Preambul: Decembrie 2003, Dan Matei Agathon: „Credeţi că, la nesfârşit, fiecare poate să scrie ce vrea în ţara asta?".Astăzi, de ziua fostului premier Adrian Năstase, într-un moment extrem de dificil din viaţa sa, cotidianul Adevărul îi face acestuia un "cadou" usturător. Jurnaliştii au realizat o scurtă analiză retrospectivă legată de situaţia presei din perioada 2001-2004, atunci când Adrian Năstase putea fi considerat cel mai puternic om din România. În perioada amintită au avut loc nenumărate agresiuni împotriva jurnaliştilor, acţiuni de intimidare, atât cu ajutorul bandelor de interlopi, cât şi prin declaraţii directe venite din gura puternicilor timpului. Tot Adevărul rememorează destinul tragic al unui procuror din acea perioadă, Cristian Panait, care s-a sinucis după ce a fost împiedicat să îşi facă meseria prin presiuni incredibile la adresa sa venite din zona politicienilor puternici ai acelei perioade.
Iată radiografia Adevărul, pe scurt.
Amintiri din „presa liberă" / În România, doar trei ziare scriau împotriva Puterii
Regimul Năstase a reuşit să-şi termine mandatul, în 2004, contestat constant de doar trei instituţii de presă: „Evenimentul zilei", „Gazeta sporturilor" şi „Academia Caţavencu".
2000-2004, „presa liberă". Subprefectul PSD de Muremureş declara că partidul a decis să ia măsuri împotriva ziariştilor incomozi. Nu peste mult, Adrian Rusu, ziarist la „Informaţia zilei" a fost bătut crunt în scara blocului.
În decembrie 2001, Paul Radu şi Ştefan Cândea, ziarişti de investigaţie la „Evenimentul zilei", au fost bătuţi şi tâlhăriţi în centrul Capitalei.
13 mai 2002, Ioan Mircea Paşcu, ministrul Apărării Naţionale, declară: „Viaţa ziariştilor e scurtă, iar sănătatea este şi pentru ei un bun prea de preţ care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor dezbateri cu înalt consum emoţional, stresant".
16 iulie 2002, baronul de Gorj, Nicolae Mischie, era mai transparent: cine va mai critica măsurile Consilliului Judeţean va înfunda puşcăria.
3 februarie 2003: fotoreporterul Florin Eşanu şi reporterul Ion Traian Ştefan, de la „România liberă" erau agresaţi în faţa Hotelului „Tisa" din Sighetul Marmaţiei.
3 mai 20003: o echipă de jurnalişti de la „Gazeta de Cluj" era agresată într-un bar din Cluj-Napoca.
5 iunie: o altă echipă de ziarişti de la un ziar local din Constanţa a fost atacată şi ameninţată cu moartea de un om de afaceri.
25 iulie: un ziarist de la „Evenimentul zilei" şi o ziaristă de la „România liberă" au fost atacaţi de bătăuşi profesionişti în faţa sediului Poliţiei din Petroşani.
3 septembrie: redactorul-şef de la „Ziarul de Mureş", care tocmai scrisese despre lumea interlopă din Târgu-Mureş, şi-a găsit maşina arzând în parcare. 20 octombrie: un ziarist este bătut la Călăraşi.
Decembrie 2003: Ino Ardelean, unul dintre gazetarii care s-au ocupat de PSD Timiş, era bătut în plină stradă.
Pe 7 decembrie, în Timişoara s-a organizat un miting de protest, ziariştii rupându-şi simbolic pixurile în faţa sediului Partidului Atotputernicului.
26 decembrie, Szondi Zoltan, de la „Hargita Nepe" a fost bătut cu ranga în scara blocului unde locuia.
Libertatea presei în România? Organizaţia „Reporteri fără frontiere" îi cerea printr-un apel scris premierului Adrian Năstase să se asigure că agresorii lui Ino Ardelean vor fi prinşi. Nu au fost nici până în ziua de azi.
Şi tot la Timişoara, ziaristul Iosif „Bebe" Costinaş a dispărut şi a fost declarat mort. Sinucidere. Asupra acestui caz planează de zece ani misterul.
Justiţie: PROCURORUL CRISTIAN PANAIT împotriva mafiei instituţionale - final tragic
20 aprilie 2001: Procurorul Alexandru Lele, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a semnat un mandat de arestare pe numele omului de afaceri Adrian Tărău, fiul prefectului de atunci al judeţului Bihor. Tărău Junior a fost arestat sub acuzaţia de complicitate la contrabandă. Pe 22 aprilie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus revocarea arestării preventive faţă de învinuitul Tărău. Peste încă o zi, Adrian Năstase făcea o declaraţie care rezuma ce însemna actul de Justiţie în timpul Atotputernicului care ajunsese: „Eu nu cred în arestările de vineri seară".
Consecinţe: Tărău Junior a ajuns în „lumea liberă", unde a făcut carieră în business. În România, însă, pe 22 martie 2002, Ministerul Justiţiei a dat aviz de cercetare penală a lui Alexandru Lele, procurorul, care îndrăzinse să-l cerceteze şi să-l aresteze pe Adrian Tărău. Pe 25 martie a ajuns la Oradea o echipă de anchetatori de la Bucureşti. Din echipă a făcut parte şi tânărul procuror Cristian Panait. Pe 28 martie,Lele era chemat la Parchet, unde Panait începuse să-i ia o declaraţie, în urma unui telefon primit, însă, Panait a întrerupt ancheta. Pe 29 martie, Panait i-a spus mătuşii sale că îi va propune procurorului general neînceperea urmării penale în cazul lui Alexandru Lele. Şi Cristian Panait chiar i-a propus şefului său, Ilie Picioruş, scoataterea de sub urmărie penală a procurorului de la Bihor. A fost refuzat. Când a ieşit din biroul lui Picioruş, Panait a spus aşa: „Jur că nu mai calc în această instituţie!". Plângea.
Pe 10 aprilie 2002, Cristian Panait a plonjat în gol de la etajul IV. A murit. Au trecut zece ani şi nu avem răspunsul: de ce a murit procurorul Panait?