Categorie: APH Cultural

Aşa cum URSS, uniunea de nezdruncinat a republicilor libere, cum spunea imnul sovietic, a fost creată cândva pentru a aduce fericire omenirii, iată că o nouă Uniune hegemonică e pe punctul să vadă lumina zilei. Precum predecesoarea ei sovietică, ea afişează nobilele principii ale libertăţii, progresului şi drepturilor omului. Şi tot ca străbuna Uniune Sovietică, noua Uniune se foloseşte de aceleaşi argumente specioase pentru a-şi asigura perenitatea şi a discredita din start orice critică.

Aducând argumente în sprijinul teoriei pe care o susţine, această lucrare extrem de acidă ne explică felul în care, sub influenţa ideilor socialiste, CEE s-a transformat dintr-o simplă uniune economică într-un nou monstru birocratic, construit după aceleaşi principii care au prezidat la întemeierea URSS. Vladmir Bukovski este unul dintre cei mai celebri disidenţi ruşi, luptător neobosit împotriva totalitarismului. A fost expulzat din URSS, după ani de închisoare, lagăr şi azil psihiatric. Este autor al mai multor cărti, printre care «Şi se întoarce vântul», autobiografie, şi «Judecata la Moscova».” (Dan C. Mihăilescu - traducere şi prefaţă).

"Uniunea Europeană, o nouă URSS?” în care supune unui neiertător examen critic proiectul şi instituţiile comunitare, relevând totodată o serie de similitudini frapante între Uniunea de azi şi defuncta URSS. Adversar ireductibil al utopiilor "nemuritoare” de ieri şi de azi, Bukovski trage un serios semnal de alarmă asupra "transformării unei Pieţe comune de state libere şi suverane în schiţa unei noi URSS, mai soft şi în perfectă adecvare cu ideile dominante ale epocii noastre” (p. 20).

Pornind de la premisa conform căreia ex-comuniştii au îmbrăcat haina social-democraţiei şi au reluat asaltul asupra continentului european, celebrul disident sovietic este convins că Occidentul, "contrar opiniei comune, nu a câştigat războiul rece” (p. 22). Starea de fapt este cu atât mai îngrijorătoare cu cât Vestul imită acum câte ceva din arsenalul fostului său inamic. În termeni reali, colapsul Imperiului sovietic s-a datorat incapacităţii secretarilor de partid de a gestiona criza economică profundă a sistemului şi nicidecum acţiunilor Occidentului. Împrumuturile crescânde din ultimii ani ai Uniunii Sovietice venite dinspre Occident au fost manipulate de către destinatari, în aşa fel încât Vestul să-şi întoarcă privirea de la disidenţi la "reformatorii comunişti” sau la "comuniştii liberali”, al căror scop era clar: "supravieţuirea sistemului” (p. 24).

Aducând în atenţia cititorului blocul comunitar european, Bukovski susţine cu tărie că "dacă se deosebesc net la suprafaţă (UE şi URSS), în schimb seamănă în profunzime” (p. 31). Pentru a-şi argumenta propria convingere, autorul extrapolează şi punctează câteva asemănări imposibil de trecut cu vederea. Atât UE, cât şi URSS sunt uniuni de state, care, deşi ghidate după principiul aşa-zisei libere asociaţii, nu acceptă regimuri refractare ordinii actuale sau pe cale de a fi consimţite. Moscova a invadat Ungaria şi Cehoslovacia în clipa în care cele două ţări nu au mai acţionat la comenzile acesteia. Bruxellesul a ameninţat Austria cu un veritabil boicot când partidul naţionalist al lui Heider a fost proclamat învingător în alegeri democratice.

Marius Matei

Back To Top