de la agenţii economici, pe care-i reprezenta în relaţia cu Biroul Vamal Ploieşti, în scopul de a urgenta întocmirea documentaţiei necesare pentru scoaterea mărfii din vamă.
Procurorii susţin că, în cazul în care nu primeau banii de la firmele care aveau marfă în vamă, angajaţii de la Biroul Vamalrefuzau să dea liber la vamă mărfurilor, prin invocând tot felul de motive, cum ar fi: traducerea incorectă a actelor, nefuncţionarea sistemului lor de operare. Imediat ce reprezentanţii firmelor scoteau banul marfa primea liber şi nu mai era nevoie de documentele cerute de către vameşi anterior, arată surse apropiate anchetei.
Vameşii de la Ploieşti nu erau deloc pretenţioşi în ceea ce priveşte mita. Primeau de la bani, până la diverse bunuri, cum ar fi sticle de vin, pungi cu miere, pungi cu cafea, băuturi răcoritoare, îmbrăcăminte, încălţăminte sau produse cosmetice.
Fiecare declarant vamal îşi avea clienţii săi (societăţi comerciale), care, atunci când lăsau documentele pentru întocmirea declaraţiei vamale, lăsau declarantului vamal şi diferite sume de bani, cuprinse între 300.000-800.000 de lei vechi sau bunuri, pentru a le da vameşilor care lucrau documentele respective, arată ancheta DNA.
De fapt, darea şi luarea de mită era un fapt atât de obişnuit, încât nici declaranţii vamali, nici vameşii nu se fereau unii de alţii (de exemplu, în biroul SC Unitehnica lucrau 11 angajaţi), nici măcar atunci când în birou se aflau persoane străine, arată ancheta DNA.
Anchetatorii au stabilit că, în medie, fiecare vameş a primit 320.000.000 de lei vechi, adică în jur de 9.000 în perioada 2004 - august 2006. Suma a fost calculată, prin aproximare, având în vedere declaraţiile denunţătorilor şi martorilor audiaţi în cauză, în modul următor: suma de bani cea mai mică pe care un lucrător vamal o primea într-o zi de lucru drept mită, respectiv 500.000 de lei vechi înmulţită cu zilele lucrătoare (din care s-a scăzut concediul de odihnă pe fiecare an), pe timp de doi ani şi opt luni (perioada 2004 - august 2006), rezultă suma de 320 de milioane de lei (9.000 de euro) de vameş.
Un dosar longeviv
Dosarul vameşilor de la Ploieşti a făcut, la vremea lui, la fel de multă vâlvă cum fac acum anchetele derulate în direct la televizor prin celelalte vămi ale ţării. E drept, atunci inculpaţii nu au fost duşi cu elicopterele, iar televiziunile de ştiri nu existau.
La cinci ani de la deschiderea acestui dosar procurorii DNA şi justiţia română se pot lăuda cu unul dintre cele mai longevive dosare penale. Ieri la Tribunalul Prahova a avut loc a cincizecea înfăţişare din acest dosar. Asta în condiţiile în care dosarul este încă pe fond, adică în primul stadiu procesual.
La termenul de judecată de ieri, DNA a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru inculpata Justina Stănilă, declarant vamal la societatea de comisionariat vamal Wim Bosman, iar instanţa de judecată a dat un nou termen, pentru data de 28 martie 2011. Termenul de judecată de luna viitoare va fi al 51-lea în acest proces şi puţini sunt cei care-şi imaginează că la acest termen procesul va fi judecat.
Unul dintre avocaţii apărării este fostul ministru Doru Viorel Ursu. Prezent ieri în sala de judecată a Tribunalului Prahova, Doru Viorel Ursu a arătat în faţa instanţei că în cei cinci ani de când a început acest proces doi dintre inculpaţi au murit. Unul dintre cei care şi-a încheiat socotelile cu viaţa asta înainte ca justiţia să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei sale este fostul adjunct al Vămii Ploieşti, Liviu Jianu, care îl avea ca avocat pe Doru Viorel Ursu.
După proces, Ursu a declarat pentru MEDIAFAX că „dovada precarităţii (în ceea ce priveşte modul cum este instrumentat acest dosar – n.r.) este că, după cinci ani, Parchetul schimbă încadrări juridice”.
Ursu a mai spus că de doi ani cere instanţei judecarea acestui proces despre care consideră că se bazează pe un dosar „improvizat”.
Avocatul Doru Viorel Ursu a mai spus că, în cariera sa profesională de 35 de ani, nu a avut un proces mai lung decât acesta şi că foarte probabil, după finalizarea acestui proces în România, va fi deschis un nou proces la Strasbourg.
În loc de încheiere
Privind la ce se întâmplă în acest dosar, nu am nicio speranţă că voi vedea prea curând vreun inculpat judecat şi condamnat definitiv care să facă parte din loturile pe care le vedem la televizor, plimbate pe la parchet cu autocarul sau elicopterul din banii noştri de săraci aflaţi în criză economică şi, la o adică, de nervi.