Relatam în ediţia trecută a „Actualităţii prahovene” despre marea şansă care mi s-a oferit, ca proaspăt azilant politic în Spania, de a-l fi întâlnit pe Valeriu Lazarov. Afirm că a fost o întâlnire providenţială care mi-a schimbat viaţa. La îndemnurile lui don Valerio mi-am început activitatea ca expert în producţii cine - TV - radio şi realizator programe TV. Mă gândesc astăzi că totul a pornit de la o revizie pe care am făcut-o, în vila sa situată în Puerta di Hierro, la un aparat pe care îl achiziţionase recent. Lucram atunci pentru o firmă americană. Am avut ocazia, vreme de câţiva ani, să-l întâlnesc destul de frecvent pe platourile de la Tele Cinco, dar şi în afara platourilor.
Vremea mitei
Lazarov mi-a declarat într-un interviu că, în 1991, a fost în România cu Silvio Berlusconi pentru a înfiinţa două canale de televiziune, dar a rămas dezamăgit pentru că premierul Petre Roman i-a cerut mită. "Nu este vremea mea acolo!", spunea Lazarov dezamăgit de greutăţile întâmpinate. Prin 1994 m-a rugat să-i trimit decupaje din presa română, să fie la zi cu evenimentele de acolo, în special informaţii despre actori sau mondenităţi.
Eu i-am sugerat să ducă în România programul spaniol de la Antena 3, prototip numit: "Surprize... Surprize!..." şi "Mi media naranja", transformat mai apoi în România în "Din dragoste" şi "Lo que necesitas es amor"...
De la Amanda Lear la Penelope Cruz
În 1997, am lucrat cu Valeriu, "El Maestro" (cum îl alintau spaniolii), la teleseriile „Hostal Manzanares" şi "Tio Willy".
Am avut norocul să fiu pe platourile studiourilor Tele Cinco - España în calitate de asistent de regie, mai apoi de înregistrări, la descoperirea multora dintre starurile TV spaniole: Natalia Estrada (cunoscuta prezentatoare şi a unor emisiuni TV din Italia, actuala soţie a fratelui lui Berlusconi), Penelope Cruz, Belen Rueda, grupul Mama Chicho, Emilio Aragon, Xuxa, Yvones Reyes sau chiar pe Ana Botella, soţia fostului premier spaniol Jose Maria Aznar, ca să nu uităm şi de ajutorul dat personal Amandei Lear, iubita lui Salvador Dali.
De câte ori lucram sub oblăduirea lui se plângea de cârmuirea opacă, postcomunistă din ţară. Era un mare admirator al domnului Coposu şi al lui Ion Raţiu.
Strada Lazarov
A fost căsătorit de şapte ori, dar spiritul său de familist convins prima, el păstrând relaţii amiabile cu fostele sale soţii şi mai ales cu copiii săi, pe care-i diviniza. Reuşise să fugă din România printr-un tertip pus la cale de către cântăreaţa spaniolilor la Eurovision, Salome, şi directorul de la TVE - Juan Jose Roson, care i-a făcut o invitaţie personală prin Televiziunea de Stat spaniolă, şi prin scrisorile trimise de comunistul Santiago Carrillo lui Nicolae Ceauşescu.
Valeriu Lazarov l-a lansat practic chiar şi pe Julio Iglesias pe piaţa muzicală internaţională graţie videoclipurilor regizate printr-o nouă viziune în acea epocă, ce mai târziu va fi copiată 100% de către MTV. Marca Valeriu Lazarov vinde prin ea însăşi. Totul era revoluţionar, nu doar pentru Spania. Emisiunile create şi supervizate de el ca: Miss Spania, sau dezbaterea politică „live" - transmisă de Tele Cinco - între Jose Maria Aznar şi Felipe Gonzalez au atras un număr mare de telespectatori. Aznar şi dreapta au câştigat atunci alegerile după mai bine de 20 de ani de dominaţie a stângii. Galele de varietăţi, teleseriile, totul avea o mare audienţă în Spania, Italia şi, mai târziu, în România.
I-am propus domnului Traian Băsescu, cu trei zile înaintea reuşitei sale la alegerile prezidenţiale, să-l numească pe don Valerio director general la TVR. I-am mai propus preşedintelui să fie de acord ca măcar o stradă dintr-un oraş din România să poarte numele Valeriu Lazarov. Şi chiar reuşisem în proporţie de 30 la sută să reuşesc la Ploieşti, pe vremea când primar era Horia Toma.
Ar fi donat colecţia sa Muzeului Ceasului din Ploieşti
Totuşi, Lazarov a primit cu drag, în 2004, Premiul Comunităţii Românilor din Spania şi ne-a declarat atunci: „Acest premiu reprezintă încununarea sudorii mele în slujba telemaniei, mai ales că românii m-au uitat, iar comuniştii m-au hulit mult timp, numindu-mă trădătorul naţiei! Acum ambasada mă cheamă mereu, îmi cere ajutorul, dar când era Novăceanu (Darie - n.n) ambasador m-a sunat să-i pun o antenă pe ambasadă, că tot sunt specialist în televiziune! Şi le-am pus-o! Gratis, că tot m-a rugat să fie la un preţ mic, aşa ca de la român la român!".
Director general la Finninvest, director general la Tele Cinco, preşedintele executiv la Prime Time Communicacion, Medalia de aur a Regatului Spaniei cu merit în muncă, Premiul de talent (2002) al Academiei de Ştiinţe şi Arte Spania.
