Categorie: Știri internaționale

Greco-ortodocşii şi occidentalii

 

Să privim mai atent falia intre estul greco-ortodox şi vestul romano-catolic/ protestant:
- În est domină agricultura, cultura rurală, semi-urbană de subzistenţă;  în vest - tehnologile industriale avansate, cultura urbană;
- Salariile, productivitatea, participarea politică, mobilitatea profesională, diferenţierea socială sunt în est modeste; în vest, ele înregistrează valori ridicate;
- Organizarea socială este, în est, simplă şi informală; in vest, sofisticată;
- Controlul social este în est direct, personal; în apus - indirect, birocratizat;

 

Religia este cheia

Primul strateg al tranziţiei spre civilizaţia apuseană, Max Weber, vede capitalismul ca un produs al eticii protestante a muncii, imposibil de implementat în ortodoxie. Şi întrucât normele şi organizaţiile greco-ortodoxe s-au consolidat în două milenii, e greu de presupus că vor fi în stare să se adapteze mobilităţii, productivităţii, raţionalităţii cerute implacabil de Capital (Karl Marx).

 

Pentru ca ortodocşii nu (re)cunosc Acquis-ul, forma laică a codului canonic romano-catolic, ei se tem de necunoscut şi aspiră la aderarea la UE mai mult instinctiv decât raţional. Dorinţa de integrare e fără îndoială sinceră. În schimb, prezentarea normelor occidentale abstract, în afara sistemului de drept romano-catolic, ca şi efortul ortodox de a eluda fondul religios al integrării, de a înlocui dialogul cu Roma cu paleative culturale, este contrapoductiv.
Cum poate fi depăşit barajul de comunicare, cooperare şi coordonare a activităţilor greco-orodoxo -- occidentale? Religia este cheia, fundamentul comportamentului social-economic, aşa că unificarea Europei numai pe baza unui acquis tehnocratic şi abstract, fără reunificarea normelor şi valorilor creştinismului rupt în două de o mie de ani, e încă iluzorie.

 

Patru valori

Universitatea din Michigan face o clasificare periodică a culturilor, în spatele cărora este întotdeauna o religie dominantă, pe baza a patru valori: raţional-seculare, tradiţionale, de supravieţuire, de autoexprimare.

- Europa catolică. Gradul de libertate, de autoexprimare este mare, iar între valorile raţionale, secularizate şi cele tradiţionale există un echilibru. Stabilitatea socială, sistemul de asigurări sociale atotcuprinzător face ca valorile de supravieţuire individuală să fie slab dezvoltate.
- Europa protestantă. Aici atât gradul de libertate personală, de autoexprimare, cât şi cel al valorilor raţionale, secularizare sunt cele mai ridicate din lume. La fel ca în Europa romano-catolică, şi din aceleaşi considerente, valorile de supravieţuire individuală sunt slab dezvoltate.
- Europa ortodoxă. Fără un sistem social funcţionabil, capacitatea de supravieţuire a ruşilor şi românilor este cu totul remarcabilă; a moldovenilor e, în strânsă concurenţă cu a ruşilor, poate cea mai ridicată din lume. În România normele tradiţionale sunt mult mai pregnante decit cele raţionale, secularizate. Ca urmare, capacitatea, vointa de autoexprimare are valorile cele mai scăzute din lume.
- Ţările anglofone. Gradul de libertate, de autoexprimare este similar, la nivelul ţărilor protestante euro-atlantice, dar nivelul valorilor raţionale, secularizate este mult mai redus. Mai ales în S.U.A. domină valorile tradiţionale.
- America de Sud. Catolicismul lationo-american este o imbinare a valorilor tradiţionale cu cele de libertate şi autoexprimare, dar ponderea celor tradiţionale este clar dominantă, în aşa fel că se deosebeşte marcant atât de America de Nord, cât şi de Europa, de unde au venit coloniştii spanioli şi portighezi.
- Ţările confucianiste. Religia asiatică este în căutarea unui echilibru, armonie în relaţiile umane. Aşa că gradul de valori seculare, raţionale este foarte ridicat, la nivelul ţărilor nordice europene. În plus, există un echilibru între valorile de supravieţuire şi cele de autoexprimare.
Asia. În ţările în care s-a răspândit religia abrahamică, a unui Dumnezeu unic şi abstract, domină atât valorile de supravieţuire, cât şi cele tradiţionale. Aşa că valorile şi normele libertăţii individuale, de autoexpresie şi cele legate de secularism şi raţionalism sunt încă subdezvoltate.
- Africa. În ţările în mod tradiţional animiste sau convertite în perioada colonială la creştinism sau mahomedanism domină valorile tradiţionaliste şi de supravieţuire. Cele de libertate, de autoexprimare şi cele raţionale, secularizate sunt cele mai subdezvolate din lume.

