Categorie: Actual
justitieAccesul la informaţii a schimbat fundamental funcţionarea sistemului public din România în ultimii 10 ani, apreciază Institutul pentru Politici Publice (IPP) care a realizat un bilanţ al contribuţiei aduse de instanţele de judecată la aplicarea legii nr. 544/2001, legea privind accesul cetăţenilor la informaţiile de interes public. Analiza statistică asupra jurisprudenţei cauzelor în materia Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public pe care IPP o dă astăzi publicităţii reprezintă primul studiu de acest gen elaborat până în prezent în România. Studiul s-a făcut pe baza celor 876 de dosare având ca obiect legea nr. 544/2001 înregistrate în anii 2009 şi 2010 pe rolul tuturor celor 15 Curţi de Apel din ţară.

După 10 ani de la adoptarea legii (2001 - 2011), această evaluare obiectivă făcută de o organizaţie neguvernamentală, arată următoarele:

Doar 38,5% dintre acţiunile înaintate de petenţi (în marea loc majoritate persoane fizice - 70%) sunt admise de Tribunale, restul cererilor fiind respinse fie pentru că solicitările petenţilor nu fac obiectul dreptului la informaţii de interes public, fie din motive de procedură (de regulă, termene depăşite).

Instanţele au tendinţa de a proteja interesele sectorului public

„Şansele" de a câştiga un proces pe legea accesului la informaţii la Curtea de Apel sunt şi mai mici: din cererile respinse de prima instanţă, în doar 17% dintre cazuri Curtea de Apel admite recursul şi, de regulă, soluţia este în favoarea instituţiei publice – în 71% dintre cazuri aceasta din urmă câştigă procesul. Din păcate, instanţele nu acţionează ca un factor independent care să corecteze abuzurile autorităţilor publice atunci când acestea încalcă dreptul la informaţii, ci au tendinţa de a proteja interesele sectorului public, printr-o contaminare de interese la un moment dat (ex: problema informaţiilor privind salarizarea diferitelor categorii de personal din sectorul bugetar).

Curtea de Apel Ploieşti – locul 2 pe ţară la cauze judecate pe legea 544

Cele mai multe cauze pe legea nr. 544/2001 se înregistrează la Curtea de Apel Bucureşti (30% din totalul proceselor la nivel naţional), urmată de Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Craiova.

Categorii de informaţii solicitate pentru care Curţile de Apel admit recursul: cheltuirea banului public cu societăţile de audit, acte administrative de înfiinţare a comisiei de disciplina din cadrul Serviciului Public Finanţe Locale şi nominalizarea membrilor, informaţii privind angajarea funcţionarilor publici în instituţii publice (calificări, concurs de ocupare a funcţiei), condiţii de pregătire a documentaţiilor tehnico-economice şi financiare pentru licitaţii, informaţii privind procesul de achiziţii publice etc.

Durata medie a unui proces pe legea nr. 544/2001 este de 7,4 luni, dar există şi procese care au durat mai bine de 4 ani.

Primăriile sunt cele mai netransparente instituţii publice din România

Instituţiile acţionate cel mai frecvent în instanţă ca încălcând dreptul de liber acces la informaţii de interes public sunt Primăriile. 37% dintre procesele ajunse pe rolul instanţelor sunt împotriva Consiliilor locale. Pe locul următor în această ierarhie, dar la o distanţă considerabilă, se regăsesc Prefecturile, Consiliile Judeţene şi Ministerul Afacerilor Externe.

Categoriile de informaţii solicitate cel mai frecvent de petenţi şi pentru care au fost intentate procese în instanţă vizează: reconstituirea dreptului de proprietate/fond funciar, cheltuieli efectuate din bani publici, salarizarea funcţionarilor (inclusiv informaţii privind modul de calcul al propriului salariu), cereri de dobândire/redobândire a cetăţeniei române – în cazul acestei ultime categorii se remarcă situaţia interesată a folosirii acestui instrument legal de către cetăţeni străini pe teritoriul României (în special cetăţeni ai Republicii Moldova)

De cele mai multe ori, petenţii nu solicită cheltuieli de judecată – o explicaţie este şi aceea că persoanele fizice de regulă nu se prezintă la proces sau se reprezintă singure. Atunci când aceste cheltuieli sunt totuşi solicitate (doar în 3% din cazuri), instanţa, de regulă, le aprobă.

Nici în ceea ce priveşte daunele solicitate în procese practica nu este unitară: doar unele instanţe (Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Timişoara) acordă daune în cazul proceselor câştigate de petenţi şi de regulă acestea sunt calculate la valoare/zi de întârziere.

Instanţele nu îşi asumă nici un rol în modernizarea instituţiilor publice, prin obligarea acestora la transparenţă

Din toate datele analizate şi luând în considerare atitudinea unora dintre magistraţi, în general refractară în a comunica informaţii despre propria activitate unor terţe părţi, apreciem că în prezent, instanţele din România - mai ales Curţile de Apel - nu sunt pregătite sau mai grav, se eschivează să îşi asume un rol determinant în modernizarea instituţiilor publice prin convingerea acestora să fie cât mai transparente în legătură cu toate aspectele derivate din activitatea lor, în numele interesului public. Apreciem că instanţele din România au această posibilitate de modernizare a statului şi de apărare în primul rând a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului în relaţie cu sistemul de stat, dar nu o exercită, contribuind implicit la un proces mai greoi de internalizare la nivelul administraţiei publice, a principiilor transparenţei. Instanţele din România sunt mai degrabă tentate să acorde câştig de cauză instituţiilor publice în acelaşi timp neexistând o unitate în jurisprudenţa în domeniu. De exemplu, ceea ce pentru o Curte de Apel reprezintă informaţie de interes public (ex: în materia salarizării funcţionarilor publici), o altă instanţă respinge categoric o cerere cu acelaşi conţinut.

Pe acest fond şi punând în continuare la dispoziţia factorilor decidenţi toate informaţiile care au stat la baza cercetării de faţă, Institutul pentru Politici Publice (IPP) solicită pe de o parte, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să iniţieze un recurs în interesul legii pentru unificarea jurisprudenţei în domeniu, dar şi Consiliului Superior al Magistraturii să întreprindă demersurile necesare care îi stau în atribuţie în acest sens.

Back To Top