Fabricile care produc conserve toxice dau faliment şi responsabilii sunt condamnaţi. Economia de piaţă şi statul de drept au însă şi excepţii. Industria bancară vinde produse financiare toxice prin inginerii frauduloase şi şpagă. Dar băncile nu dau faliment şi statul nu le condamnă, ci le protejează. SUA şi UE cumpără pe banii contribuabililor conserve fără valoare, care... zac în trezorerii şi nimeni nu ştie ce se va alege de ele.
Un laureat al Premiului Nobel pus pe liber
După cum se vede, ca şi alba-neagra a ţiganilor, produsele dubioase ale aşa-zisei industrii bancare anglo-saxone se bazează pe iuţeală de mână, nebăgare de seamă şi cârdăşia statului. Joseph E. Stiglitz, laureat al Premilului Nobel, explica în „Freefall: Free Markets and the Sinking of the Global Economy” (400 p.) cum au organizat marile bănci şi lobby-ul lor cea mai mare fraudă a tuturor timpurilor.
La început au fost necesare sume serioase şi o muncă tenace până Alan Greenspan, Chairman of Federal Reserva Bord i-a convins pe preşedinţii Bush, Clinton şi Senatul USA, în fond, pe toată lumea, că băncile nu trebuie controlate - economia de piaţă rezolvă totul-, pentru ca acestea să poată să pună pe roate o falsă industrie cu produse fictive, un sistem piramidal prin care să poată fura munca unei ţări, fără ca majoritatea să bage de seamă. Stiglitz, ca economist şef al Băncii Mondiale, a avut îndoileli, aşa că... l-au dat afară. Însă cei care au investit în această imensă afacere şi-au scos banii cu profit.
Şomeri şi negri
După Stiglitz, dacă s-ar număra sincer şomerii din America, ar fi cam 20%, iar fiecare al treilea tânăr de culoare nu are nicio ocupaţie. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu bugetele statelor care au preluat peste un trilion (1.000.000.000.000) de dolari hărţi cu valoare mai puţin decât îndoielnică de la marile bănci, care, cu excepţia Lehman Brothers, îşi continuă activitatea nestingherite, la fel de sigure pe ele ca ţiganii romi când organizează aşa zise jocuri de noroc, în care numai unii câştigă.
Un „banal” taifun
Aceste fraude financiare sunt inocente pentu că depăşesc normele obişnuite, sumele şi sistemul fiind greu de imaginat. Dar ele afectează economia din întrega lume. De aceea este surprinzător că familia celor 200 de popoare - care se întrunesc periodic la New York, la Organizatia Naţiunilor Unite, for cu o experienţă de jumătate de secol şi o multitudine de instituţii specializate în garantarea drepturilor fundamenle ale omului, dreptăţii şi libertăţii în lume - nu consideră necesar să abordeze şi această chestiune. Pentru că, fără un forum şi un sistem de drept universal coercitiv, frauda e văzută deja ca un fenomen natural, un taifun care mătură coasta Floridei o dată în fiecare secol, cum remarca recent Lloyd Blankfein, şeful Băncii Goldman & Sacks.
Confucianism şi postmarxism
Criza economică mondială generată de sistemul financiar anglo-saxon - protestant, aventurier - a pus în dificultate celelalte două mari sisteme şi întreaga lume. China comunistă se bazează pe confucianism, este condusă cu succes de o castă de mandarini roşii şi rezistă presiunilor de a redeveni colonie anglo-americană, ca în trecut. Rusia a renunţat la Lagărul şi ideologia marxistă şi s-a lăsat numai pentru scurt timp cucerită de ideile de tranziţie, ca apoi să incline pentru modelul mic burghez continental european, cu sistem social bine pus la punct. Aşa că Europa nu mai este agresată pe două fronturi, de ortodocşi şi protestanţi. Anglo-americanii nu se împacă însă cu această situaţie şi atacă din nou Europa la punctul ei slab: ortodocşii din Grecia. Aici celebra bancă Goldman & Sacks, campioană mondială la jocul de-a alba-neagra, a ajutat această ţară membră a UE să falsifice datele finaciare, legal şi în mod inocent, cum au fost acestea falsificate şi în momentul aderării la Uniunea Europeană. Grecia este aproape falimentară, pentru că ortodocşii greci nu fac o legatură între productivitate şi remunerarea muncii, ei cred în devălmăşie şi salariul de la stat.
Euro(pa) sub presiune
Euro(pa) este acum sub presiune. Cine va plăti nivelul de trai artificial al grecilor? Germania refuză. Grecia afirmă că naziştii au furat aurul şi tezaurul în al doilea război mondial. Tensiuni mediatice. Între timp, euro a scăzut faţă de dolar de la 1,51 la 1,35. Luna trecută s-au întâlnit în Manhattan, după cum releatează Wall Street Journal, cei mai mari reprezentanţi ai capitalului anglo-saxon. Toată lumea ştie despre ce este vorba. Cum ar putea fi adus euro la nivelul dolarului, adică unu la unu, şi reabilitată reputaţia anglo-saxonă, în care nu mai crede mai nimeni.
Soros vs. lira sterlină sau cântecul de sirenă al dolarului
Speculantul Söros, care a atacat cu succes lira sterlină acum două decenii, crede că euro poate chiar să se prăbuşească. Gura păcătosului adevăr grăieşte. Dar fără euro Europa ar fi din nou în bătaia vânturilor de la New York, de peste Atlantic. În această situaţie nu-i surprinzător că au apărtut şi noi idei salvatoare: un guvern economic european unic, care să coordoneze ajutorul pentru ortodocşi şi pentru cei incapabili să facă faţă sistemului UE, şi unul modial, sub conducerea FMI şi a SUA, care să refacă dominaţia sistemului financiar anglo-saxon în concurenţă cu cel chinez şi continental european. China şi Europa rezistă însă cu succes cântecului de sirenă al dolarului, dar SUA are cea mai puternică şi bine antrenată armată din lume. Aşa că cele trei blocuri financiare negociază şi niciunul nu va ceda de bună voie. Alba-neagra la nivel planetar. (sfârşit)
Prof. dr. Viorel Roman
Consilier academic la Universitatea din Bremen
Vor dem Steintor 18-22, D-28203 Bremen
Membru al Academiei Româno-Americane (ARA), Montreal
