Faptul de a te fi născut este atât de uluitor şi de mirabil , îmcât este mai degrabă asemuitor întâmplării, decât legii. Voi zice şi eu în consecinţă că întâmplarea naşte legi , iar legile nasc îmtâmplări. Întâmplarea nemaipomenită de a fi cal poate fi asemuită cu nemaipomenita întâmplare de a fi arbore. Pe om îl ispăşeşte de individualism cuvântul , care este un organ colectiv al umanităţii , dacă nu cumva singura ei fiinţă fragmentată îm nesfârşite substantive şi verbe rostite de peritorii globului pământesc. Despre poezie am o părere foarte bună. Dacă din punct de vedere sociologic omul este dezastruos , dacă din punct de vedere psihologic omul este explozibil ca şi dinamita , din punctul de vedere al poeziei din om , omul nu apare încă de nejefuit. Averea cea mai sigură şi cea mai importantă pe care o are umanitatea din timpul umanităţii mele este poezia fiecărui om în parte , - şi în acest sens înţelegem estetica ca pe expresia cea mai fiinţândă a eticii.
Poetul este aidoma unei moaşe de de ţară care ajută femeia pe câmp să nască.Dar a confunda moaşa cu miracolul naşterii ar fi un cântec al surzilor. Poezia poetului stârneşte poezia intimă a fiecăruia. Un poet este cu atât mai măreţ cu cât cei care-l citesc nu pe el îl descoperă , ci pe ei înşişi. Închei adăugând că Podul de la Struga e un curcubeu căruia zărim bolta,- şi ale cărui picioare nu i le zărim , dorindu-i-le lungi-prelungi ca ecuatorul.
Ave! Al vostru Nichita Stănescu
Azi.