Sunt obosit pentru că visez prea mult
Populaţia României universale este de 23.228.587 de oameni, din care 7.859.889 sunt pensionari. Mai rămân 15.368.698 care să viseze să muncească. În şcoli sunt 4.813.999 de suflete care încearcă să viseze la un învăţământ la nivel - de ce nu? - mondial. Mai rămân 10.554.699 români care să viseze la ceva. 2.674.917 sunt şomeri. Şomeri visând la un loc de muncă. Poate că visează să o facă în casa lor. Ţara lor.
Ei şi salariile lor de de vis
Dintre aceşti visători incorigibili 5.001.003 lucrează în administraţia de stat. Ei visează să rămână pe scaunele lor, cu salariile lor... de vis. Restul, tot mai visători suntem. În România mai rămân 2.878.769 care să viseze că muncesc undeva, că fac ceva. Alţi 1.758.832 din armata visătorilor visează prin lume bătând la uşi străine.
Mai rămân 1.120.437 care încearcă să viseze... 374.952 sunt în puşcării şi visează la libertate. 425.687 sunt visătorii din spitale... visând la medicamente, la condiţii mai bune de viaţă. Mai rămân 320.156 visători care încearcă să viseze că muncesc în administraţiile locale când vor veni noii lor visaţi la putere.
Sunt obosit pentru că visez prea mult
Eu visez din Spania. Mult. Tu visezi din Italia .El visează din S.U.A.
Visăm.
În Spania mai sunt aproape un milion de visători ce visează într-o Românie altfel decât cea din care au fugit de foame, de nedreptăţile la care au fost supuşi. În Italia sunt românce ce visează în patul vreunuia care-i lasă pe noptieră un pumn de monede. Ele visează că acasă nu vor fi scuipate că sunt curve. Visează să-şi strângă din ce rămâne în aşternuturi şi să-şi cumpere o casă sau că vor plăti pentru copiii lor lăsaţi la bunici o şcoală mai bună, iar părinţilor un pulovăr mai călduros pentru la iarnă...
Visează.
Mai sunt apoi încă vreo juma' de milion de aromâni, istroromâni, meglenoromâni, visători împrăştiaţi prin balcaniadă. Ei visează că vor fi într-o bună zi mai puţin "a " şi mai mult "români". Visează să poată să se inchine pe româneşte şi să poată fi recunoscuţi prin Evropa ca români.
Români în lume
În acest timp în Banatul românesc avem curajul să spunem că: 510.000 sunt români, că 230.000 sunt germani, 40.000 sunt sârbi, 18.000 sunt ţigani, 11.000 sunt evrei, 6.000 sunt ruşi şi ruteni. Toţi visează pe limba lor. Visele lor nu sunt subtitrate doar în română.
Iată ce armată de visători români avem în lumea asta:
Statele Unite ale Americii - 862.526, Ucraina 409.608 (inclusiv moldoveni), Germania - 73.365 sau poate 200.000, Canada - 192.170, Rusia 177.638 (inclusiv moldoveni), Serbia - 34.576 -74.630 (inclusiv „vlahi”), Austria - 29.044, Grecia - 25.375, Kazahstan - 20.000, Regatul Unit - 19.096, Australia - 18.320, Franţa - 18.000, Ungaria - 14.781, Suedia - 12.748, Portugalia - 10.818. Ei visează că guvernele visătorilor pe care i-au ales nu vor uita că sunt români. Români visători.
Milioane de români visători
În jumătatea de secol care a urmat celui de-al doilea Război Mondial au părăsit graniţele României 400.000 de evrei şi mai mult de 300.000 dintre ei s-au stabilit în Israel. Alţi visători născuţi în ţară vroiau să fie şi ei români, dar i-am vândut la kil.
La kil i-am vândut şi pe alţi români pe vremea lui Ceauşescu. În Germania se estimează că peste 1,5 milioane de oameni visători sunt orginari din România sau deţin strămoşi care au emigrat din România (este vorba în special de etnici germani. În perioada interbelică trăiau 800.000 de germani în România).
4.466.706 basarabeni visează că vor fi şi ei români get-beget odată şi odată. Că, vorba aia, nu pot fi ca şi coreenii sau yemeniţii făr' de trup tăiaţi pe din două de creioanele politicilor făr' de cap şi inimă. Visători, ce să le faci! Milioane de români visători.
Dar la toate aste milioane de români ce sunt răspândiţi prin lume nici nu putem să mai visăm, pentru că ăia din ţară nu îi mai includ în visele lor. Ce-o fi oare cu atâţia români şi românce care au curajul să viseaze?
Din visare în visare
Visăm de 20 de ani că trăim într-o democraţie. Visăm de 20 ani că vom afla secretele securităţii, ale revoluţiei, ale urcării pe tron a lui Iliescu... Fantezii... Visăm de fiecare dată când se apropie alegerile că vom avea un preşedinte, un guvern, un primar care să nu ne oblige să visăm cai verzi pe pereţi. Şi visăm! Tot... visăm!
Trăim din vis în vis. Visăm o nouă Românie. Dar visele noastre nasc mereu doar monştri. Visăm când pierdem la fotbal, când ne dăm seama că nu mai avem gimnaste, tenismeni sau alţi sportivi, pictori... Visăm şi ne hrănim din visurile altora. Visăm să fim mai toleranţi, mai buni, mai europeni... Doar visăm. Pentru că visurile noastre rămân doar visuri. Ne trezim poate mai devreme decât ar trebui să o facem. Nici măcar nu terminăm visul până la capăt. Paote pentru că - nu-i aşa? - s-ar putea să se... împlinească.
Să fim cu băgare de seamă, însă! În Romania încă se visează...