De curând am întâlnit aici, la Chicago, o tânără şi talentată interpretă de muzică populară din zona Sibiului. Pentru că tinerii interpreţi au nevoie de promovare spre a putea duce mai departe aceste cântece şi tradiţii muzicale româneşti, am oferit Ancăi Maria Mărginean ocazia de a răspunde câtorva întrebări pentru a se face cunoscută românilor iubitori de folclor.
Norocul de a te naşte la sat
Reporter: De unde pasiunea pentru muzica populară?
A.M.M.: Am avut norocul să mă nasc la sat (Racoviţa, judeţul Sibiu), într-o familie iubitoare de folclor, de tradiţii, care mi-a insuflat, de mică, această pasiune pentru muzică. Crescând, am descoperit o ladă plină de costume populare lăsate de stăbunica, multe plăci vechi cu toţi interpreţii genaraţiei de aur a folclorului românesc şi mi-a fost foarte uşor să iau decizia de a-mi începe cântul, mai ales că m-a înzestrat Dumnezeu şi cu talent. O moştenesc pe mama. Ea cântă foarte frumos, dar nu a reuşit să-şi cultive vocea, în schimb, văzând că eu o moştenesc, şi-a dorit ca măcar prin mine să-şi vadă visul împlinit şi cred că am reuşit în mare parte să o fac fericită în acest sens.
R: De câţi ani cânţi? Unde ai făcut studii de specialitate ?
A.M.M.: În clasa a VI-a m-am înscris în ansamblul de dansuri populare din sat, ca dansatoare. Instructorul nostru, din dorinţa de a extinde programul folcloric - susţinut pe scena căminului cultural în faţa părinţilor -, s-a gândit să ne testeze şi vocea, să cântăm şi câteva cântece. Astfel, m-a îndrumat spre Şcoala Populară de Artă din Sibiu, unde am făcut cinci ani de canto popular. Acum mă gândesc să urmez şi cursurile unui conservator. Un lucru este cert: experienţa îşi spune cuvântul şi cu cât cânţi mai mult şi te întâlneşti cu diferite situaţii, în concerte sau turnee, cu atât viziunea despre muzică e alta. Îţi dai seama mult mai uşor de greşeli şi ce ar trebui să îmbunătăţeşti. Chiar am rămas plăcut surprinsă că au venit oameni care m-au auzit şi acum trei ani aici, în Chicago, şi au remarcat ascensiunea mea. Contează foarte mult şi părerea publicului. Practic el este cel mai bun judecător al nostru.
Mica Românie
R: Ce faci în prezent? Ai terminat şcoala?
A.M.M.: Am terminat Facultatea de Jurnalism, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice, şi acum sunt în ultimul an de Master - Marketing şi Comunicare în Afaceri.
R: Muzica populară este doar o pasiune sau doreşti să devină o profesie?
A.M.M.: Acum câţiva ani nu vedeam muzica decât ca pe o pasiune. Acum pot spune că am muncit destul de mult să ajung aici şi ar fi păcat să nu-mi doresc mai mult. În octombrie, când mă voi întoarce acasă, o să-mi lansez primul CD, la care lucrez de ceva vreme şi mă gândesc chiar la o lansare de amploare. Cred că am toate şansele să reuşesc să fac muzică la un nivel ridicat, bineînţeles, dacă îmi ajută Dumnezeu. Eu cred că sunt pe drumul cel bun.
R: Cu ce ocazie la Chicago? Ce planuri ai cât stai pe aici? Am înţeles că ai mai fost prin zonă...
A.M.M.: Cum spuneam, am mai fost acum trei ani în Chicago şi sunt foarte fericită că oamenii de aici şi-au dorit să vin din nou. Pot spune că datorez venirea mea aici în primul rând unchiului meu, Gheorghe Vasu, care s-a ocupat de organizarea festivalului de la Biserica Naşterea Domnului, şi apoi tuturor membrilor Consiliului Parohoial. O să stau aici până la sfârşitul lunii septembrie, o să mai cânt în Detroit, Cleveland, şi unde voi mai fi invitată. Eu sunt deschisă publicului, mă duc cu drag oriunde sunt chemată să cânt şi mă bucur că, deşi departe de casă, găsesc aici o mică Românie, oameni cu dor de cântec popular românesc.
Arta de a fura
R: Care sunt artiştii preferaţi din muzica populară românească care te-au inspirat sau te inspiră?
A.M.M.: Sunt foarte mulţi artişti care îmi plac, îi admir şi încerc să "fur" de la fiecare câte puţin pentru a-mi contura stilul propriu. Sunt de părere că fiecare tânăr care îşi doreşte o carieră în muzică trebuie să-şi descopere stilul propriu, fără a imita, altfel vom risca să fim comparaţi tot timpul cu originalul şi aşa nu cred că vom dăinui în timp, cum au reuşit marii artişti, ambasadori ai cântecului popular românesc, peste mări şi ţări. Când spui Sibiu, spui şi Lucreţia Ciobanu, care este una dintre marile artiste care m-a impresionat şi care cred că este o călăuză în muzica populară din Mărginime, pentru fiecare tânăr interpret în parte.
Folclorul şi eternitatea sau despre un alt tip de senator
R: De unde îţi culegi cântecele?
A.M.M.: Ştim cu toţii că "folclorul - ca şi eternitatea - s-a născut la sat". Acolo găsesc la oamenii mai în vârstă perle ale folclorului, care aşteaptă să fie cântate. Culeg folclor original de la oameni care au ştiut mai bine decât noi, tinerii, să îl păstreze, care îşi aduc aminte cu drag de „senatori” (din păcate, nu mai prea mai esistă), care se bucură că le răscolesc amintiri dragi şi-i ascult cântând aşa cum ştiu ei mai bine. Este singura modalitatea de a nu ne îndepărta de originalitate, mai ales că pe zi ce trece ne invadează tot mai multă muzică de proastă calitate. Măcar în folclor să mai găsim puritatea şi bucuria de a ne alina sufletul.
Ceea ce ne leagă
R: La ce alte concerte şi festivaluri ai mai participat în ţară sau în afară?
A.M.M.: Asta este marea satisfacţie a fiecărui artist, faptul că putem duce talentul nostru oriunde în lume. Astăzi sunt în Chicago, peste o lună cine ştie prin ce colţ de Românie sau de lume voi fi solicitată. Particip la multe festivaluri şi spectacole, n-aş putea să le menţionez pe toate, dar pot să vă spun că am început cu festivalurile-concurs unde am luat diferite premii. Acum mă bucur să am parte de spectacole mai ample, unde am plăcerea şi onoarea să stau de vorbă cu artişti consacraţi care îmi dau sfaturi preţioase. Este şi exemplul festivalului de aici, unde am cunoscut-o pentru prima dată pe doamna Florica Bradu, care m-a impresionat. De asemenea interpretul Raoul - deşi cântă alt gen de muzică, a fost interesant schimbul de experienţe. Până la urmă, ne leagă pe toţi sufletul de român.
R: Îţi dorim mult succes pe viitor şi te mai aşteptăm prin America.
A.M.M.: Mulţumesc din suflet.