În urma unei îndelungate şi grele suferinţe, în dimineaţa zilei de sâmbătă, 29 mai a.c., a trecut în lumea cea veşnică strălucitul om de ştiinţă şi cultură acad. prof. Mihai Drăgănescu, preşedinte al Academiei Române între anii 1990-1994, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României la Bruxelles (1994-1998). Ilustrul savant este fiu de onoare al judeţului Prahova. A văzut lumina zilei, la 6 octombrie 1929, în satul Făget din actuala comună Gura Vitioarei. A absolvit cu brio şcoala primară şi vestitul liceu „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, printre profesorii săi aflându-se şi inegalabilul Nicolae Simache.
O invenţie: Centrul de Cercetări pentru Componente Electronice
Manifestând o evidentă chemare pentru studiul ştiinţelor tehnice se înscrie la cursurile Facultăţii de Electronică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti, obţinând, în anul 1951, titlul de inginer. Urmează apoi cursurile de doctorat, reuşind, în anul 1957, să susţină, cu succes, teza cu tema „Capacitatea tuburilor electronice şi dependenţa lor de condiţiile de funcţionare”, iar în anul 1974 a promovat concursul pentru înaltul titlu academic „doctor docent”.
Apreciind excepţionala sa activitate ştiinţifică şi didactică, la sesiunea din data de 1 martie 1974, Academia Română l-a ales în rândurile sale în calitate de membru corespondent, iar după Revoluţia din decembrie 1989, la 22 ianuarie 1990, membru titular.
Pe parcursul a peste o jumătate de veac, prof. Mihai Drăgănescu s-a afirmat constant, parcurgând întreaga ierarhie a învăţământului tehnic universitar din cadrul Institutului Politehnic bucureştean. În acelaşi timp, a fost promovat în cele mai importante funcţii din organismele centrale de specialitate: director al Centrului de Cercetări pentru Componente Electronice (instituţie înfiinţată de el, 1969-1970), director general fondator al Institutului Central pentru Conducere şi Informatică (1976-1985), vicepreşedinte al Consiliului pentru Revoluţia Ştiinţifică şi Tehnică Contemporană din cadrul Academiei Române (1978-1985) şi preşedinte al acestuia (1990-1991), membru în Comitetul Român pentru Istoria Filosofiei Ştiinţei (1983-1991), preşedinte al Colectivului de Prognoză al Academiei Române (1980-1985) etc.
„Electronii la lucru”
Prestigioasa sa activitate ştiinţifică a inclus domenii vitale ale ştiinţei: electronica, ştiinţa şi tehnologia informaţiei, filosofia ştiinţei, istoria ştiinţei şi tehnicii. În acest sens distingem peste 70 de lucrări originale privind „Tuburile electronice şi dispozitivele semiconductoare, circuite electronice liniare şi influenţa neliniarităţii capacităţii dispozitivelor electronice asupra oscilaţiilor electronice” (1956-1958), „Electronii la lucru” (1961), „Efectele inductive la dispozitive semiconductoare” (1961-1965) etc. Remarcabile au fost în acest sens volumele tipărite în anii 1979-1985: „Viitorul electronicii şi informaticii”; „Inteligenţa artificială şi robotica”, „Viitorul industriei de programe” ş.a. În acest context, amintim apariţia unor studii şi articole precum şi volumele: „Muncă şi economie” (1974), „Sisteme de civilizaţie” (1977), „A doua revoluţie industrială” (1980), „Informatica şi societatea”, ce au contribuit la fundamentarea teoriei relaţiei dintre tehnologie şi societate.
Prahova şi Legiunea de Onoare a Franţei
După Revoluţia din decembrie 1989, prof. Mihai Drăgănescu, în calitate şi de viceprimministru al Guvernului Românei, s-a preocupat în primul rând de promovarea activităţii ştiinţifice şi de renaştere a Academiei Române, instituţie care, după 1974, a intrat într-un inadmisibil con funebru (institutele de cercetare au fost transferate în subordinea universităţilor şi facultăţilor de profil, primirea de noi membri a fost sistată, iar personalul angajat număra, în 1989, numai şapte salariaţi).
