Crina Moscovici, profesor, jurist: Despre poeţii înnăscuţi, iar nu făcuţi, vorbi-vor generaţiile viitoare. Noi, astăzi, trebuie să ne reculegem în tăcere.
Florin Manole, scriitor: ”Nino a fost omul cu care am râs perfect”.
Ion Mihai Cochinescu, profesor, scriitor: ”Aş începe printr-un citat dintr-un interviu pe care Nino mi l-a luat în secolul trecut. Ion Stratan: <>. I.M. Cochinescu: <<câtă>>. I.S.: <>. I.M.C.: <<Şi mai bune, şi prostii...>>. Lui Nino îi datorez <<naşterea>>, condus de domnul Nicolae Manolescu. El mi-a arătat primele exerciţii de zbor, fără plasa de siguranţă, fără centură. Eu am învăţat din asta doar povestea despre zbor. El chiar m-a înălţat. Probabil că se simţea într-un fel ţintuit cu un lanţ de pământ. N-a mai avut răbdare. S-a eliberat. Şi-acum, eu ce mă fac? Pentru ce să mai scriu povestea despre zbor? Ia spuneţi-mi, ce rost mai are acu'?
Ion ”Vania” Cojanu, jurist, scriitor: ”Ce poate fi această aripă tristă şi orbitoare, ademenitoare ?
El - cel sedus de izbânda negatoare, el - cel furat de o clipă insignifiantă, el care nu a înjurat pe nimeni şi n-a pălmuit timpul niciodată?”.
Horia Simionescu, coleg din clasa I al poetului, venit din SUA pentru a-l vedea oentru ultima dată pe prietenul său: "Îi datorez lui Nino visele, îi datorez toată formaţia mea artistică, aproape tot ce ştiu despre gândirea poetică. Capacitatea mea de a înţelege tot lui i-o datorez. Sper ca poporul nostru să-i recunoască măcar o parte din meritele şi valoarea pe care eu i le recunosc”.