Cultura Războiului Rece (I)

Adolf Hitler, în ultimele sale zile, spera, în buncărul din Berlin, că, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, prin ciocnirea dintre rasa „superioară” anglo-saxonă, capitalistă, democratică, apuseană cu cea „inferioară”, despotică, asiatică, slavo-bolşevică, războiul va continua. Şi, spre surprinderea mai ales a anglo-americanilor, aşa s-a şi întâmplat, dar imediat, cum vroia Hitler.

Stalinismul, idealurile solidarităţii, fraternităţii, egalităţii erau populare în Europa devastată. Iniţiativa în lupta culturală dintre est si vest le-a aparţinut la început marxist-leniniştilor. Aşa că Stalin, ale cărui trupe au ajuns primele la Berlin, a intensificat  propaganda comunistă, munca de lămurire a germanilor, italienilor, francezilor, grecilor etc. şi a statelor din sfera de ocupaţie anglo-americană.

La scurt timp, însă, preşedintele SUA, Harry S. Truman, s-a dezmeticit şi a demarat, prin Planul Marshall, acţiunea de refacere a ţărilor la vest de Cortina de Fier. Ripostează slavilor marxişti, demascând sclavia şi duplicitatea din Lagărul bolşevic. Banii pentru acest mare proiect cultural secret al CIA proveneau tot din Planul Marshall. Şi dacă slavii nu aveau niciun scrupul faţă de duşmanul de clasă, sub patronajul CIA, posturile de radio Europa Liberă, Libertatea ş.a., sute de publicaţii, simpozioane şi congrese pledau pentru economia de piaţă, libertatea şi democraţia de tip nord-american.

Strategia înfruntării cultural-ideologice a anglo-saxonilor cu ruşii, a lumii libere cu lagărul slavilor este analizată de Frances Stonor Saunders în „Who paid the piper. The CIA and the cultural Cold War” (Cine plăteşte. CIA şi cultura Războiului Rece), Londra 1999, 540 p.

Demascarea terorii comuniste s-a intensificat mai ales după înăbuşirea revoltei muncitorilor din Berlin (1953), a Revoluţiei maghiare (1956), şi după intrarea trupelor Tratatului de la Varşovia în Praga (1968). În final, războiul rece, sau „al Treilea Război Mondial” (după diplomatul sovietic Valentin Falin), s-a incheiat cu victoria vestului. Federaţia Rusă are câteva procente din puterea economică a vestului, iar mesajul eliberator marxist-leninist s-a epuizat.

În ceea ce priveşte România, faptele sunt cunoscute. Ţara noastră a împărtăşit soarta ţărilor intrate în sfera de ocupaţie stalinistă. KGB-ul a venit cu ofiţeri şi un grup de kominternişti pregătiţi să preia puterea cu sprijinul Armatei Roşii, a iniţiat o politică de exterminare a culturii române şi a elitei intelectualităţii româneşti. (va urma)