Împreună cu eminenţii oameni de ştiinţă acad. Ştefan Milcu şi Ilie Murgulescu, prof. Mihai Drăgănescu a lucrat efectiv la elaborarea decretului de renaştere a Academiei Române (4-5 ianuarie 1990), a noului statut şi a regulamentului de funcţionare al acestei instituţii academice.
Mihai Drăgănescu a găsit timp să se implice şi în viaţa ştiinţifică şi culturală din judeţul natal, Prahova, răspunzând cu nespusă dragoste şi receptivitate solicitării semnatarului acestor rânduri (care se afla în conducerea culturii şi artei din judeţ) privind reluarea, în august 1990, a cursurilor Universităţii Populare de Vară „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, interzise în octombrie 1978, precum şi a Festivalului Naţional, apoi Internaţional (din 1993), „Nichita Stănescu”, a altor manifestări de referinţă, printre care: „Zilele culturii – Tezaur prahovean”.
În calitate de ambasador al României la Bruxelles a deschis noi căi de promovare a României în dialogul diplomatic internaţional şi de recunoaştere, pe plan mondial, a valorilor perene ale spiritualităţii naţionale.
Prestigioasa sa activitate în domeniile ştiinţifice abordate a fost răsplătită cu importante ordine şi medalii ale statului român, iar pe plan mondial, prin alegerea sa în cele mai importante societăţi, fundaţii, instituţii academice din numeroase ţări europene şi din spaţiul american, prin acordarea de importante distincţii, printre care Legiunea de Onoare a Franţei. Trecerea sa în eternitate a constituit o grea pierdere pentru întreaga viaţă ştiinţifică şi academică din România.
Momente şi fapte de istorie
La adunarea de doliu ce a avut loc în ziua de miercuri, 2 iulie a.c., la sediul central al Academiei Române din Capitală au rostit emoţionante alocuţiuni: acad. Ionel Haiduc – preşedintele Academiei Române, Ion Iliescu, fost preşedinte al României, prof. univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu - rector al Universităţii Politehnice Bucureşti, acad. Ionel Valentin Vlad – vicepreşedinte al Academiei Române, acad. Florin Filip – director general al Bibliotecii Academiei, acad. Gheorghe Tecuci – membru în biroul secţiei de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei din cadrul Academiei Române, prof. univ. dr.ing. Doina Banciu – director general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, PS Varlaam Prahoveanul, episcop vicar patriarhal – care a prezentat mesajul PF Patriarh Daniel. Un important mesaj a adresat preşedintele României, domnul Traian Băsescu (care a fost prezentat asistenţei de către preşedintele Academiei, Ionel Haiduc).
Distinşii vorbitori au adus în prim plan o seamă de momente şi fapte de istorie – ale unui om care a construit o istorie în ştiinţa şi cultura românească contemporană, printre care menţionăm: excepţionala sa pregătire ştiinţifică, tehnică şi didactică; pionier în domeniul introducerii electronicii şi informaticii în învăţământul superior şi în activitatea de cercetare ştiinţifică şi tehnică; crearea şcolii de dispozitive semiconductoare din România; crearea unei filosofii originale a ştiinţei începând din anul 1979; sprijinirea tinerei generaţii de cercetători ştiinţifici prin acordarea de burse şi stagii de perfecţionare în ţară şi străinătate; renaşterea Academiei Române prin primirea în rândurile acesteia a circa 125 de personalităţi marcante ale ştiinţei, culturii şi artei contemporane româneşti; readucerea celor peste 60 de institute şi centre de cercetare academică în cadrul acestei instituţii; fondarea revistei „Academica”, aflată în prezent în cel de-al 20-lea an de activitate; lărgirea ariei de colaborare cu instituţiile academice similare din Europa şi din celelalte continente ale lumii; reabilitarea unor iluştri oameni de ştiinţă români care, din mtive neîntemeiate, au fost eliminaţi din Academia Română în anii 1948-1952 ş.a.
După terminarea adunării de doliu cortegiul funerar s-a îndreptat spre Cimitirul Bellu, unde a avut loc slujba religioasă şi înhumarea în spaţiul rezervat pentru membrii Academiei Române.
Amintirea sa luminoasă, a omului de ştiinţă care a fost mereu înaintea timpului său va rămâne veşnic în inimile tuturor celor care l-au cunoscut şi mai ales au avut fericirea de a colabora cu acest mare spirit enciclopedic al României.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Al.I. Bădulescu