Categorie: Actual

Ilie1La data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanți prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un incontestabil făcător de minuni și aducător de ploi la vreme de grea secetă.

Sfântul si marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. Tradiția apocrifă, care a transmis aceste detalii despre nașterea Prorocului, precizează că el era din tribul lui Aaron și deci era preot. Se spune că, la nașterea sa, tatăl său a văzut oameni îmbrăcați în alb învelindu-l în scutece de foc și, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacăra, simbol al râvnei pentru Dumnezeu. Încă din copilărie, se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu prin post neîncetat și rugăciune arzătoare, iar de-a lungul vieţii, a făcut nenumărate minuni. Ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtuții, Sf. Prooroc Ilie nu a trecut la cele veșnice, ci a fost ridicat la cer. Se spune că, simțind el că zilele pe pământ sunt numărate, și-a ales ca succesor pe Elisei. Atât de mare a fost personalitatea lui, încât Domnul i-a făcut aceasta favoare de a se muta din viața aceasta pământească la viața cea cerească, fără a trece prin poarta morții. Este a doua personalitate a Vechiului Testament care s-a înălțat cu trupul la cer. Minunea a fost văzută de către ucenicul său, iar el s-a înălțat la cer pe o căruță de foc trasă de cai.

 

Cinstirea Sfântului Ilie

 

În tradiția populară, Sf. Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor și a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credință și curaj demn de urmat. Biserica Ortodoxă îi aduce multă cinstire, pentru că este pomenit ca mare bărbat și erou al credinței. Oamenii cred că atunci când se întâmpla fenomene meteorologice spectaculoase, Ilie de fapt traversează cerul cu căruța lui de foc, pentru a ne ocroti. El este mereu și mereu în slujba binelui. Dreptatea si autoritatea precumpănesc în raport cu alte virtuți ale sfinților Noului Testament. Fiind unul dintre Profeții evrei, Biserica Ortodoxă îl cunoaște sub numele de Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesvieanul.

Statisticile arată că, la nivel național,  peste 120.000 de persoane (cca 0,55%) poartă numele Sfântului Ilie.

De la Sfântul Ilie se menţin de-a lungul veacurilor multe tradiţii. Acum stuparii adună mierea (retează stupii), Sf. Ilie fiind considerat patronul apicultorilor. Se dau de pomană în aceste zile la biserică mere, pâine, miere pentru sufletele martirilor. Cei ce lucrează în această zi sfântă sunt trăzniţi de Sfântul Ilie.

Pe muntele Găina se fac târguri de fete. Există o sărbătoare populară la români, ţinută la 21 iulie, numită Ilie-Pălie, ca Sfântul Ilie să nu pălească holdele ţăranilor.

Tradiţii

„Sânt-Ilie” este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie), considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca şi Sân-George şi Sâmedru, este o divinitate populara care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin - Sfântul Prooroc Iile. În Panteonul românesc, Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. Ca divinitate solară şi meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăzneşte, aduce incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Pe vremuri, nu era voie să se consume mere pînă la 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sânt-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.

Sânt-Ilie marchează şi miezul verii pastorale, dată când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migală.

În vechime, se obişnuia ca, în această zi, să se organizeze întâlniri ale comunităţilor săteşti de pe ambii versanţi ai Carpatilor (numite nedei), se organizau târguri de Sânt-Ilie, iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile şi erau considerate bune prilejuri de cunoaştere pentru tineri, atmosfera era însufleţită de muzică şi se făcea comerţ cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte şi produse agricole.

BISERICA „SF. ILIE” DIN PLOIEŞTI

Demn de remarcat, în Ploieşti, în apropierea Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie, în cartierul Tabaci, dăinuie o bisericuţă cu hramul „Sf. Ilie”.

Despre Biserica „Sfântul Ilie” - Tabaci, ne spun documentele că a căzut sub bombardamentele aviaţiei americane din 5 aprilie 1944. De atunci, din cauza vremurilor de restrişte prin care a trecut populaţia din parohie, serviciul Divin s-a ţinut în casa parohială. Cel mai important document din care aflăm informaţii referitoare la data ridicării Bisericii „Sfântul Ilie” este „Monografia istorică a Bisericii Sfântul Ilie - Tabaci", alcătuită de preotul Alexandru AL Strejnicu, licenţiat în Teologie, Filosofie şi Litere, slujitor al bisericii între anii 1924 - 1937.

În 1996, aici vine ca preot paroh, părintele Adrian Marinescu, care reuşeşte să demareze lucrările pentru ridicarea unei biserici, pe locul pe care, din 1944, s-au putut vedea ruinele, năpădite de bălării, ale vechiului loc de închinăciune.


Back To Top