Dacă vorbim despre eficienţa afacerii în cultură, ar trebui să dăm exemplul culturii... ciupercilor, care a devenit în ultimii ani o afacere mai profitabilă în România decât cultura literelor, spre exemplu. Cultura ciupercilor este profitabilă atât pentru producători, cât şi pentru consumatorii de ciuperci. Cu toate acestea, oferta este mult sub cererea reală, nemaivorbind de cea potenţială, mult mai mare, care poate fi activată prin mijloace publicitare.
„Cultura este modul în care se fac lucrurile aici la noi”
În literatura de specialitate există o mulţime de definiţii ale culturii organizaţionale. Şi totuşi, parcă nimeni nu a reuşit să redea atât de simplu şi totuşi atât de cuprinzător acest concept cum a făcut-o Marvin Brower, fost director general la McKense&Co.: "Cultura este modul în care se fac lucrurile aici la noi”. Această definiţie atât de informală sintetizează totalitatea valorilor, modurilor de gândire, concepţiilor, regulilor scrise şi mai ales nescrise dintr-o instituţie care reprezintă esenţa ei din punct de vedere spiritual, care o diferenţiază de celelalte şi care se reflectă invariabil în modul de a interacţiona al organizaţiei cu partenerii, competitorii şi mai ales cu clienţii săi.
Cultura organizaţională sau „printre oamenii obişnuiţi”
Cultura organizaţională nu se referă numai la fundamentarea şi transmiterea unor valori în cadrul grupului, ci şi la modul în care se comunică în firma respectivă, la atitudinea ei faţă de schimbare, la coborârea managerilor de top "printre oamenii obişnuiţi” sau la izolarea lor la un etaj superior, într-un turn de fildeş.
Cultura organizaţională este un concept care îşi face loc încet, încet şi în companiile autohtone, însă acestea au mult de recuperat în faţa multinaţionalelor care vin în România cu o anumită mentalitate, cu o viziune asupra succesului clădită într-un mediu economic stabil şi competitiv.
Exemplul german
Michael Naumann, fostul ministru de cultură al Germaniei, spunea că "fără cultură dezvoltarea şi invesţiile cad”. "Ştiu că, de pildă, în Germania, 2,6% din PIB este investit în cultură. Or, 2,5% se intoarce în cultură urmare a investiţiilor profitabile, iar impozitele de la micile localităţi, comune, sate merg tot în cultură. Deci, în Germania, cultura este un factor economic. Şi să nu crdeţi că e moţul curcanului. Nu doar germanii au inventat asta. Orice societate, fie ea chiar şi un trib arhaic, indigen sau o societate puternic industrializată şi diferenţiată,, fiecare îşi are limbajul propriu prin care exprimă acelaşi lucru practic.