,,Între două lumi'' - o carte a unui mare cineast, scriitor, om de radio şi televiziune stabilit în Melburne, Ben Todică. „Este o carte de suflet, o carte de mulţumire celor care m-au călăuzit în viaţă.
Autorul, născut în judetul Vaslui, a copilărit şi crescut în Banat. Când a plecat în Australia punctul lui de legătură cu ţara a fost Bucureştiul. De aceea lansările au fost stabilite şi organizate strategic. Acesta a fost nominalizat în 2007 ca omul anului.
Ben Todică a avut multe contribuţii jurnalistice şi eseistice la mai multe reviste din ţară şi străinătate. Premiile pentru filmele sale îl situează la loc de cinste printre românii din diaspora.
Evenimentele culturale sunt programate pe 23 noiembrie, în Vaslui, şi 24 noimebrie, la Bucureşti. Evenimentul de la Bucureşti coincide cu inaugurarea Salonului literar „Sorana”, ce evocă şi se doreşte în continuitate cu Salonul Cultural al neuitatei Sorana Coroamă Stanca, unde sunt aşteptaţi creatori şi iubitori de literatură şi artă, academicieni, diplomaţi. Salonul literar „Sorana” va avea loc lunar în cadrul „Centrului pentru activităţi recreative şi inovare ocupaţională” din strada Jean Louis Calderon nr. 39 sector 2 Bucureşti. Lansasrea cărţii lui Ben Todică va avea loc în prezentarea scriitorilor George Astaloş, Nicolae Georgescu şi Vasile Andru. Printre invitaţi se mai numără Elisabeta Isanos, Mircea Maliţa şi Alexandru Surdu.
În această ediţie vă prezentăm, sub titlul „Mândria mea de român”, o mărturisire de credinţă a domnului Ben Todică şi un cuvânr înainte al prof. dr. Nicolae Ionescu. În ediţia viitoare vom publica alte două recenzii la cartea viitorului nostru colaborator. Da, aţi înţeles bine. Ben Todică va fi colaboratorul nostru, alăturându-se altor corespondenţi ai „Actualităţii prahovene”, „risipiţi” pe trei continente.
Mândria mea de român
O explozie cu multă lumină şi scântei? Nu a fost... Mai mult, pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit. Lumea mă cunoştea, îmi cunoaştea existenţa, privind undeva dincolo de fiinţa mea... Eram conştient de tot ce se întâmpla în jurul meu... Nu am fost de acord cu multe lucruri în cadrul comunităţii, nu puteam rămâne indiferent, însă nimeni nu s-a sinchisit să-mi ceară părerea.
Am suferit în tăcere. Nepăsarea lor era amărăciunea mea.
Am suferit la începuturi. Am suferit în Italia când după şase luni de lagăr m-am trezit că nu mai am ŢARÄ‚. Am suferit când, pentru prima dată de Ziua Naţională a României, la Ambasada din Canberra ni s-a spus că noi, românii din Australia, suntem o ramură a României. Sigur NU! - mi-am zis. Erau ”ramuri” poate cei care erau trimişi să lucreze în străinatate, prin Irak, prin Siria etc, nu noi cei care am fost luaţi de vântul sorţii şi acolo unde am fost aşezaţi am prins rădăcini şi am devenit vlăstare noi - „Mini Românii” -, şi nu sunt de acord nici astăzi când ni se cere nouă, românilor, precum alcoolicilor, să recunoaştem că am fost „adicted la comunism” şi, prin ”minune”, vorba lui Patapievici‚ "trebuie s-o facem pentru că vindecarea începe cu recunoaşterea” - aşa spune Freud.
Românii n-au fost comunişti. Ei au fost întodeauna ceea ce sunt şi vor fi în veci, iar faptul că au trăit sub sistemul impus din afară şi i s-au adaptat lui „aparent” nu îi face handicapaţi sau cerşetori. Deci: de ce să recunoască o crimă dacă nu sunt ei criminalii, şi cui să-şi ceară scuze şi pentru ce?
Părinţii noştri au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.
România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor formează România Mare. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întotdeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul, m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.
Cu credinţă şi respect pentru lumină,
BEN TODICÄ‚ - Melbourne/Australia