În societatea modernă, pătrunsă de tehnologie, puterea cărţilor este deseori subestimată. Însă în literatura universală sau în literatura română există opere de o incontestabilă valoare care ne dezvoltă ca oameni şi ne oferă noi provocări. Unele titluri fac parte din bibliografia obligatorie în şcoală, altele pot fi înţelese pe deplin în anii maturităţii...
Ulise - James Joyce
Cea mai cunoscută opera a lui Joyce a stârnit numeroase controverse la data apariţiei şi a fost considerată indecentă, o jignire pentru opinia publică.
Un roman de o calitate incontestabilă, Ulise este una dintre operele de căpătâi ale secolului XX.
Geniu pustiu - Mihai Eminescu
Deşi este un roman de tinereţe, neterminat, Geniu pustiu este cel puţin la fel de fascinant în structura narativă ca lirica eminesciană. Relaţia dintre personaje precum şi fundalul schimbător pe care este proiectată acţiunea se schimbă destul de des însă fascineaza prin delicateţea firului epic şi complexitatea personajelor, chiar şi în această formă nefinisată.
La răscruce de vânturi - Emily Bronte
Dragostea adevărată transcede totul: viaţa, normele sociale, doctrinele bisericeşti şi în cele din urma, moartea. Catherine şi Heathcliff sunt un singur spirit care locuieşte în două trupuri. Răzvrătiţi, sălbatici şi îndrăgostiţi, cei doi îşi vor găsi liniştea abia când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Până atunci însă, se rănesc unul pe celălalt şi distrug vieţile celor din jur.
Quo vadis - Henryk Sienkiewicz
Acţiunea romanului care i-a adus Premiul Nobel pentru literatură lui Sienkiewicz are loc în zorii creştinismului. Între anii 54-68, adepţii lui Hristos trăiau sub domnia lui Nero. Speriat de numărul tot mai mare de creştini, împăratul îi arde pe ruguri de-a lungul străzilor oraşului sau îi aruncă în arenă cu animalele sălbatice.
Titlul operei vine din legenda care spune că, în timpul prigonirilor, Sfântul Petru a părăsit capitala. Pe Via Appia, el l-a văzut pe Iisus şi l-a întrebat "Quo vodis, Domine" - Unde mergi, Doamne? Iisus i-a răspuns că se duce în Roma pentru a fi răstignit a doua oară. Petru a făcut cale întoarsă către oraş pentru a-şi accepta martiriul.
Desculţ - Zaharia Stancu
În satul de români săraci din 1907, foametea e mare. Pământul rodeşte însă toate fructele şi grânele muncite de ţărani ajung la curţile boierilor. Copiii cad răpuşi de boală şi sunt îngropaţi fără prea multă jelanie.
Romanul autobiografic al lui Zaharia Stancu este o frescă a comunităţii rurale din primii ani ai secolului XX. De la marea răscoală a ţăranilor din 1907 până în timpul primului Război Mondial, Darie creşte şi pătrunde adevărurile crunte ale societăţii cu o minte de copil, obiectivă, lucidă şi la fel de crudă ca realitatea.
Dracula - Bram Stoker
Deşi Bram Stoker nu a pus piciorul în România, prima parte a romanului care l-a consacrat are loc în Transilvania. Tânărul Harker se ocupă de tranzacţiile misteriosului conte român Dracula. Acesta are o educaţie desăvârşită şi maniere desprinse din alte secole. În scurt timp, avocatul îşi dă seama că cel care îl găzduieşte este o creatură înfiorătoare care vrea să ajungă în mijlocul civilizaţiei engleze.
Al doilea sex - Simone de Beauvoir
Cartea care a generat al doilea val de feminism a fost publicată prima dată în 1949. Volumul tratează subiecte ca poziţia femeii în societate şi în familie, construcţia socială a genului şi diferenţierea dintre concept şi fapt biologic.
Lupul de stepă - Hermann Hesse
Bazat pe dihotomia om-animal, romanul de factură psihologica a lui Hesse mizează pe trăirile profunde ale personajului principal făcând din acestea o analogie pentru încordarea nervoasă a autorului.
Dacă în prima parte, dimensiunile spaţialo-temporale sunt respectate şi firul narativ curge lin, în cea de-a doua parte, cititorul îl însoţeşte pe Harry într-o călătorie fantastică printr-un teatru-labirint, cu rol de purgatoriu.
Concert din muzică de Bach - Hortensia Papadat Bengescu
Primul volum din ciclul familiei Hallipa tratează decadenţa din două puncte de vedere. Cea dintâi explorează metodic ravagiile pe care le face boala în trupul uman, precum şi reacţiile fizice, viscerale ale măcinării sistematice.
Cea de-a doua manieră se referă la starea de putrezire a societăţii burgheze care îşi pierde din valori şi din bunele moravuri.
Afinităţile elective - Goethe
În ciuda faptului că omul este o fiinţă profund raţională, acesta nu şi-a pierdut instinctul ci l-a ascuns în spatele normelor. Natura îşi urmează însă uneori cursul firesc fără să ţină cont de convenţii sociale.
Astfel, o dragoste clădită pe potriviri de caractere şi opinii poate fi dizolvată de atracţie şi impulsuri.