Ferma lui „El Papi”. Don Domingo, "El Papi” cum este alintat de către româncele care muncesc în ferma acestuia din Navarra, "El Carrizal", situată în Fontellas, aproape de oraşul agricol Tudela, a fost de câteva ori în România cu intenţia de a crea o fermă modernă în care să producă şi apoi să exporte în Rusia mii de tone din renumitele pere "de Conferencia". Dar tentativele sale n-au fost încununate de succes.
Păcălit de ştabii din Ministerul Agriculturii
"Încercările mele au fost în van. Am fost păcălit de către ştabi din Ministerul Agriculturii, de către politicieni. Nu reuşesc să-i aduc la gânduri mai bune şi pace. E cam încurcată treaba în România. De pildă, la licitaţiile de arendare a pământului din judeţul Constanţa câştigau doar cei din casta lor politică, deşi eu aduceam experienţa europeană şi mai ales contracte grase cu Rusia, ruşii fiind înnebuniţi să cumpere fructele noastre. Doream să export din România pentru că e mai aproape de Rusia şi mâna de lucru este mai ieftină. Credeţi că am reuşit să conving vreun ştab? Ä‚stora doar la şpagă - cum se zice pe la dumneavoastră - le stă capul. Şi nu şpagă mică, şpagă - iarăşi voi folosi un cuvânt de la dvs. - barosană. Va mai trece vreme bună până când lucrurile vor intra pe făgaşul firesc în România”, se destăinuie cu amărăciune Domingo, care, privind către dealurile din Ceptura, Prahova, încă mai speră să-şi îndeplinescă visul. Un vis cam greu de realizat în aceste condiţii, ce-i drept...
100 de românce
El şi-a creat, pe o suprafaţă de 100 hectare, în Navarra, o fermă în care zilnic se recoltează 150 de tone de pere „conferencia”. În ferma sa lucrează acum peste 100 de românce, majoritatea din Prahova. De şase ani el le aduce cu trei autocare pe fetele din România, cărora le asigură contracte în ordine, oferindu-le în acelaşi timp şi condiţii de viaţă ireproşabile. Ana, una dintre cele şapte studente din Ploieşti la Universitatea „Spiru Haret” din Madrid, a lucrat mereu toamna în Spania ca să pună un ban deoparte. „În această fermă m-am simţit cel mai bine. Avem condiţii de muncă demne. Cazarea se face în căsuţe mai bune decât la Costineşti, pe vremuri. Mâncăm de cinci ori pe zi. Produsele - toate de calitate - sunt procurate de la o firmă de catering. La masă ne-au adus chiar şi un mic grup muzical care ne cântă de parcă am fi la nuntă. Spaniolii au învăţat să ne cânte chiar şi melodii în română, cum ar fi „Drumurile noastre” şi manele.
Fete de nădejde
Altă ploieşteancă, Mihaela, povesteşte că patronul se supără pe ele când pun în coşuri cantităţi de pere ce depăşesc 25 de kilograme sau când, din lene, nu folosesc „săniile” speciale fabricate pentru ducerea coşurilor la lădiţe, ca să nu care peste limitele din contract. "Totul este plătit aici de către patron: detergentul, apa de colonie, chiar si spray-urile contra ţânţarilor. Avem duşuri şi ne-a adus chiar şi cărţi şi ziare din România, doar-doar vom reveni la anul să muncim pentru el!", spune Raluca Borş, de la Facultatea de Finanţe-Bănci din Bucureşti. Andreea Murin, studentă la Facultatea de de Medicină Veterinară, şi Cristina Marin, care urmează cursurile Universităţii de Litere din Baia Mare, sunt alte fete de nădejde care lucrează pe pământurile Spaniei.
Şueta copacilor
Anghel Gina, Cioară Petronela, Pătraşcu Marieta, Petrean Elisabeta, Ghiţă Georgeta şi Gembelenie Natalia (aceasta din urmă - ucraneancă) sunt veteranele echipei din Navarra. Ele lucrează aici de la începuturi şi spun că Domingo foloseşte la cules şi muncile adiacente doar femei pentru că între ele şi copaci a observat că există o comunicare extraordinară, fapt care conduce la o creştere semnificativă a producţiei. Pentru fiecare zi de muncă, a cărei durată variază între 6 şi 8 ore, româncele primesc 45 de euro. "Femeile cântă şi vorbesc cu copacii, iar planta îmi dă roade triple. Între femeie şi copac are loc un dialog extraordinar”, consideră „El Papi”. „Eu, ca patron, dorm doar cinci ore pe noapte. Cât timp stau fetele aici încerc să le creez cele mai bune condiţii. Ce păcat că în România aveţi un pământ atât de roditor şi fertil şi îl lăsaţi să moară. Dar eu sper să pot face o fermă-două şi acolo, până la urmă, deşi practic sunt implinit cu ce am aici. Fireşte, în cazul că voi avea succes vreodată şi în România, aş utiliza mână de lucru din ţară. Şi, fireşte, tot femei. Gândiţi-vă că Rusia e foarte mare. Păi, în cazul în care aş fi găsit înţelegere în România, aş fi dat de lucru la câteva sute, dacă nu peste o mie de femei. Dar nu vreau să mai vorbesc despre asta, că îmi fac sânge rău. Important este că eu iubesc pământul şi munca la ţară, în agricultură", afirmă Domingo, care doreşte ca la sfârşitul campaniei să-l aducă pe Dinu Maxer să le cânte fetelor la Fiesta Recoltei.