 

Principiul camuflării şi comunicării subtile

În completarea modului nordamerican de a percepe şi clasifica normele şi valorile dominante în culturile religioase, să trecem în revistă şi cinci principii ale şcolii sociologice de la Frankfurt.

- Principiul reciprocitatii. In fiecare societate umană există un cod de comunicare, reguli clare după care se fac cadouri, se salută, se acceptă, se exclud, se fac complimente, se jignesc etc. Aşa ajung oamenii în final să-şi coordoneze activităţile şi să coopereze pozitiv, adică să se căsătorească, să facă afaceri, organizaţii stabile, sau să coopereze negativ, să divorţeze, să intre în conflict, război etc.
- Principiul preferinţei. În fiecare societate se face în permanenţă o departajare între bun şi rău, între tolerabil şi intolerabil, se moralizează permanent şi de regulă învinge ceea ce a fost dintotdeauna, sfânta tradiţie. În relaţiile noastre preferăm sau respingem. De aceea s-a institutionalizat toleranţa pentru celălalt, care merge până la a crede că şi în ştiinţele sociale este posibilă lipsa de prejudecăţi.
- Principiul identităţii colective. Societăţile umane au graniţe - unii sunt acceptaţi, altţi sunt excluşi. În numele individualismului, cosmopolismului, globalizării putem desigur protesta, dar fără mare succes.
- Principiul camuflării şi al comunicării subtile, indirecte, sau al tabuului. Toate societăţile umane au un cod de comunicare în care este implicit, totuşi foarte clar definit, ceea ce se poate spune şi ceea ce este după perdea, interzis, tabu. Chiar şi cei care luptă împotriva tabuurilor, de regulă, le reformulează, modernizează pe cele vechi sau creează unele noi

 

Principiul consecinţelor fatale. Fiecare acţiune, intreprindere umană are ca urmare o consecinţă mai mult sau mai puţin dorită, care la rândul ei generează altele la fel de puţin controlabile s.a.m.d.

Rezultate sub aşteptări

Fundamentul cultural al normelor şi valorilor, al organizaţiilor este codul religios al societăţii, după cum se poate oberva folosind modelul american şi principiile germane. Adevăr implacabil cu care s-au luptat imperialiştii din sec. 19, comunistii din sec. 20 şi se confruntă în zilele noastre teoreticienii şi practicienii globalizării, ai integrării în UE. Pentru că fără o armonizare a valorilor ortodoxiei cu cele ale Occidentului integrarea social-economică a organizatţilor din est şi vest este iluzorie.

De un mileniu se pune problema refacerii unităţii creştine şi numai apoi a celei politico-administrative în Europa. În prezent se procedează exact pe dos. Se implementează acquis-ul UE, forma laică a codului canonic romano-catolic, şi apoi, sau în cel mai bun caz concomitent, va avea loc cândva şi armonizarea valorilor. În tranziţia culturii organizaţiilor greco-ortodoxe spre modelul UE se introduc de peste un deceniu legi, instituţii occidentale în speranţa că forma va genara fondul, dar pentru că se ocoleşte încă dihotomia valorilor, normelor, pe scurt dimensiunea religiosă a integrării în Europa, rezultatele sunt sub aşteptări, sau periculoase ca deraparea financiară a greco-ortodocşilor.

Back To Top