Aceste evenimente trebuie citite şi înţelese ţinând cont de bezna informaţională în care România şi cetăţenii ei se aflau în momentul respectiv.
Cronologia prezintă evenimente sociale, culturale, politice s.a. din anul de graţie 1989.
Scriitorul ceh Vaclav Havel era arestat şi încarcerat pentru instigare la protest împotriva orânduirii de la Praga.
Congresul American respingea, pe 9 martie, cererea preşedintelui Bush de numire a lui John Tower în funcţia de Secretar de Stat la Apărare. Motivul era că acesta primise tratament pentru probleme de alcoolism în trecut. În locul său era propus şi ulterior aprobat Dick Cheney.
La Budapesta aveau loc proteste de stradă în care se cereau libertăţi democratice şi independenţa Ungariei.
În URSS, Congresul Deputaţilor Poporului oferea pentru prima dată alegătorilor şansa să îşi aleagă un reprezentant dintre mai multi candidaţi. Boris Elţîn, care fusese respins de Biroul Politic cu un an şi ceva în urmă, era ales cu 89% din voturi de alegătorii din zona moscovită unde candidase. Mulţi dintre veteranii partidului n-au mai fost realeşi.
În Polonia, liderul mişcării muncitoreşti Solidaritatea, Lech Walesa, şi guvernul polonez semnau o înţelegere prin care se prevedea înfăptuirea de reforme politice şi economice în ţară. La scurt timp, sindicatul Solidaritatea era legalizat şi i se permitea să participe la viitoarele alegeri parlamentare.
Pe 17 aprilie, în piaţa Tien An Men din Beijing studenţii demonstrau cerând libertăţi deomcratice în China.
În Cehoslovacia se organizau alegeri parlamentare la care - pentru prima dată din 1946 - puteau candida mai multe partide politice.
În luna mai, trupele maghiare distrugeau gardul de securitate desfăşurat de-a lungul frontierei cu Austria, pe o lungime de aproape 350 de kilometri.
În Panama, alegerile au fost câştigate de opoziţie, dar erau anulate de către dictatorul Manuel Noriega. Ca urmare a acestui fapt, preşedintele american George Bush suplinea cu încă 2000 de soldaţi americani numărul de trupe prezente în zonă.
În Spania, 13 persoane erau condamnate pentru implicare în comercializarea de ulei contaminat care a dus, în 1981, la moartea a 600 de persoane.
Vorbind la summitul NATO de la Bonn, în Germania de Vest, preşedintleBush propunea retragerea unei părţi importante din trupele americane staţionate în Europa.
În iunie, tancurile Armatei de Eliberare Populară din China ucideau peste 2000 de oameni care protestau democratic.
Preşedintele Mihail Gorbaciov şi cancelarul vest-german Helmut Kohl semnau un document prin care se afirma dreptul ţărilor europene de a-şi determina propriul sistem politic.
Andreas Papandreou şi partidul sau Pasok, pierdeau alegerile din Grecia şi şansa de a forma un guvern.
Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite decidea că dreptul constituţional prin care se garanta dreptul la liberă exprimare includea şi dreptul de a distruge sau arde steagul naţional american. Preşedintele şi Casa Reprezentanţilor îşi exprimau dezacordul faţă de această decizie.
La un singur vot diferenţă, pe 19 iulie, parlamentul polonez alegea pe generalul Wojciech Jaruzelski în funcţia de preşedinte al Poloniei.
Hashemi Rafsanjani era ales primul preşedinte al Iranului.
Polonia elimina controlul de stat la preţul alimentelor, acestea crescând cu până la 500%.
Preşedintele George Bush duce tratative urgente cu Siria şi Iran cu privire la criza ostatecilor americani din Liban. La sfârşitul lunii iulie terorişti extremişti islamici declaraseră că l-au spânzurat pe locotenent colonelul William Higgins, din marina americană, luat ostatec în Beirut, Libia, în 1987.
Peste două milioane de oameni din Republicile Sovietice Baltice formau un lanţ uman de 290 de km pentru a marca aniversarea pactului de neagresiune dintre germani şi sovietici.
SUA trimitea 65 de milioane de dolari guvernului columbian pentru lupta împotriva mafiei drogurilor din Medellin (Columbia).
