• Pe 30 noiembrie este sărbătorit Sfântul Andrei, considerat ocrotitorul românilor, o zi încărcată de numeroase tradiții și superstiții în toate zonele țării.
• Încă din noaptea Sfântului Andrei, există obiceiul de a pune grâu la încolțit pentru a prezice prosperitatea anului următor.
Sfântul Apostol Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru și fiul lui Iona, un pescar din Galileea. Se crede că Sfântul Andrei a fost martor la botezul lui Iisus Hristos și a fost numit „Cel întâi chemat”, adică primul ucenic al lui Ioan Botezătorul.
După Înălțarea Domnului, toți apostolii au plecat în misiunea de creștinare și se spune că Sfântul Andrei a ajuns în ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre. Acesta s-a adăpostit într-o peștera din Dobrogea de astăzi.
În anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României, iar ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare bisericească naţională.
Cele mai cunoscute tradiții și superstiții de Sfântul Andrei
Noaptea de Sfântul Andrei (29-30 noiembrie) este considerată de mulți echivalentul Halloween-ului românesc, datorită mai multor tradiții și superstiții legate de sărbătoarea Sfântului Andrei.
„Apostolul Lupilor”
Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, în amintirea prezenţei pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul. Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii (spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo) și moroii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață.
Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”.
În această noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.
CITEȘTE ȘI: Pictura artistei Daniela Rîndașu, la Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu“ din Câmpina
În aceste condiţii, usturoiul este folosit pentru apărarea gospodăriei – uşile şi ferestrele casei, grajdurile, coteţele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau se atârnau cununi împletite de usturoi.
Alte mijloace prin care oamenii obișnuiesc să țină la distanță spiritele rele sunt reprezentate de firimituri de pâine împrăștiate prin curte și candele aprinse lângă icoane.
Superstiţiile din bătrâni arată că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu îţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară.
Grâul și crenguțele de vișin
De Sfântul Andrei este legată de punerea grâului la încolțit. De obicei, în seara dinaintea sărbătorii de Sfântul Andrei, toți membrii familiei pun grâul la încolțit într-un vas sau un ghiveci și așteaptă până la Anul Nou. De revelion, aceștia verifică grâul și, în funcție de cum a crescut, așa de norocos va fi anul următor.
Tot în noaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile şi ogoarele. Oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat.
Un alt mijloc este folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
Busuiocul sub pernă și turta sărată
Fetele care vor să-şi afle ursitul ascund sub pernă busuioc sfinţit, astfel încât chipul acestuia să le apară în vi.
Un alt ritual este „făcutul cu ulcica”. Ele pun un vas nou de lut cu gura în jos, deasupra 3 cărbuni încinși, după care rostesc câteva incantaţii magice pentru a-l cuceri pe bărbatul iubit. În alte zone, fetele tinere întoarc un ulcior sau, la miezul nopţii, se uită într-un pahar cu apă „neîncepută”, aşezat pe cenuşă, în care lasă să cadă o verighetă sfinţită. În unele zone ale țării , se crede că ursitul se poate vedea dacă fata se aşază goală între două oglinzi, cu o lumânare în mână.
Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grâu, foarte sărată denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul lor soţ.
De Sfântul Andrei, se prezice vremea
De sărbătoarea zilei de Sfântul Andrei, se poate prezice vremea pentru anul ce urmează. Se spune că, dacă în noaptea Sfântului Andrei cerul este senin, atunci iarna ce vine va fi una blândă. Însă dacă va fi înnorat, va ploua sau va ninge, atunci urmează o iarnă foarte grea.
Bocetul Andreiului
Un obicei care atestă suprapunerea sărbătorii creștine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la romanii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, după confecționarea unei păpuși din cârpe, numită Andreiu, substitut al anului vechi, o așezau pe laviță (pat) că pe un mort și o jeleau.
În Moldova, noaptea se numea Păzitul Usturoiului și se celebra că un revelion. Tinerii satului, fete și băieți, se adunau în cete de 10 -12 persoane la o casă mai mare, căreia îi ungeau, la lumina zilei, ușile și ferestrele cu usturoi. Participanții, care nu părăseau până dimineața casa, petreceau că la un revelion: mâncau, se cinsteau, adesea peste măsură, jucau, glumeau. Dimineața, ieșeau cu lăutarii în curte unde jucau covata cu căpățâni de usturoi adus de fete și păzit noaptea de o bătrână. Petrecerea se încheia cu împărțitul usturoiului intre participante care îl păstrau la icoana, pentru a-l folosi la vindecarea bolilor, pentru farmecele de dragoste etc.
Covașa, băutura pentru ritualuri
Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Sântandrei, se prepara din mălai și făină, uneori numai din mălai de porumb sau de mei, o băutură fermentata numita covașă, potrivit literaturii etnografice. În primul caz se luau mălai și făină, în parți egale, se amestecau și se opăreau cu apă clocotită până se obținea un fel de terci. După două ore, amestecul acesta se punea într-o putină și se turna apă călduță până se obținea un lichid vâscos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea mălaiul. Conținutul se amesteca foarte bine și se lasă apoi să fermenteze, la loc călduț, până a doua zi când se fierbea, la foc potrivit, într-un ceaun, până se mai îngroașa.
Gustul băuturii era dulce-acrișor, asemănător cu cel al brăgii. Covașa se punea prin străchini sau oale și se împărțea prin vecini „pentru că vacile să fie lăptoase, iar laptele să fie smântânos” (Pamfile, 1914, p. 145).
În alte sate covașa se numea chiar bragă și se prepara numai din mălai, care se opărea și se făceau patru turte: două turte se coceau, două rămâneau crude. După ce turtele coapte se răceau, erau frământate într-o putină, se amestecau cu mălaiul rămas necopt și se turna apă clocotită. Conținutul se amesteca, se puneau câteva felii de lămâie și se lasă să fermenteze până a doua zi, când era bun de băut. În zona Covurluiului din Moldova Centrală se spunea că fiecare om „este dator să mănânce covașă, în această zi, pentru că să fie ferit de strigoi” (crestinortodox.ro).
CITEȘTE ȘI: Muzeul Naţional de Artă al României va fi deschis cu acces gratuit de Ziua Naţională a României
- Facebook.com/actualitateaprahoveana.ro
- instagram.com
- twitter.com
- Google Business
- Youtube Actualitatea
- Spotify PODCAST
- TikTok Actualitatea Prahoveană