Maestrul OVIDIU BĂLAN a propus melomanilor ploieşteni un concert dedicat exclusiv lucrărilor lui Wolfgang Amadeus Mozart. Cu meticulozitatea-i caracteristică a reuşit nu numai să pună la punct – tehnic şi intonaţional – două dintre cele mai dificile creaţii ale acestui compozitor – Uvertura operei „Flautul fermecat” şi Simfonia nr. 41 „Jupiter” –, dar şi să ofere o viziune interpretativă guvernată de discreţie, echilibru şi sensibilitate.
Cui îi este frică de Mozart?
În general – poate şi din nevoia de a satisface preferinţele publicului larg – dirijorii aleg lucrări în care elanul romantic este predominant şi se feresc de opusurile lui Mozart care impun o anume rigurozitate agogică şi dinamică şi în cadrul cărora orice mică imperfecţiune este imediat sesizată – şi amendată (!) – de ascultători. Maestrul OVIDIU BĂLAN este, însă, stăpân pe tehnica sa dirijorală, cunoaşte în cele mai mici amănunte lucrările abordate şi... nu îi este frică de Mozart!
Candoare, fervoare, patos...
A dovedit-o prin conturul extrem de clar dat temelor din Uvertură, prin candoarea părţii lente, eleganţa Menuetului şi fervoarea neagresivă a Finalului Simfoniei şi, nu în ultimul rând, prin adevărata artă cu care a realizat acompaniamentul urmărind intenţiile solistului pentru că, tot în cadrul spectacolului de joi, IOANA-MARIA LUPAŞCU a interpretat Concertul nr.20 în re minor pentru pian şi orchestră Kv.466.
Trecând peste perlatura caracteristică lucrărilor concertante ale lui Mozart, tânăra pianistă a încercat să scoată în evidenţă adânca trăire, în unele momente, chiar patosul acestei lucrări.
Compozitori de ieri, compozitori de astăzi, compozitori de mâine...
Şi afişul spectacolului de joi, 17 iunie 2010, a propus un program-eveniment. Este vorba despre iniţiativa lăudabilă a dirijorului RADU POSTĂVARU de a susţine un concert cu lucrări aparţinând compozitorilor români „de ieri” – George Enescu, Paul Constantinescu şi Marţian Negrea – şi „de astăzi” – Viorel Munteanu, Dan Buciu şi Dan Dediu. Solistă a fost soprana BIANCA MANOLEANU.
O datorie morală
Consider că orice Filarmonică din România are datoria morală de a include în repertoriu şi de a face cunoscută publicului creaţia muzicală românească pe nedrept uitată – cu foarte mici excepţii – după ’89. Faptul că interpreţii – solişti, dirijori şi orchestre – se feresc de această muzică este explicabil pentru că, până în ’89, orice concert, potrivit directivelor „de sus”, începea cu o piesă românească. Publicul ajunsese, pentru a evita momentul, să intre în sală „după”.
Capodoperele neamului
Este adevărat că s-a scris foarte multă maculatură, dar tot la fel de adevărat este că au existat – atunci ca şi acum – autori ale căror lucrări – am putea spune, capodopere – ne definesc ca neam şi ele trebuie prezentate (sau re-prezentate, re-amintite) publicului.
Ultimul concert
Ultimul spectacol al stagiunii 2009-2010 va avea loc sâmbătă, 26 iunie 2010, ora 19, în aer liber, pe scena amenajată în faţa Palatului Culturii. Va fi un CONCERT ESTIVAL – dirijat de RADU POSTĂVARU, avându-l ca solist pe violonistul GABRIEL CROITORU – al cărui program cuprinde lucrări cunoscute şi îndrăgite de public.