În Statele Unite e patentul lui Ponzzi. Madoff a fraudat astfel recent 65.000.000.000 $. În comparatie cu marile bănci de investiţii anglo-americane, ţiganii (romii), italianul Ponzzi, evreul Madoff sunt copii şi, de regulă, şi pedepsiţi. Băncile nu numai că au reuşit să fraudeze trilioane de dolari (un trilion = 1.000.0000.0000.000) şi să genereze o criză de dimensiune mondială, dar când au ajuns în dificultate au cerut imediat bani de la guvern, care le-a satisfăcut dorinţele, pentru a nu se prăbuşi sistemul financiar în totalitate.
Excepţie a făcut numai Banca Lehmann, căreia guvernul SUA i-a permis să dea faliment, aşa că, pe lângă firme de asigurări, mulţi pensionari din Europa şi Asia au pierut în totalitate 400.000.000.000 $ (patru sute de miliarde de dolari).
Pierderi socializate, profituri privatizate
Romii au fost maltratati de neo-nazişti în Germania, Ponzzi condamnat, Madoff - 150 de ani puşcărie. În schimb nici măcar unui manager de la vreo o bancă anglo-americană, care a delapidat cu aproape aceeaşi metodă inocentă incomparabil mai mult, nu i s-a întâmplat absolut nimic. Mai mult decât atât, cu banii primiţi de la buget şi cu dobânda mică de la Băncile Centrale, băncile de investiţii se comportă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Speculeză în continuare, mai ales cu banii altora (90% din banii băncilor sunt ai clienţilor), ceea ce le aduce directorilor bonificaţii de miliarde de dolari. Mai nou, pierderile se socializează şi profiturile se privatizează şi în SUA, UE, ca în România anilor ’90. Firme căpuşă pe banii celor neiniţiaţi, ale statului, totul în folosul unei grupări de interese financiare bine organzate.
Frauda legală
Frauda e legală, ne asigură ziarele şi radio-televiziunea, plătite probabil tot din banii celor păgubiţi. Acum, când preşedintele SUA, Baruck Obama, vrea să oblige aceste bănci să speculeze cu precădere pe banii lor, nu ai celor neiniţiaţi în marea şcoală a fraudei inocente sau a banilor publici, protestele lor şi ale specialiştilor misiţi nu încetează să convingă că asta va duce la degradarea mediului de afaceri, la încetinirea creşterii economice, la toate relele de pe pământ. Rezultatul negocierilor cu cei care au furat turma de oi este încă incert. Clar este numai că oile sunt periodic tunse.
Criză şi escrocherie bancară. Creditul ninja
În Germania de după război doi camarazi se revăd. Unul e bogat. „Cum ai făcut avere?”, întreabă cel sărac. Bogatul: „Vând cartofi în stil mare. Îţi vând şi ţie, dacă vrei”. Săracul îi dă toţi banii ce-i avea şi capătă un vagon de cartofi, care-l aştepta pe peronul 5 de la gară. Ajuns aici, săracul nostru nu vede niciun vagon. Revenind la camaradul lui, în care avea încredere încă de pe când luptau în tranşee, îi cere banii înapoi. Acesta îi spune că nu-i mai are (i-a investit în alte vagoane, case şi terenuri), dar să nu fie trist sau îngrijorat, cel mai bine ar fi pentru el să vândă vagonul de pe peronul 5 mai departe şi astfel să se îmbogăţească, după modelul său.
În SUA, după atacul terorist din centrul financiar al New York-ului şi criza de la bursă cauzată de exuberanţa euforică generată de IT, asistăm la o acţiune similară, numai că acum toţi ştiu că la gară, pe peronul 5, nu-i niciun vagon cu cartofi, însă băncile l-au vândut în stil nemaicunoscut în istorie, şi că întreaga lume e în criză economică. Totul a început cu fuga de acţiunile IT şi încrederea în case şi terenuri. Aşa că băncile dădeau credite pentru construcţia de case la cine putea sau chiar şi la cine nu, adică nu avea venit, job sau alte valori. Creditul ninja: no income, job or assets. Subprime. Banca încasa imediat comisionul şi vindea mai departe ipoteca dubioasă pe casă, acum frumos împachetată cu alte credite şi înfrumuseţată cu AAA (hârtie de valoare de cea mai mare încredere bancară) de o agenţie plătită desigur de banca de investiţii implicată în escrocherie.
„Mundus vult decipi, ergo decipiatur"
Orice tranzacţie de peste 10.000 dolari sau euro este urmărită, de teama terorismului, dar nu a observat nimeni faptul că băncile din SUA au vândut astfel de credite dubioase, infectate? Ba da, dar câtă vreme se încasau comisioane grase şi profiturile băncilor au ajuns să fie 40% în totalul profiturilor din SUA, iar administraţia Bush refuza orice aluzie la acest joc piramidal, bine cunoscut de romi, Caritas, FNI... Acum, când totul se prăbuşeşte, constatăm că valoarea bursei pe plan mondial este de 60 trilioane, preţul materiilor prime (în afară de aur) s-a înjumătăţit, iar cel al imobilelor a scăzut cu 20-50%. Încrederea în obligaţiile financiare negarantate de stat s-a pierdut. Bănci din SUA şi Anglia dau faliment sau sunt naţionalizate.
Vina este a celor doritori de case, dar mai ales a băncilor de investiţii fără scrupul şi a statelor dezvoltate. SUA are o datorie de 10 trilioane, Germana de 1,6 trilioane, Japonia s-a îndatorat cu de două ori PIB-ul. Datoria externă a României, de 60 miliarde euro, pare încă minoră, poate de aceea se discută atât de puţin această chestiune de interes public sau poate are dreptate dictonul clasic: „Lumea vrea să fie înşelată, aşa că hai să o înşelăm” („Mundus vult decipi, ergo decipiatur").
Prof. dr. Viorel Roman
Consilier academic la Universitatea din Bremen
Vor dem Steintor 18-22, D-28203 Bremen
Membru al Academiei Româno-Americane (ARA), Montreal