Mircea Vulcănescu 19 februarie - 105 ani de la naştere
„A existat în generaţia noastră un om care ne domina pe toţi: prin lecturile lui, prin fantezie, prin graţia intelectului, prin conştiinţa morală. Se numea Mircea Vulcănescu”. - C. Noica
„Nu ştiai ce să admiri mai întâi la el: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul său, spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care-şi-o tălmăcea. Nu cred că am întâlnit alt om mai înzestrat cu atâtea daruri şi nici altul care să-l întreacă în modestie” - M. Eliade
„În cine, întradevăr mai bine decât în Mircea Vulcănescu, se aflau înrădăcinate câteva constante de lumină ale spiritualităţii româneşti: omenia de proverb neîntrerupt, inteligenţa ca spor al cunoaşterii, credinţa ca putere a spiritului, cultura ca matcă de onoare a şederii în lume, onoarea însăşi ca îndreptar riguros al faptei şi binenţeles pasiunea de a fi de folos semenului, îndeosebi celui neîndreptăţit de întocmirea adesea şubredă a instituţiilor ...?" Virgil Ierunca
Constantin Brâncuşi
19 februarie - 133 ani de la naştere
... Şi viaţa şi moatea, la fel ca şi materia, se confundă, în ultim, într-o formă unică (tăcerea)... Căci totul se scurge în vasul tăcerii - marea oceanică unde se revarsă întregul nostrum Univers... Acţiunile noastre, la fel ca orice act al existenţei pământeşti, tot ceea ce este viu, se prăvăleşte în acest mut şi imens vas: Tăcerea!... Tăcerea - a cărei efigie ne relevă noţiuni duale: Timpul şi Eternitatea.