Pe 1 septembrie, SUA rupea relaţiile diplomatice cu Panama pentru a forţa căderea regimului dictatorului Noriega.
Ungaria permitea est-germanilor să treacă graniţa pentru a putea trece spre vest. În Germania de Est avea loc formarea unei noi mişcări politice numită "Noul Forum".
În Norvegia aveau loc alegeri parlamentare sub un nou sistem, în care erau favorizate partidele mai mici. În noiembrie, o coaliţie conservatoare lua conducerea sub comanda lui Jan Peder Syse.
Pe 12 septembrie, un cabinet dominat de membri ai Solidarităţii sub conducerea lui Tadeusz Mazowiecki devenea primul guvern necomunist din Europa de Est, de la sfârşitul anilor 1940 încoace.
Parlamentul Sloven aproba un amendament care permitea ţării desprinderea de Federaţia Iugoslavă.
Trupele vietnameze începeau retragerea din Cambodgia.
La Leipzig aveau loc demonstraţii prin care se cereau reforme politice în Germania de Est.
O lovitură de stat a armatei eşuează în încercarea de a-l înlătura pe dictatorul Manuel Noriega în Panama.
Partidul Muncitoresc Socialist din Ungaria votează propria dizolvare.
Frontul Popular din Letonia îşi anunţa intenţia de a-şi declara independenţa faţă de URSS.
Reszo Nyers era ales preşedinte al nou-înfiinţatului Partid Socialist Ungar.
Polonia îşi anunţa deschiderea graniţelor cu Germania de Est şi primirea de refugiaţi politici.
Erich Honecker îşi dădea demisia din partidul comunist din Germania de Est, locul său fiind preluat de Egon Krenz, un reformist comunist.
Ungaria devenea o nouă republică, cu o constituţie care permitea existenţa mai multor partide politice.
Guvernul est german demisiona ca urmare a protestelor de masă care solicitau reforme majore.
Germania de Vest anunţa deschiderea graniţelor cu Germania de Est. Începea demolarea zidului Berlinului, deoarece cetăţenii evadau deja spre vest prin ţările vecine.
În Bulgaria, Peter Mladenov lua locul lui Todor Jivkov, care era secretar general al Partidului Comunist, punându-se astfel capăt unei dictaturi de peste 35 de ani.
Reformistul Hans Modrov era ales prim-ministru în Germania de Est. La Praga, poliţia cehă dispersa protestatarii care cereau reforme politice.
În Cehoslovacia, primul ministru Lasislav Adamec renunţa la monopolul de putere.
Pe 2 decembrie, preşedintele american - George Bush şi cel sovietic - Mihail Gorbaciov declarau încetarea Războiului Rece. În urma unor dovezi de corupţie, guvernul comunist Est-German îşi dădea demisia, iar fostul lider comunist Erich Honecker era pus sub acuzare pentru abuz în funcţie.
O coaliţie majoritară neocomunistă lua puterea în Cehoslovacia, condusă fiind de Marian Calfa.
Panama declara război Statelor Unite, dar patru zile mai târziu avea loc intervenţia militară americană care ducea la înlăturarea generalului Manuel Noriega.
Creştin-democratul Patricio Aylwin câştiga majoritar alegerile din Chile.
Pe 16-17 decembrie, au loc demonstraţii la Timişoara, în urma arestării preotului reformat Lazlo Tokes. Se trag primele împuşcături, în urma cărora se înregistrează primii morţi printre protestatari.
Pe 20 decembrie, dictatorul român Nicolae Ceauşescu declara starea de necesitate în toată ţara. Două zile mai târziu ţinea celebrul discurs de la Comitetul Central, urmat de fuga şi apoi de arestarea dictatorului.
Poarta Brandenburg, un simbol al oraşului care diviza cele două Germanii, se deschidea cu o ceremonie care marca căderea zidului Berlinului.
Pe 25 decembrie, Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, erau împuşcaţi după un scurt proces desfăşurat la Târgovişte.
Frontul Salvării Naţionale lua fiinţă în România, anunţând schimbări constituţionale care prevedeau printre altele libertăţi religioase, alegeri libere, economie de piaţă sau garantări ale drepturilor minorităţilor naţionale.