Joi, 24 octombrie, în prezenţa oficialităţilor judeţene, reprezentanţii primăriei Iordăcheanu au inaugurat Ansamblul Medieval al fostei Mănăstiri Vărbila, ale cărui lucrări de restaurare au fost finalizate recent, cu fonduri europene, prin Consiliul Judeţean Prahova.
Restaurarea mănăstirii a început în anul 2009, iar valoarea proiectului a fost de 8.424.377 lei. Lucrările au cuprins consolidarea şi refacerea totală a zidurilor de incintă, dispărute în proporţie de 75%, renovarea şi consolidarea casei monahale din care se mai păstrau numai zidurile parterului, restaurarea picturii murale a bisericii, dar şi restaurarea tuturor celorlalte anexe ale mănăstirii, inclusiv a clopotniţei în care s-au păstrat unele elemente originale.
„Este cea mai veche mănăstire din zonă, ridicată la 1532. Un loc de o importanţă istorică, dar şi religioasă, fiind mănăstirea în care voievodul Mihai Viteazul şi-a găsit momente de reculegere înaintea bătăliei de la Bucovel. Mănăstirea Vărbila este atât loc de pelerinaj pentru turişti şi credincioşi din toată ţara, cât şi biserica de mir a creştinilor din satul Vărbila", ne-a declarat Ioan Poiană, primarul comunei Iordăcheanu.
„Prima etapă a Ansamblului Medieval al fostei Mănăstiri Vărbila datează la începutul secolului al XVI-lea, o altă etapă de refacere se datorează boierilor Filipeşti, iar la 1850 a mai avut loc o refacere cauzată de distrugerile din cutremurul de la 1838 şi datorată stareţului din vremea aceea. Este un ansamblu expresiv care prezintă integrate etape diferite stilistice şi aritecturale şi, prin acest repertoriu variat este foarte atractivă. Pictura s-a restaurat, s-a păstrat şi pictura de la 1550 - sunt suprafeţe importante pe catapeteasmă, 1650 şi 1850, s-a refăcut integral boltirea beciului destinat păstrării butoaielor cu vin, s-a restaurat şi parterul casei în care sunt amenajate spaţii expoziţionale, s-a amenajat şi o sufragerie pentru vizitatori, dar şi mai multe camere pentru cei care doresc să se cazeze aici. Biserica posedă şi o colecţie impresionantă de obiecte de cult, de la icoane foarte vechi la cărţi foarte vechi, iar în clopotniţă, există o scară originală pe care am păstrat-o ca mărturie pentru o eventuală expoziţie", ne-a declarat arhitectul Călin Hoinărescu, prezent la eveniment.
„Ctitoria de faţă are, ca an de datare în istorie, 1510 - biserica de lemn şi 1529-1532 - biserica actuală, cuprinzând patru obiective: biserica parohială, în stil arhitectonic moldo-brâncovenesc, o clopotniţă cu etaj şi foişor, zidurile împrejmuitoare - pentru că a fost mănăstire cetate şi casa ecumenească. A fost una dintre cele mai bogate din Ţara Românească, având zestre funciară peste 2.000 de hectare de pământ arabil, pădure şi vii. La Reforma lui Cuza, Mănăstirea a fost executată administrativ, pierzându-şi toată averea. Nemaiavând posibilităţi financiare, a trebuit să fie transformată în biserică de mir, în 1867. La dorinţa Patriarhului Daniel, care va fi prezent aici la sfinţire, biserica îşi va recăpăta, din nou, statutul de mănăstire de călugări", a explicat preotul paroh Gheorghe Diţu.
„Un mare istoric român, Gheorghe Brătianu, a făcut o istorie a românilor din legende şi povestiri. Până astăzi, din ceea ce a scris Brătianu în cartea lui, la 1935, s-a adeverit 92%. Mai rămân nişte enigme. Din discuţiile pe care le-am avut cu bătrânii din sat, am aflat că nu se poate ca acest loc atât de adăpostit să nu fi fost şi loc de tezaurizare. Legenda unei comori a mănăstirii începe să se confirme. Astăzi, Muzeul Judeţean de Istorie este dotat cu aparatură specială prin care putem determina prezenţa metalului la 1,5 m adâncime, după care mai există posibilitatea unei scanări la 8 m adâncime, la trei săptămâni un hectar, iar această procedură ne permite să aflăm dacă, într-adevăr, mai există valori istorice îngropate în apropiere. Vom suporta, în bugetul anului viitor, această scanare, într-un loc pe care nu-l putem spune decât orientativ pentru că, în general, legendele vorbesc despre un anume loc, la o anumită oră. Exact la baza turlei bisericii, în 1940, s-a descoperit o mare parte dintr-o comoară, într-un zid ascuns. Povestea spune că jumătate din comoară era aici, jumătate în altă parte. Cred că jumătatea cealaltă există şi o voi căuta. Vorbim de 35 -40 de kg de aur şi argint, cu o valoare de patrimoniu foarte mare. Facem toate aceste eforturi pentru că multe vestigii din România nu se află în muzee, ci au fost prădate şi dorim să nu se mai întâmple aşa ceva", a declarat Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova.
Biserica din cadrul complexului mănăstiresc poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului".
GALERIE FOTO
