Ioan Moraru - singurul român laureat al unui premiu Nobel
Ioan Moraru, alt roman culcat la pământ de către români, a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1985, dar, întrucât Nicolae Ceauşescu credea că această distincţie i se cuvenea doar lui, performanţa medicului român a fost ţinută sub tăcere.
Profesorul Ioan Moraru este singurul român laureat cu Premiul Nobel pentru Pace care a trăit până la sfârşitul vieţii în România. Şi, probabil, şi singurul laureat pe care românii - am putea spune: cum era firesc - l-au uitat.
Costel Busuioc, cel umilit de Andreea Marin
Dar de Costel Busuioc vă mai aduceţi aminte? El, umilit în emisiunea duducei Andreea Marin, a luat drumul bejeniei către Spania şi s-a reîntors cu lauri pe fruntea sa de ajutor de zidar, ca mare descoperire a operei. La fel ca Paul Potts, câştiga un fel de Britain's Got Talent sau Susan Boyle ce a rupt box office-urile din acelaşi concurs. Englezii i-au propulsat... Busuioc al nostru, adus pe scenele de lemn din România, este hulit şi uitat.
Aşa se va întâmpla şi cu Petruţa Cecilia Kupper sau cu Linda Teodosiu şi Ruth Retner, alias Miss Platnum, ce au zdruncinat „German Single Charts” (Top 100), sau cu Ayo, rezultată dintr-un amor al unei ţigănci românce şi a unui nigerian, care a debutat în 2006 cu albumul "Joyful". De Inna, cântăreaţa româncă, celebră pentru hitul "Hot”, lansat anul trecut, nici nu are rost să vă mai pomenesc. Nici despre Liv Peicanni, pe numele său real Livia Felea. Are 25 de ani şi a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universităţii Complutense din Madrid. Livia a rupt topurile prin albumul ei la Cafe del Mar.
Antonio Cortes, un ţigănuş orfan din Bucureşti
Vă spune ceva oare numele celebrului cântăreţ de "coplas" (un fel de romanţe) din Nerja, numit Antonio Cortes - 19 ani? Dacă vă spun că a fost un ţigănuş orfan din Bucureşti, înfiat de către spanioli şi a ajuns o mare stea spaniolă?
Câţi dintre români ştiu despre pictorul Romeo Niram, de fapt Marin... Singurul artist contemporan al cărui tablou va fi expus la Palatul Regal de la Madrid, alături de operele lui Goya, El Greco şi Velazquez, este român. Dar despre designerii români Carmen si Agustin Ghebaru, care au revoluţionat moda flamenco. Familia de artişti Ghebaru Agustin şi Carmen, licenţiaţi în arte plastice şi decorative, promoţia '98, Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, prin anii ‘90, sau Adriana Cicort, un alt pictor român dar din SUA .
Câmpineanul Mihai Petre
Nume: Oniciuc. Prenume: Ioan. Locul naşterii: Comuna Corni, Judeţul Botoşani. Pictor, decorator şi restaurator, ale cărui lucrări reflectă experienţele şi trăirile emigrantului de rând. "Răbufnirea creaţiei mele vine din multele momente de zbucium trăite aici în Spania. Dacă fiecare dintre cei de aici a cunoscut durerea, suferinţa, căutarea, confuzia, bucuria, speranţa, deziluzia, credinţa... atunci, da! Sigur se pot regăsi în lucrările mele!”, afirmă Ioan Oniciuc.
Dar despre artistul fotograf câmpinean Mihai Petre... sau despre sculptorul stradal Mircea Magiaru? Sunt sigur că nici măcar nu aţi auzit de ei!
Nu aţi auzit nici despre Domnica Rădulescu, autoare americană de origine română, care a câştigat, recent, premiul statului Virginia pentru cel mai bun roman de ficţiune. Şi asta pentru că mai tari sunt personajele Fircki Nikita, Ciumac, Brăileanca, Jean de la Craiova. Când în presa on-line din România apare un articol despre un român din diaspora, oricare o fi natura sa, vă rog să citiţi în rubrica de comentarii şi să observaţi aciditatea lor, cât de uşor sunt împroşcaţi cu noroi şi cât de minimalizate eforturilor lor, cât de murdară este denigrarea lor.
Intoleranţă
Mă doare să văd cât de intoleranţi pot fi românii cu românii. Şi asta se datorează poate germenului implantat de către regimul lui Iliescu, care îi asmuţea pe români contra românilor. Pe muncitori contra studenţilor. Pe mineri contra celor cu barbă şi blue-jeans, punându-i cu spatele la zid pe intelectuali în faţa plutonului de ghete, cizme si târnăcoape.
Bine, mulţi vor spune că a fi artist, scriitor, poet nu este o meserie. Dar toţi aceşti oameni hăituiţi, în afară de faptul că sunt oameni şi că şi ei muncesc în acel ceva al lor, au o sensibilitate de care avem nevoie noi toţi, chiar dacă suntem zidari sau cizmari, frezori, ţărani...
Artişti ai plăsmuirii aluatului
Până şi aceste caste ale muncii îşi au artiştii lor. Un bun zidar nu este doar un zidar, ci şi un artist al mistriei, un bun zugrav este un mic-mare artist al pensulei. Fiecare dintre noi, cei care formăm această societate, este şi un artist. Sau cel puţin aşa ar trebui să fim. Un brutar ce ne pune pe masa pâinea noastră cea de toate zilele este un artist al plăsmuirii aluatului. Un bun chelner este şi ar trebui să fie considerat ca un artist în ale sale, fie şi în a ne pune pe masă ireproşabil farfuria cu ciorbă. Şi la fel creatorul pâinii făcută de acel artist al aluatului cu ţaic. Suntem fără să vrem o za a interminabilului lanţ de artişti uitaţi
sau necunoscuţi.
Haideţi să fim ceea ce merităm să fim! Şi să fim înainte de toate români, să fim artişti români, europeni şi cetăţeni ai planetei, cu bun simţ.