La 22 iunie s-au împlinit nouăzecişiopt de ani de când I.L.Caragiale a plecat în lumea drepţilor. Ploieştenii nu-l uită pe „nenea Iancu” al lor: an de an, data naşterii scriitorului (30 ianuarie 1852) şi data morţii lui sunt prilejuri de rememorare şi reconsiderare a valorii inestimabile pe care o constituie moştenirea lăsată de acesta posterităţii. Este de la sine înţeles că rolul cel mai important în organizarea manifestărilor menite să păstreze vie în conştiinţa compatrioţilor şi a concetăţenilor amintirea scriitorului revine Muzeului Memorial I.L.Caragiale, care păstrează în patrimoniul său obiecte şi mobilier care i-au aparţinut, dar mai ales manuscrise, scrisori şi acte care completează informaţia în domeniul „caragialeologiei”.
Înainte de centenar
Anul acesta, conservator Nina Nicolae, coordonatoarea tuturor proiectelor muzeului, a considerat că ziua morţii lui I.L.Caragiale trebuie să fie marcată chiar la mormântul scriitorului, aflat în Cimitirul „Bellu” din Bucureşti. La slujba de pomenire oficiată de preotul cimitirului a participat, alături de invitaţi, un număr de peste cincizeci de elevi de la şcoli din Ploieşti, Bucureşti, Buzău, toţi îmbrăcaţi în costume reprezentând diferite personaje caragialiene. Istoricul şi criticul literar Barbu Cioculescu, exeget al operei caragialiene, s-a adresat direct spiritului scriitorului, cu apelativul „Nene Iancule!”, invocându-l să primească gândurile bune ale celor prezenţi. Criticul a subliniat importanţa eforturilor tuturor cercetătorilor în domeniu întru clarificarea şi interpretarea, cât mai aproape de spiritul lor, a operelor marelui scriitor. Cercetătorul ştiinţific Simona Cioculescu, reprezentând Muzeul Literaturii Române din Bucureşti, s-a referit la iniţiativele şi proiectele acestei instituţii în legătură cu apropiatul centenar al morţii scriitorului, subliniind ideea că omagiul cel mai de preţ care poate fi adus acestuia este cunoaşterea în profunzime a mesajului operei sale.
„Ploieştii despre Caragiale”
Profesorul Ieronim Tătaru, cercetător asiduu al manuscriselor caragialiene aflate în arhivele şi muzeele din Ploieşti, a evocat Ploieştiul, oraşul natal al lui Caragiale, din însăşi perspectiva acestuia, aşa cum reiese din scrierile lăsate de scriitor posterităţii, amintind că, de curînd, domnia sa a publicat, la Editura „Mileniul III” Ploieşti, volumul intitulat „Ploieştii dinspre Cragiale”. Criticul şi istoricul literar Constantin Hârlav, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, coautor al ultimei ediţii critice Caragiale apărută sub egida Academiei Române, s-a referit pe scurt la câteva sintagme specifice folosite de scriitor în epistolele sale, care sunt emblematice pentru spiritul caragialian.
„AS”. „Mon cher”, „Gălăgioşii” şi „Domnul Goe”
Prof. dr. Sanda Hîrlav Maistorovici a amintit în cuvântul său despre afinităţile lui Caragiale pentru muzică. Au urmat intervenţiile pline de prospeţime şi candoare ale copiilor adunaţi în jurul mormântului marelui scriitor pentru a-şi exprima, în felul lor, dragostea şi respectul faţă de „nenea Iancu”. Trupa „AS” de la Şcoala „Mircea Sântimbreanu” din Bucureşti, pregătită de profesoara Aneta Ilona Setelecan, a interpretat o scenă din „Năpasta”, iar trupele „Mon Cher”, de la Şcoala „Sf. Vasile” din Ploieşti (îndrumător - institutor Cristina Marin), şi „Gălăgioşii”, de la Şcoala „G. E. Palade” din Buzău (îndrumător - prof. Mirela Zugravu), au rememorat fragmente din comedia „D’ale carnavalului” şi din schiţa „Five o’clock”. Şi pentru ca bucuria lui „nenea Iancu” să fie deplină, copiii au recitat în cor începutul schiţei „Domnul Goe”, demonstrând astfel că nu există copil din România care să nu fi citit celebra schiţă şi să nu fi tras învăţămintele respective din ea.