„El Maestro” se număra printre „tifosi” Juventus Torino şi "mozo" Atletico de Madrid. "Nu am făcut niciodată sport, dar îmi saltă inima şi mă mândresc când aud de moldoveanca mea Nadia, de Năstase tenismanul şi de Hagi"... Era un mare colecţionar de ceasuri pe care a promis ca le va dona "odată şi odată Muzeului Ceasului din Ploieşti".
O femeie, poate o dinastie...
în Spania şi în Occidentul pe care atât de mult îl venera a suferit când o serie de monştri sacri ca De Sica, Maurice Chevalier, Pablo Picasso, Anna Magnani, Passolini, Maria Callas, Papa Paul VI sau John Lennon sau Grace Kelly au dispărut unul câte unul... "şi mă durea să aud de atât de multe morţi...".
Între maniile sale figurau: să nu mănânce usturoi, să stea în baie două ore şi să-şi schimbe camerele de hotel rezervate după mici capricii de decor. Îi plăcea Fernet Branca, la orice mâncare utiliza în loc de sare doar salsa de soia sau în loc de piper - tabasco, cu colţuri de pâine rumenite. Dormea doar cinci ore pe zi... şi alea cumulate şi amestecate cu sportul naţional spaniol numit "siesta". Îşi aducea aminte cum comuniştii români i-au rechiziţionat mamei sale, pe când avea doar 8 ani, fabrica de mobilă care aparţinea familiei sale.
"Când eram student în Bucureşti, mă duceam cu fetele la un restaurant în Cişmigiu... şi aranjam mereu cu ospătarii să umfle nota de plată şi să scot mereu un bacşis mai mult decât generos.. A doua zi mă duceam să-mi recuperez banii şi uite aşa mai cădea câte o colegă în mrejele dragostei! Aşa mi-au picat în plasă multe din fostele stele ale mediei din ţară". Valeriu Lazarov a fost căsătorit oficial în România de două ori până la plecarea sa definitivă. "Aşa cred, că eu am fost căsătorit de fiecare dată când iubeam o fată. Femeia de aceea a fost creată, doar să fie iubită şi ocrotită şi să ne deschidă ochii spre o altă femeie care întruchipează altă dinastie". Prima sa soţie în libertate (1970) a fost actriţa cubaneză Elsa Baeza (fiica unui diplomat şi a unei scriitoare), cu care a avut primul copil - Valerio Jr.
Antonia, ultimul tren
În 1973 divorţează. Actriţa (cunoscută din filmul "Tarzan şi misterul junglei” -1972) Deideree Fizpatrick (Didi Sherman), fata unei ambasadoare şi a amiralului Sherman, devine următoarea soţie. Din acest matrimoniu s-au născut Sergio Lazarov Sherman Fiztpatrick şi Roberto.
Adonella Azzonni, în 1989 director de programe la Tele Cinque, este cerută în căsătorie de către Valeriu, care se scuză că e un fel de Chaplin şi la numărul de căsătorii. Andreea şi Valentina sunt rodul căsătoriei lor. În anul 1996 Valeriu iese "ciufulit" financiar din divorţul cu Adonella şi se căsătoreste pentru prima dată cu o spaniolă, Sonia Costa - designer TV, chiar în data de 11 septembrie 2001. Sonia ştia că totul se va nărui repede, aşa că, în 2002, pe 7 iulie, divorţează chiar de ziua fiestelor de tauri din Pamplona.
Augusta Dumitraşcu, la doar 22 ani, i-a fost ultima soţie. Căsătoria lor a fost consfinţită în 2004. "De altfel prietenii spanioli apropiaţi au afirmat că atunci când au prezentat idila ar fi arfimat: Es mi ultima navegacion, mi ultimo tren... Soţia aceasta va fi până la moarte! Şi sper să nu fie o aventură doar pentru ea... Când mă uit la ea sunt gelos chiar pe mine însumi."
Trei perechi de ciorapi
Valeriu mi s-a confesat că a sosit în Madrid cu o valiză de carton şi trei perechi de ciorapi, dorindu-şi să-şi cumpere o maşină Fiat 600. Când lucra pentru Berlusconi îşi dorea un Mercedes ultimul tip şi încă mai spera că o să-şi cumpere acea broscuţă italieneascaă odată şi odată, măcar ca să o ţină în garaj, ca să-i încununeze dorinţele pe care nu şi le-a putut niciodată îndeplini. Lazarov s-a dus. Barcagiul a sosit la malul său şi l-a luat aşa cum a venit. Într-o valiză ce rămâne pentru toţi plină cu iluzii.
Născut în România
Declaraţii despre Valeriu Lazarov pe când era încă în viaţă:
Horia Sima (fost prim ministru în guvernarea legionară): "Valeriu? Chiar dacă e evreu, a făcut pentru numele România cât nu au fost în stare mii de filme acolo. Simplu: e un geniu!"
Gheorghe Antoniade (fost şef al Casei Regale Române): "Pe el îl ştie mai bine Juan Carlos (n.n - Regele Spaniei) decât pe mine! Am cinat de multe ori cu acest român... Bun român".
Horia Vintilă (scriitor român. A scris "'Dumnezeu s-a născut în exil”, pentru care a primit premiul Goncourt, în 1960): „Valeriu Lazarov nu s-a născut decât în România. Şi toată lumea îl cunoaşte!".