Dispreţul l-am pus pe sema faptului că românii aveau alte priorităţi atunci: locuri de muncă, locuinţe etc, precum şi necesitatea de a-şi asigura o situaţie legalizată pentru a putea locui într-un stat membru al UE. În 2005, am creat, cu sprijinul Cancelariei de Imigraţie din Comunitatea din Madrid, Centrul Hispano-Român.
Cercul vicios
De la nivelul funcţiei pe care am primit-o atunci - şef principal - am adresat Ambasadei române, DRRP-ului şi ICR-ului proaspăt înfiinţat în România, mai târziu chiar Preşedinţiei, personal proaspătului ales Traian Băsescu, scrisori disperate pentru a primi din ţară cărţi, discuri, filme. Ambasada, prin intermediul ataşatului cultural de atunci, DRRP şi ICR s-au limitat doar la a redirecţiona scrisoarea noastră de la un departament la altul, într-un cerc vicios.
Bibliotecile românismului
Atunci scriitorul Artur Silvestri şi un grup de români din diaspora ne-au obţinut, încet-încet, câteva zeci de materiale ce au fost trimise prin poştă. Ben Todică, Elisabeta Bogătan, Adina Cicort, Elisabeta Iosif sau Arthur Silvestri şi alţi români din ţară şi din SUA, Germania, Franţa, chiar de la Antipozi, şi-au trimis contribuţia lor modestă, cheltuindu-şi energia, timpul şi banii pentru a dota acest centru până şi cu drapelul României, fapt pentru care ţin să le aduc şi acum, după atât atimp, mulţumiri.
Norocul nostru a fost că un alt român adevărat, din Baia Mare, al cărui nume - din păcate - îmi scapă, a adus, într-un tur de forţă, peste 7.000 de volume destinate Centrului din Alcala de Henares, având sprijinul doamnei Adriana Săftoiu, pe atunci consilier al preşedintelui Romaniei. Iată că aşa s-a fondat a doua bibliotecă românească din Spania. După ce Universitatea „Spiru Haret” şi-a deschis porţile şi în Spania, s-a creat o nouă bibliotecă. Deputatul William Brânză, ploieştean, a organizat pe străzile din Bucureşti o acţinue de strângere de cărţi, ce au fost trimise atât la Madrid (la Comunitatea Romanilor din Spania), cât şi la Castellon de la Plana.
Muzeul „Ion Stratan”
În cele din urmă, în cadrul bibliotecii Universităţii „Spiru Haret” din Madrid, am creat un muzeu „Ion Stratan”, în cinstea remarcabilului poet ploieştean, care ne-a părăsit prematur. Iată pe scurt câteva realizări importante, care pot să treacă pentru mulţi români din ţară drept fapte banale, dar această dragoste de carte şi mai ales de românism, indiferent dacă au sau nu culoare politică, sper să fie făcută publică acum, pentru a sublinia faptul că mai sunt şi flori pintre straturile de bălării şi pogoanele de indiferenţă ale românilor ce au năpădit parcă organizat viaţa noastră.