La englezi au fost alegeri locale, cu un an mai târziu decat alegerile parlamentare, ca sa nu iasă bulibășeală. Aici cele mai importante alegeri, sunt alegerile pentru consiliul comitatului, un fel de consiliu județean la noi, Consiliul Local și primarul nu prea contează în această bătălie deoarece primăria orașului, reședință de comitat, este responsabilă doar cu udatul florilor din localitate. Tot ce ține de administrație, asfaltări, lucrări edilitare, contracte de achiziție și de servicii se află în mâna consiliului comitatului. Acolo a și fost marea bătălie a acestor alegeri.
Nu am știut că a fost campanie electorală, nu au fost afișe, bannere, cu candidați. Am primit doar fluturași în cutia poștală în care eram înndemnați să votăm între conservatori și laburiști. Într-o dimineață au venit la ușă doi candidați la consiliu, erau de la laburiști, ca să ne întrebe ce mai facem, ce doleanțe avem, etc. Veniseră singuri, fără echipă de campanie pe lângă ei. Odată cu stabilirea rezidenței administrația locală ne-a trimis cărți de alegător, niște cartonașe de format A5, în baza cărora ne era garantat dreptul de a vota. La secția de votare din cartier nu erau polițiști, oamenii așteptau la coadă ordonată, cu distanțare fizică etc.
- Absolut dubios: Candidații își făceau campanie la ușa secției. Un lucru care m-a lăsat mască a fost să aflu doi dintre candidați se aflau la ușa secției, întrebând de sănătate pe cei care urmau să voteze. Îi recunoscusem după pozele din pliantele electorale. Erau de la laburiști, și aveau și niște cocarde mari în piept în formă de trandafiri roșii. M-am liniștit după ce am văzut că nimeni nu se isterizează. Vorbeau de vreme, „că a fost soare azi, etc“.
- La secția de vot te întreabă doar cum te numești. Am intrat. Nu am fost legitimat. Un nene doar m-a întrebat numele și adresa și m-a găsit în registrul electoral. Puteam să spun orice. Am primit 3 buletine, unul pentru consiliul comitatului, al doilea pentru consiliul orașului, și al treilea pentru șeful poliției regionale (da, aici șefia poliției este politizată legal, deși nu au ce schimba prea mult). Nu am primit ștampilă, am votat bifând cu un creion legat cu ață pe buletine și am ieșit.
- A! Nu se votează lista integrală propusă de un anume partid ci poți vota câte 3 candidați, și aici poți bifa 3 persoane care pot aparține de partide diferite. Nu existau cabine de vot ci doar stativ de lemn mascat firav de două plăci laterale din pal, dar oricum nu te urmărea nimeni. Peste câteva zile aveam să aflu că „Tory“ (conservatorii) au câștigat detașat Consiliul Comitatului cu 58%, din cele 74 de mandate puse la bătaie, însă pentru ei a fost un semieșec doarece au pierdut 6 mandate, față de acum 4 ani. Prezența la vot a fost extrem de redusă, de numai 37%, ceva obișnuit.
- De unde atâta relaxare și imprudențe la vot? De ce nu? Englezii practică chestia asta de mai mulți ani ca noi, cam de vreo 420 de ani, și au epuizat și toate metodele de fraudare electorală încât să le mai încerce și acum. Oamenii, mentalitățile s-au schimbat, mulți nici nu mai sunt interesați de exercițiul acesta electoral. Lipsa de interes este destul de mare, știrile politice nu mai sunt pe toate televiziunile și ziarele. Și lipsa de interes duce și la lipsa dorinței de a înfăptui fraude electorale. Puțină lume mai „rumegă“ știri din politică și nici nu le mai comentează în privat.
Cei mai mulți sunt dezamăgiți de toate partidele , conservatori, laburiști, liberal-democrați sau verzi. La fel de mulți sunt preocupați de viitor și de ce-i așteaptă după „Brexit“, mai ales după ce au descoperit că „hoardele“ de europeni nu le fură joburile și că au o problemă reală cu deficitul forței de muncă. Sursa: punctulpeignat.ro