Categorie: APH Cultural

Concertele orchestrei simfonice a Filarmonicii din 1 şi 8 aprilie 2010 au fost, din punct de vedere al repertoriului abordat şi al nivelului interpretativ, darurile acestei formaţii oferite melomanilor cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Paştilor. În acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că soliştii acestor două spectacole au fost membri ai orchestrei care şi-au dovedit încă o dată calităţile de instrumentişti de elită, de muzicieni complecşi.



Doi contemporani: Bach şi Vivaldi

Joi, 1 aprilie, sub bagheta Maestrului ILARION IONESCU-GALAŢI, în dubla ipostază de dirijor şi solist, publicul a avut ocazia să asculte un Concert Pascal ce a avut în program lucrări de Antonio Vivaldi (Simfonia în Sol major, Concertul în si minor pentru patru viori, orchestră de coarde şi clavecin şi Concertul în sol minor pentru orchestră de coarde şi clavecin) şi Johann Sebastian Bach (Concertul brandenburgic nr. 3 în Sol major pentru orchestră de coarde şi clavecin BWV 1048, Concertul brandenburgic nr. 4 în Sol major pentru vioară, doi flauţi, orchestră de coarde şi clavecin BWV 1049 şi Bach-Schinina – Ciaccona pentru orchestră).

Cantabilitate şi expresivitate sau şase interpreţi în căutarea unui numitor comun

Alături de violoniştii ILARION IONESCU-GALAŢI şi COSMIN-HORAŢIU STOICA şi flautista ALINA PAPARĂ-BORZA, care au demonstrat, pe lângă o tehnică instrumentală admirabilă, multă muzicalitate şi o sesizabilă preocupare pentru a obţine un sunet cantabil şi expresiv, au evoluat, în calitate de soliste invitate, violoncelistele MARIA OŢELEANU-AMARIEI şi ŞTEFANIA BUDD (ambele de la Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii Române) şi flautista LUMINIŢA CUCU (de la Filarmonica din Braşov). Ceea ce mi se pare remarcabil este faptul că, deşi pe scenă au apărut solişti cu personalităţi diferite, provenind din şcoli diferite şi – nu în ultimul rând – având vârste diferite, interpretarea a fost unitară, echilibrată, fără vedetisme ieftine, denotând respect pentru partitură şi stilul compozitorilor abordaţi. În acest sens, o mare parte din merit îi revine Maestrului ILARION IONESCU-GALAŢI - care a găsit numitorul comun pentru toţi cei şase.

Structura cristalului

Dirijorul concertului de joi, 8 aprilie, a fost RADU POSTĂVARU, care a structurat un program ce a dat ocazia suflătorilor orchestrei să-şi demonstreze calităţile.

 

Pentru început, cu o acurateţe de cristal şi o interpretare sensibilă şi foarte colorată, MIHAI-LUJER LUPOAIE a dat viaţă unei pagini extrem de dificile din repertoriul dedicat oboiului: Introducere şi temă cu variaţiuni pentru oboi şi orchestră opus 122 de Johann Nepomuk Hummel.

Despre un traseu concertistic: prim plan - plan secund – prim plan...

A urmat Simfonia concertantă pentru oboi, clarinet, corn, fagot şi orchestră Kv. 297b de Wolfgang Amadeus Mozart. A fost deosebit de interesant de urmărit cum cei patru solişti – MARIUS MIU (oboi), DANIEL RADU (clarinet), LIVIU SĂVUŢĂ (corn) şi CRISTIAN-IOAN BUCIUMAŞ (fagot) – se echilibrau între ei ieşind pe rând, fiecare, în prim plan atunci când aveau momente solistice şi retrăgându-se în plan secund atunci când un altul dintre ei trebuia să se evidenţieze ca sunet. La un astfel de rezultat nu se poate ajunge decât după ore de studiu împreună şi printr-o cunoaştere aprofundată a partiturii până în cele mai mici amănunte.

„A 40-a” sau discreţie şi muzicalitate

Înainte de a remarca sensibilitatea şi acurateţea interpretării Simfoniei nr. 40 în sol minor Kv.550 de Wolfgang Amadeus Mozart, lucrare căreia i-a fost dedicată partea a doua a spectacolului, trebuie să remarc discreţia şi muzicalitatea acompaniamentului orchestral din prima parte care se datorează dirijorului RADU POSTĂVARU.

Uvertură, concert, rapsodie

Pentru joi, 15 aprilie 2010, programul propus de Maestrul OVIDIU BĂLAN cuprinde Uvertura pe o temă rusă de Serghei Taneev, Concertul pentru vioară şi orchestră de Piotr Ilici Ceaikovski (solist: SEBASTIAN CÂŞLEANU) şi Rapsodia pe o temă de Paganini pentru pian şi orchestră de SERGHEI RAHMANINOV în interpretarea OXANEI CORJOS.

Back To Top