Améliorer activement la puissance masculine et n est pas seulement appelé cialis 10mg prix. La qualité européenne actuelle est peu coûteuse.

Actualitatea prahoveană Actualitatea prahoveană
Plimbari nostalgice prin Ploiestiul de altadata carte volum gratut
Categorie: APH Cultural

Volum dăruit cititorilor: „Plimbări nostalgice prin Ploieștiul de altădată”

Elena CIOBANU

 

• Volumul colectiv „Plimbări nostalgice prin Ploieștiul de altădată” este cel de-al optulea din seria seria coordonată de Marius Bâzu și dedicată amintirilor din orașul lui Caragiale.
• Cartea este disponibilă doar în ediția electronică și poate fi descărcată gratuit.

Volumul colectiv „Plimbări nostalgice prin Ploieștiul de altădată” cuprinde contribuții semnate de unsprezece autori: Marius Bâzu, Ciprian Apetrei, Dan Culicovschi, Alice Damian Bocancea, Alexandra Ioana Furdui (născută Dravăț), Ilie Horodniceanu, Adrian-Silvan Ionescu, Silvan Ionescu, Ion Lăzăroiu, Julia Marinescu și Jean Wolf.

Este cel de-al optulea volum din seria care a cuprins până acum „Ploieștiul văzut din liceul Caragiale” (2017), „Oameni din Ploiești” (2018), „Ploieșteni de ieri și de azi” (2019), „Nostalgii ploieștene” (2020), „Ploieșteni călători în timp și spațiu” (2021), „Pretutindeni, cu Ploieștiul în suflet” (2022) și „Ploieștiul nostru: amintiri dragi și povestiri nostime” (2023).

CITEȘTE ȘI: FOTO&VIDEO „BIJIN-GA”: O EXPRESIE ARTISTICĂ PROFUNDĂ, FASCINANTĂ PRIN DETALIU ȘI GRAȚIE

Volumul apare doar în variantă electronică, ca și cele din 2020, 2021, 2022 și 2023.

Autorii vi-l oferă gratuit și puteți să îl descărcați de AICI.

Volumul colectiv despre Ploiești și ploieșteni este o antologie a sentimentelor și percepțiilor autorilor, un tablou sensibil prin care cititorul reușește să surprindă vulnerabilitatea în fața schimbărilor orașului și a vremurilor.

Coordonatorul Marius Bâzu a oferit public un fragment din volum, convingător prin realism și plasticitate.

„Coada era și un loc de socializare, care era distractivă pentru copii. La fabrica de pâine de pe Colinei, de cealaltă parte a bulevardului Republicii, era chiar o încântare coada la pâine caldă. Coca fierbinte se mânca pe drum spre casă, chiar dacă era din făină albă foarte procesată, de care astăzi ne ferim. Dar, atunci, după ore la coadă, mirosul ei te atrăgea ca friptura pe motanul Tom, din desenele animate. Sâmbăta dimineața era timpul lor, după școală se fugea acasă, pentru cele cinci minute de desene pe săptămână.

Tot în fugă se mergea la orice fel de joacă. Copilăria fermeca cele două cartiere care făceau schimb de locuri. Cornete trase din țevi de plastic, ruble jucate cu bidoane goale de ulei de mașină, datul zăpezii cu lopata și datul pe derdeluș. Acesta era în curtea bisericii, ascunsă, între timp, în spatele unui bloc rotund. Am avut șansa să văd, pentru o scurtă perioadă de timp, de la balcon, orașul până la Gara de Vest. Apoi se vedeau doar blocurile din față. Distopia comunistă avea o dimensiune imagistică foarte importantă. Uniformitatea griului se așternea peste culorile amestecate ale trecutului. Chiar ascunsă după un bloc, înghesuită de altele, rămasă ciudat pe vârful unui mic deal, biserica și-a păstrat rolul social. Oamenii îi treceau pragul de sărbători, veneau să „treacă pe sub masă”, iar derdelușul era cel mai bun loc de joacă iarna.

După ce strada Oilor, devenită Gheorghe Doja, a avut doar blocuri, pe ea au apărut șinele de tramvai, o noutate la Ploiești. La inaugurare oamenii s-au înghesuit să se plimbe cu noul mijloc de transport. Apoi a fost descoperită o eroare, iar două garnituri au rămas în mijlocul sensului giratoriu, câteva luni. Piața avea un design foarte frumos, giratoriul uriaș era plin de flori, iar pe centru treceau liniile de tramvai. Acesta părea să fie predestinat ca loc de parcare pentru simbolul epocii noi.

Hazul popular a reacționat imediat, și locul a fost botezat la „Două Tramvaie”, poreclă care se mai aude și astăzi. Este și un restaurant cu acest nume. Șinele de tramvai au fost schimbate, dar pe ele circulă, la fel de încet, tramvaie care erau vechi de când au fost aduse în oraș, după Revoluție, din fosta Germanie de Est.
Biserica este acum plină, duminică de duminică. Bețivii merg la terase elegante, și obiceiul lor și-a mai pierdut din tristețe. În parc a apărut o statuie uriașa a lui Mihai Viteazul, parcările au înghițit locurile de bătut mingea dintre blocuri, iar copiii nu își mai strigă din stradă părinții, le dau mesaj pe telefoane fără fir”.

CITEȘTE ȘI: MULTE ZÂMBETE ȘI EMOȚII LA TEATRUL „TOMA CARAGIU”, ÎN ACEASTĂ SĂPTĂMÂNĂ

 

Arhiva Actualitatea Prahoveană

Back To Top